Despre cinismul oamenilor de bine

Imi este greu sa fac o ierarhie a tarelor morale in sensul raspandirii lor. Practic, cred ca este imposibil, avand in vedere limitele noastre cognitive, limitele privind contactele cu alti oameni, interesele de moment care depasesc cu mult interesele de cunoastere a celuilalt.

Ceea ce m-a frapat insa de-a lungul anilor au fost surprizele de proportii, evident negative, din partea unor oameni la care nici nu ma asteptam.
Dealtfel, asa cum bine spunea un prieten acum multi ani, "surprizele cele mai neplacute vin de la cei la care te astepti cel mai putin". Mare dreptate a avut iar din dreptatea asta rezulta, poate mai bine decat oricand, fatarnicia multora.

Masca meschinariei pe care, vai, o poarta atat de multi, este camuflajul perfect. O perfectiune care se prabuseste insa intr-o secunda si se metamorfozeaza in balele unui varan infometat. Nimic altceva nu e mai dezgustator si mai dezamagitor decat sa constati cinismul si meschinaria unui apropiat a carui imagine se prabuseste intr-o clipa.

Prea putini sunt cei obisnuiti cu alteritatea, cu o incercare introspectiva de a se reanaliza, de a se repozitiona fata de sine si fata de ceilalti. Mult mai important este confortul imediat, hedonismul proverbial freudian si agresiunea (inclusiv verbala) cu care iti aperi, aidoma unui hiene prada, propriul interes.

Nimic dramatic in apararea propriului interes, insa atunci cand el calca in picioare interesul unui apropiat de care pretinzi ca te leaga multe...e penibil.

Cea mai grea lovitura a venit din partea unei persoane culte, cu o aplecare distincta spre stiintele umaniste si, mai mult, spre un domeniu de excelenta - Etica - . Nu ma asteptam niciodata ca un astfel de om sa fie atat de cinic. Cinismul, insa, mi-a deschis ochii. Pentru ca, spunea persoana respectiba raspunaznd unei dezamagiri de-ale mele privind sansele ce mi le acorda guvernul in dezvoltarea mea ca om, "tu nu contezi!". "Pentru cei care conduc, pentru maniheistii vremelnici care se afla la putere, tu nu contezi....nu ai inteles pana acum?"

Am fost socat de acest cinism cu atat mai mult cu cat el venea din partea unei profesoare de Etica.

La 24 de ani, cand primesti peste bot o astfel de lovitura, nu-ti ramane decat sa-ti pui o intrebare simpla: "...ok, daca asa stau lucrurile, si eu nu contez....atunci reciproca de ce nu ar fi valabila?"
Adica...de ce cei care conduc trebile cetatii conteaza pentru mine? Ah, eu contez doar ca fraier manipulator de stampila de vot, nu? In rest...."contez".ca sclav lipsit de perspective, corect?

Plecand de la cinismul incredibil al profesoarei, mi-am rezervat dreptul ca reciproca sa fie cel putin la fel de valabila. Adica, "nici ei nu conteaza pentru mine". Si cu asta, eu am refuzat sa mai votez, in Romania sau aiurea. Este forma mea, infinit mai putin cinica, de a raspunde unei indiferente sociale, tipica socitatii moderne.

In fond, ideea solidaritatii sociale este, dincolo de patetismul discursurilor, extrem de vaga si  rarisima in actiuni concrete. Ceea ce caracterizeaza indivizii, dincolo de faptul ca ei traiesc impreuna, intr-o interdependenta perpetua, este egocentrismul exacerbat, expresia alterata a unui "antropocentrism" hiperpersonalizat.

Pe cat de frustrat si tensional am fost de replica cinica a profesoarei, la care nu ma asteptam deloc, pe atat de multumit sunt acum. Pentru ca, dincolo de disconfortul de moment, aceasta replica mi-a deschis puternic ochii si m-a ajutat sa abordez mult mai realist relatiile cu ceilalti.

Am devenit....dintr-un actor socio-politic activ (votant) intr-unul total indiferent (nu mai votez niciodata!). Si e infinit mai bine. Am devenit dintr-un om gata sa ajute oricand, pe oricine, intr-un om centrat, ca mai toti ceilalti, pe propriile-i prioritati. Si e infinit mai bine. In fond, nu am facut decat sa ma conformez la realitatile evidente, eliminand propaganda penibila a deontologilor de toate soiurile.

Pentru ca, sper ca sunteti de acord, nu merita sa fii atat de masochist doar pentru a cersi, la modul cel mai jenant, recompense iluzorii ale celorlalti care, vai, ar trebui sa aprecieze gesturile tale frumoase, mana intinsa sau spiritul comunitar. Pana la urma, suntem si ramanem singuri, intr-o societate pe cat de caritabila pe atat de cinica, pe cat de deschisa, pe atat de atomizata. Efectul pervers al unui demes indivitual sau chiar social....nu este atat de daunator. Ba dimpotriva, cateodata este chiar benefic. Si se pare ca ar trebui recompensat cu un alt nume.

How true...

Diverse

• "Tara arde si baba se piaptana" spune un proverb romanesc. Tara de adoptie in care traiesc de 8 ani arde mocnit si toti se prefac ca e mirific. Papagalii din guvernul provincial cresc taxele, protejeaza interesele companiilor care spoliaza angajatii si ii lasa , de la o zi la alta, fara paine (job) si tot ei, papagalii "independentisti" sunt disperat de preocupati de faptul ca limba franceza "pierde teren" in QC si ca, pe cale de consecinta, tot mai putini vorbesc franceza in "la belle province". Asta e prioritatea nr 1. pentru ei in conditiile in care rata somajului creste si infloreste ca tampita, alimentand armatele de pauperi care apeleaza, in disperare de cauza, la celebrele cantine ale saracilor. Tara arde si baba se piaptana si, nemultumindu-se cu freza pe care si-o aranjeaza cu o perie slinoasa, se mai scarpina si in cur cu mainile-i cioturoase dupa care, in dementa-i sinistra, isi roade unghiile. 
• Cunosc (de o buna bucatea de vreme!) oameni care sunt capabili sa sustina cu o incredibila tarie si convingere un lucru...pentru ca, la scurt timp, sa sustina contrariul lui, cu aceeasi tarie si convingere. Culmea monstruozitatii, acesti "afazici" rupti de realitatea curenta se bucura de un trai incredibil de bun in loc sa se bucure de niste sedinte de psihoterapie sau de delicioasele pastile de prozac. Pentru ca, sincer, un astfel de comportament nu mai este nici macar dovada unui caracter deficitar, ci evidenta unei boli psihice severe.
• Sunt, in continuare, stupefiat de forta cu care unii oameni (sa spun majoritatea?) sunt dominati de niste stereotipuri pe cat de tembele pe atat de neadevarate. De pilda...imi spunea cineva recent,....in cadrul unei discutii banale...."ce mama doreste raul copilului ei"? Am ramas stupefiat...in conditiile in care propria-mi mama mi-a facut pe langa mult bine....cel putin la fel de mult rau: ani de zile in care urla de parca ar fi suferit de nevroza isterica (sunt convins ca a avut si are inca probleme psihice grave, nediagnosticate si nemonitorizate de un specialist!), ani de zile ma teroriza fizic si psihic, mi-a furat o camasa pe care a dat-o lu' taica-miu sub pretextul ca "ea mi-a cumparat-o, ea face ce vrea cu camasa aia"...si cate si mai cate...Ba mi-a spus, odata, intr-un dispret total...."ma cac pe facultatile tale"..Asa ca, ma intreb stupefiat, cine e schizofrenul care mai crede in povesti cu mame pe post de zane si tati pe post de feti-frumosi? NO COMMENT!
• Recent, cativa jurnalisti de la ziarul LaPresse au "testat" vigilenta montrealezilor mimand un furt de biciclete. Se pare ca in Montreal poti sa furi o bicicleta, nimeni nu-ti are grija....atata vreme cat nu e bicicleta lui. Indolenta si, mai mult, egocentrismul exacerbat sunt cele 2 atribute ale occidentalului "de rand". Sa mai spuna cineva ca in Occident exista "spirit civic", ca oamenii sunt, in general, "sensibili" la nevoile celuilalt sau ca sunt gata sa ia atitudine in fata unei infractiuni care are loc chiar sub ochii lor! "Ni vu, ni connu". Si cu asta, fiecare cu ale lui...
• Se face foarte mult caz de minciuna ca si cand aceasta ar fi fost atributul prin excelenta al regimurilor comuniste iar adevarul este dragostea eterna a regimurilor capitaliste. Culmea e ca aceasta enormitate a fost sustinuta tocmai de capitalisti, in propaganda evident mincinoasa impotriva regimurilor comuniste. Concluzia mea, a unui om care a trait in ambele regimuri este urmatoarea: minciuna in comunism era evidenta, trebuia sa fii oligofren sa nu realizezi ca e minciuna; functia ei era mentinerea unor alientati la putere. In capitalism, minciuna este infinit mai parsiva si, spre deosebire de comunism, ea produce bani (in conturile celor care sustin minciuna, eviden!). Multi bani....Foarte multi bani! Dar realitatea fiind infinit mai complexa, minciuna capitalista este si infinit mai greu de depistat...pentru ca este atat de mestesugita incat poti sa o confunzi foarte usor cu un adevar, chiar si partial....Si, oricum, ca om simplu nu ai acces TOTAL (din pacate...) la informatia corecta...Asta e....si asa cred eu!
• Si daca tot am ajuns la minciuna, pot sa spun, cu mana pe inima, ca omul este singurul animal ipocrit: minte aproape non-stop insa pretinde ca iubeste adevarul....Mai mult, fiecare pretinde DE LA CELALALT sa fie sincer...in conditiile in care aproape TOTI OAMENII sunt incapabili sa suporte cu demnitate adevarul: fie se isterizeaza, fie il neaga considerand ca nu e, intr-adevar, "un adevar", fie pur si simplu nu ii intereseaza, desi il clameaza, ipocrit, de cate ori au ocazia. Ar fi cazul sa priceapa ca adevarul nu este o valoare estetica ci una de cunoastere, astfel incat functia adevarului este una pur cognitiva nicidecum nu e calea spre hedonism. Dar deh, daca prostia nu doare si nici ridicolul nu ucide, inseamna ca nici de ipocrizie nu a murit nimeni!

The new generation - IT addicted