Boul temerar

Am cunoscut, de-a  lungul timpului, mai multi boi temerari. Fiecare bou temerar prezinta aproximativ aceeasi simptomatologie, se poate mandri cu acelasi profil psiho-social si caracterial.

Boii temerari se nasc, evident, in familii de boi. Familii de boi parveniti, niste oportunisti si hopa-mitica in orice sistem. De regula, la randul lor, niste fosti boi temerari. Aceasta specie este un soi de "privilegiata sortii". Soarta i-a ferit de imprevizibil, de momente critice, i-a ocrotit de parca ar fi fost privilegiatii universului, fiintele dezirabile ale unei inteligente malefice si cinice. Este si motivul pentru care boii temerari se simt foarte siguri pe sine.

Cu un bou temerar e foarte greu sa te intelegi.  E foarte sigur pe sine, extrem de ingamfat, nu are dubii in ceea ce privestie propriile capacitati/abilitati. Se simte, asa cum spuneam mai sus, un privilegiat al sortii. Si, as spune cu durere, ca efectiv este PE NEDREPT un privilegiat al sortii. Boul temerar nu are simtul pericolului, pentru ca nu l-a trait pe propria-i piele. Boul temerar nu poate extrapola, nu e capabil de gandire extrasenzoriala. El se limiteaza la confortul empirismului lui bovin, pe care-l iubeste si-l fetisizeaza si pe care-l generalizeaza in mai toate tentativele lui de rationament. Nu are indoieli in ceea ce priveste propriile-i calitati/abilitati si nici nu concepe sa nu reuseasca in viata. Nu e deloc empatic si nu intelege DELOC trairile/temerile/experientele celorlalti.

De un egocentrism exacerbat unic, boul temerar se concentreaza pe propriile-i escapade, pe propriile-i incercari temerare care il fac sa se simta bine in fata altor boi. Cand s-a impartit ridicolul, boul temerar a fost absent nemotivat. Cand s-a impartit franchetea naturala....boul temerar a fost prezent la o alta "imparteala", cea a mitomaniei. Pentru ca DA, boul temerar e mitoman prin definitie! Deontolog sfatos, boul temerar ii uraste pe cei care nu sunt la fel de iresponsabili ca el, considerandu-i fricosi. Pentru ca, nu-i asa, el e un bou temerar care nu are temeri, indoieli. Am cunoscut in urma cu mai multi ani un astfel de bou temerar, l-am cunoscut prin terti. Inconstienta lui de bou temerar l-a adus in pragul mutilarii in urma unui accident cu mountain-bike-ul pe care l-a incalecat pe munte, pe un "traseu extrem"! Nu stiu prea multe amanunte ale oribilului accident. Ceea ce stiu insa este ca boul temerar biciclist a suferit o operatie estetica ce l-a transformat teribil. Cand l-am revazut...mi s-a strans stomacul. Era de nerecunoscut! Nu renuntase la bicicleta, in schimb avea vocea stinsa, parea extrem de speriat si se uita la cei din jurul lui cu o oarecare rusine....

Un alt bou temerar pe care l-am cunoscut avea sa declare relativ recent: "nu mi-e teama de nimic in viata". (Nici macar de o boala incurabila...m-am intrebat???).
Memoria scurta a acestui bou ii va juca feste. Pus in fata unor situatii in care se va trezi "cu spatele la zid", boul temerar va da din colt in colt, neintelegand ce i se intampla. Pentru ca, dragi prieteni, boul temerar nu intelege ce inseamna o conjunctura nefavorabila, un arbitrariu al violentei, o nesansa! NU! El, houl temerar, este VOLUNTARIST prin definitie. Nu concepe ca reusitele lui in viata, discutabile dealtfel, sunt SI rodul unor conjuncturi! NICI POMENEALA! El e convins, in imbecilitatea lui rotunda, ca reusitele lui sunt DOAR rodul muncii lui. A-i pune astfel sub semnul intrebarii "calitatile" prin a-i explica faptul ca, dincolo de actiunile lui, exista si imprevizibilul, impredictibilul, hazardul (benefic sau malefic) inseamna, pana la urma, a-i demonstra ca NU DOAR MUNCA LUI a contat....Ceea ce, pentru un bou temerar, e INACCEPTABIL!

Grandomania lui fara limite il duce in pragul delirului mistic, in care se crede un soi de zeu sau semi-zeu. Pe culmile ridicolului, boul temerar isi escaladeaza angajamentul pana la ultimele consecinte. Uitand, saracul, ca a preveni e mult mai sanatos decat a combate. Si ca un ghinion de moment, de genul celui de care a avut parte regretatul actor Christopher REEVE ii poate distruge viata si il poate pune pe un drum ireversibil al suferintei inimaginabile! Nu, boului temerar nu i se va intampla NICIODATA asa ceva! Pana la proba contrara....

Logica vs credinta

Intr-o emisiune TV intitulata (cateodata legitim, de multe ori insa abuziv) "Profesionistii", un preot ortodox isi da masura imbecilitatii, a departarii de logica si de, pana la urma, bunul simt.

Capabil (intuitiv) sa defineasca fericirea (un concept vag, relativ si imposibil de cuprins intr-o singura definitie) ca fiind "ceva extrem de personal", preotul blufeaza lamentabil spunand "nu pot sa-l definesc pe Dumnezeu". Halucinant! Atunci cum poti sa crezi in ceva ce NU POTI SA DEFINESTI? Hilar...e putin spus!

Logica preotului e departe de logica formala. Intr-un exces ipocrit de complex de inferioritate, preotul MOGA invoca "micimea" lui in comparatie cu Dumnezeu, micime care "nu-i permite sa-l  defineasca pe Dumnezeu" pentru ca, (tineti-va bine de  scaune, sa nu cadeti!) asta ar insemna ca "el sa fie mai presus de Dumnezeu".

Daca extind aceasta mostra de (i)rationament, unde ajung?

Cum adica? Eu nu pot sa definesc o pasare pentru ca i-as fi inferior? Ah, o pasare pot sa o definesc...Ok!
Atunci...Universul...care, evident, "ne este superior", nu pot sa-l definesc, nu? Pentru ca asta ar insemna ca eu, marunta fiinta umana, sa'-i fiu superior! Corect? Ati gandit mult imbecilitatea asta? Sa nu va auda un enorias mai cu scoala....ca va rade in nas!

Incapabil sa-l defineasca pe Dumnezeu, preotul Petru MOGA e insa capabil sa inventeze un sfant (vezi minutul 51 al emisiunii) protector al "graiului romanesc", pe care sa-i ascunda intr-un loc pe bolta/turla bisericii, unde "nu vede toata lumea, nu se va impiedica nimeni de ei". Si asta...doar pentru ca a mai ramas un loc (dupa ce pictorul si-a dus halucinatia vizuala pana aproape de capat) si el trebuia umplut cu ceva! Ati ghicit, locul a fost umplut cu un sfant inventat de preotul Petru MOGA! Ce ridicol...

Incoltit de Eugenia VODA cu remarca "deci ati INVENTAT un arhanghel"....preotul joaca la cacealma, nu-si asuma gestul teribilist si complet irational, se repliaza in lasitatea clasica a hermeneuticii ortodoxe si spune "nu l-am inventat, l-am VIZUALIZAT". Grotesc! Halucinant! Ireal!

Parinte MOGA, e nevoie sa va refaceti studiile! Nu insa cele de Teologie, in orice caz...Ele n-au nici o legatura cu Logica si/sau cu bunul simt!


Minutul 35 aduce, din gura preotului MOGA, o revelatie: anti-pedagogul in sutana ne spune ca "pe propriul copil il bati mai usor, il certi mai usor....insinctiv, natural, pare ca ai niste drepturi asupra lui"!!! Nu ati facut atac cerebral de nervi? Nu? Pai atunci aflati ca iresponsabilul preot MOGA a infiat un copil. Caruia crede ca i se cuvin cu totul alte drepturi decat copiilor biologici, pe care, evident, "ii bati mai usor, ii certi mai usori, pare ca ai niste drepturi asupra lor". Teribila logica preoteasca, nu?

Preot Petru MOGA, am si eu "instictiv, natural" un drept la exprimare. In virtutea acestui drept, consimtit de altfel de filosofia contractualista, a dreptului natural a lui T Hobbes si J.J.Rousseau, iti spun ca esti un imbecil fariseic. Sutana, barba si functia bisericeasca sunt doar niste jalnice paravane protective care te apara in fata prostilor atunci cand "instictiv, natural, pare ca ai niste drepturi asupra propriilor copii". Daca asa "a facut scoala Dumnezeu" cu tine...sau daca asta e "investitia" pe care a facut-o Dumnezeu...m-am lamurit!


ps1 Il invit pe preotul Petru MOGA sa imi defineasca DEFINITIA!
ps2 Legat de invierea mortilor si viata vesnica, ar fi interesant sa stiu la ce varsta va invia fiecare om? Va ramane vesnic la varsta  la care a inviat? Si daca nu-i convine varsta asta? L-a intrebat cineva lucrul asta?
ps3 Parinte MOGA, ridicolul poti sa-l definesti (uitandu-te in oglinda)?

Mit si realitate - ipoteze despre un fenomen infricosator - VAMPIRISMUL

Fantezia umana, abil pusa intr-un scenariu aparent veridic, a transformat ceea ce la un moment dat devenise un fenomen ingrozitor, intr-un fel de legenda horror numai buna de speriat lumea. Vampirii nu inseamna insa personaje deseori ridicole, de genul Dracula (in realitate, neidentificabil cu domnitorul roman Vlad Tepes), ci oameni reali, loviti de o cumplita boala. Oamenii de stiinta au dovedit, de altfel, ca legendele despre vampiri s-au raspandit in Europa – coincidenta sau nu – in perioada epidemiilor de turbare din secolul al XVIII-lea.

Un flagel medieval

Portretul vampirului e unul stereotip: iese numai noaptea, nu se hraneste ca oamenii, ci prefera doar sangele victimelor sale, nu suporta anumite mirosuri, isi contamineaza victimele prin muscatura etc. Neurologul spaniol Juan Gómez-Alonzo a luat in serios tocmai aceste amanunte, dincolo de senzationalul povestilor, si curiozitatea sa nonconformista a relevat adevaruri tulburatoare. Cea mai izbitoare evidenta a fost asemanarea dintre comportamentul vampirilor „clasici” si cel al bolnavilor de turbare. Istoria a consemnat chiar epidemii in acest sens, cu teritoriu de manifestare Europa veacului al XVIII-lea, cand s-a creat o veritabila paranoia anti-vampiri. Neobisnuitul situatiei, nuanta macabra si extrem de violenta au dat nastere multor povesti despre morti-vii care ies noaptea sa se hraneasca exclusiv cu sangele celor vii. Din Franta pana in Balcani, acestia erau chiar luati in serios, devenind vremelnic un imens pericol public, imposibil de stapanit. Iar exemplele nu lipsesc.

Legenda si adevar

In iarna 1731-1732, satul sarbesc Medvedja a ajuns teatrul sangeros al unor crime neobisnuite: 17 persoane pierisera, fiind victimele unui individ care le bea sangele. De teama ca victimele, contaminate, sa nu se-apuce si ele de oribila practica, localnicii le-au decapitat post-mortem, apoi le-au ars cadavrele. Gómez-Alonzo e insa convins ca turbarea fusese singura cauza a evenimentelor tragice. Intre 1719 si 1721, aceasta boala a lovit regiuni din Franta, Polonia si Germania; apoi a venit randul Ungariei, intre 1721 si 1728. De fapt, cercetatorii de la Institutul Pasteur afirma ca epidemia s-a succedat in mai multe valuri, pana in secolul al XIX-lea.
De aici si ideea ca respectiva maladie a sistemului nervos, care modifica profund comportamentul bolnavilor, a facut sa ia nastere legenda vampirismului. Exista totusi reticente si in randul specialistilor, unii invocand faptul ca turbarea a afectat mai mult animalele (caini, lupi, vulpi), decat oamenii. Iar omul contaminat moare in cateva zile, timp insuficient pentru el sa semene teroare in jur, ceea ce nu infirma ipoteza neurologului spaniol. In plin Ev Mediu, o lume putin educata si „scaldata” in povesti despre morti-vii nu avea nevoie de mai mult de un atac nocturn sangeros, ca sa resimta miezul terorizant al legendei ca pe un adevar de necontestat.

„Coincidente” frapante

 Exista mai multe asemanari de baza evidente intre vampirul livresc si bolnavul de turbare. Acesta din urma e victima unor crize extreme, manifestate prin nelinisti si agitatii puternice, traduse si prin teribile insomnii ori dereglari traumatizante ale ciclurilor somnului. Or, vampirul este un personaj nocturn. Apetitul pentru sange este dublat de respingerea hranei obisnuite, ceea ce se intampla si la cei loviti de rabie, contractiile gatului, specifice bolii, facandu-i incapabili sa inghita, deci sa se alimenteze normal. Aceleasi simptome provoaca iritarea pana la sangerare a gatului, astfel ca saliva amestecata cu propriul sange este expulzata prin colturile gurii – imagine clasica a vampirului.

„Insuportabilul” miros de usturoi are si el explicatie. Bolnavii dezvolta o sensibilitate incredibila la mirosuri puternice sau la alti stimuli, simpla vedere a respectivului element provocandu-le spasme infioratoare. Cat despre contaminarea victimelor, e demonstrat stiintific ca virusul turbarii se transmite prin muscatura. Prin urmare, vampirismul poate fi luat in serios doar ca poveste, avand insa bine conturata motivatia aparitiei sale: un fenomen cat se poate de real, privitor la starea de sanatate, dar si de instruire a oamenilor, caracteristica a unei epoci, sa speram, definitiv intrata in istorie.

Intre ideal si egocentrism sau mersul spre nicaieri

Motto:  "M-am nascut sa darui, sa ma darui, sa lupt si sa ma narui. " - Aron COTRUS


A trai in afara unui ideal inseamna poate, pentru unii, solutia moderna a subzistentei intr-o lume a relativismului axiomatic sau a dogmelor tembele. Totusi, egocentrismul exacerbat al generatiei actuale e semnul mortii unei societati. Chiar daca in anii tineretii suntem cotropiti de idealul utopic, evident mult prea exigent si deci irealizabil, spre maturitate el poate fi redefinit in ideal rational.

Elitele responsabile ale unei societati au trait, luptat, suferit si murit pentru un ideal. Generatia pasoptista, de exemplu, a avut idealul luminarii societatii prin cultura, prin asimilarea valorilor occidentului, prin proprietate si prosperitate. Inconsecventa liderilor pasoptisti si conflictele interpersonale au spulberat insa acest ideal extrem de generos.

Generatia lui Iuliu MANIU a trait, luptat si suferit pentru idealul reintregirii neamului romanesc. Un ideal care s-a concretizat dupa primul razboi mondial. Comunistii i-au multumit lui MANIU cu puscaria si, evident, cu moartea ce avea sa survina in sinsitra puscarie de la Sighet! Frumos ideal, mai tovarasi!


Idealul Miscarii Legionare a fost rezistenta in fata comunismului, a coruptiei politicienilor iresponsabili in frunte cu Carol al II-lea, Armand CALINESCU sau I.G. DUCA si a indobitocirii majoritatii romanilor prin saracia endemica si analfabetismul corora le-au cazut victime. Oameni de onoarea, forta morala, acuitatea intelectuala si dorinta de a reusi a lui Constantin IULIAN sunt pe cale de disparitie in Romania anului 2011.

Romania egocentrica si  fara ideal - iata visul de aur al oligarhiei plutocrate, iresponsabile si atemporale care conduce astazi tara spre nicaieri!

Profilul caracterial si socio-psihologic al deontologului inept

Puterea  (politica/administrativa - in cadrul unei companii  sau structuri militare) nu se bazeaza numai pe forta de coercitie prin intermediul careia detinatorii ei isi impun vointa. Ea, puterea, are in spate o armata de trogloditi servili, inepti si lipsiti de scrupule, gata oricand sa o slujeasca. Simpla coercitie (cu toate limitele ei de exercitare) nu ar fi suficienta pentru exercitiul efectiv al puterii si pentru un control cat mai eficient.

Armatele de servili inepti, gata oricand sa slujeasca ORICE PUTERE sunt formate din deontologii de care am mai vorbit .
Ei, slujitorii fara coloana ai celor puternici, sunt in acelasi timp si colaboratori voluntari ai Politiei si ai Secret Services.  In cadrul unei companii, ei sunt informatorii / gatistii sefului. Nu vor ezita sa dea informatii sefului, indiferent despre cine este vorba (inclusiv prieteni sau rude apropiate). Oportunisti prin definitie, deontologii nu au limite de actiune. Ei isi asuma plenar servilismul prin faptul ca, in procesul parsiv de spalare a alunii de padure pe post de cerebel, li s-a inoculat ideea ca tot ceea ce intreprind ei este legat de civism. Motiv pentru care deontologii sunt numiti si "buni cetateni".

Relativisti prin definitie in ceea ce-i priveste, sunt insa PRIMII care iti arata care sunt valorile si normele dupa care trebuie sa-ti ghidezi viata. Ei vor sti intotdeauna ce e mai bine pentru tine! Nu au indoieli atunci cand iti ghideaza viata, au insa indoieli atunci cand le atragi atentia ca s-ar putea sa bata campii! Atunci, brusc, devin relativisti si iti pun sub semnul intrebarii propria judecata, INCERCAND CHIAR SA TE DISCREDITEZE PRIN ORICE MIJLOACE! Deontologii sunt smecheri, nicidecum inteligenti!
In ceea ce ii priveste, ei sunt axiomatici! Judecatilor lor infailibile sunt purtatoare de adevar absolut. Intotdeauna PENTRU ALTII, NICIODATA PENTRU EI!

Normele si valorile lor sunt greu decantabile pentru ca, din punct de vedere caracterial, sunt o combinatie stranie dintre tipul caracterial anomic si tipul caracterial oportunist. Au insa o acuitate teribila in a identifica dezirabilitatea normelor si valorilor VALABILE PENTRU ALTII! EVIDENT, NICIODATA PENTRU EI!
Ineptiile lor sunt usor decantabile. Nu fac nici un efort sa se exprime corect (nici in scris, nici verbal) pentru ca sunt convinsi ca e de datoria CELORLALTI sa inteleaga ceea ce ei behaie pe gura. De unde si lipsa totala de respect pentru comprehensiune, pentru alterilate, pentru pluralismul asigurat de parerile CELORLALTI.

Iubesc puterea in masura in care sunt slujitorii ei fara scrupule. De o lasitate sinistra, demonstreaza un servilism cvasi-total fata de stapani (cei puternici) si o intransigenta feroce fata de cei slabi. Paradigma lor caracteriala se poate traduce prin sintagma "bland cu leii, dur cu mieii".

Deontologii sunt purtatorii de cuvant ai propagandei oficiale, indiferent de canalele ei de propagare (de regula mass-media). Fara sa fie convinsi DELOC de ceea ce spun si indiferent de monstruozitatea politicilor oficiale, de minciuna evidenta sau de injustetea lor, deontologii sunt primii care le aplauda, le sustin neconditionat ca pe niste biblii civice, sunt gata sa iti scoata un rinichi si sa-l vanda pe Internet pentru a sustine, financiar, evident, politica oficiala careia ii sunt servitorii interesati. Nu vor recunoaste NICIODATA ca sunt mancatori de cacat, ca lipsa lor de scrupule le va dauna mult in viitor. NU LE PASA! Lasitatea lor maxima ii aduce in pragul schizofreniei, ei fiind in stare sa nege ce au spus acum o ora, decredibilizandu-te si acuzandu-te ca TU NU AI INTELES BINE! Pentru ei nu exista probe, chiar irefutabile, care sa demonstreze propriul lor tembelism logic, propria lor schizofrenie morala.

Singurul lucru EVIDENT pentru deontologii de serviciu este convingerea lor ca ei sunt buni cetateni si ca demersul lor poarta pe umeri corectitudinea politica absoluta.

Apocalipsa amanata, prostia infinita si nebunia fara leac

In ce ma priveste, am petrecut ultima apocalipsa odihnindu-ma. La odihna am adaugat mici activitati casnice si cumparaturi marunte. Nu, nu am disperat si nici nu m-am amuzat. Am sfidat apocalipsa amanata fiind convins, de fapt, ca ea se va consuma doar in imaginarul individual si/sau colectiv, ca si toate celelalte apocalipse de pana acum.

Consumarea apocalipselor in imaginar a fost trecuta in revista ca printr-un pieptene al istoriei de catre Lucian BOIA in "Sfarsitul lumii - o poveste fara sfarsit". De la distinsul istoric, (care cu ironie, finete si tact ridiculizeaza scenarita apocalipselor partiale si imaginare), am aflat ca acest mod aproape patologic in care omenirea se autoflageleaza este formula prostiei infinite de care vorbea Einstein si, de ce nu, a nebuniei fara leac.

Ciclicitatea scenariilor apocaliptice ma duce cu gandul la ciclicitatea psihozei maniaco-depresive de care vorbea psihiatrul german Jurgen KRECHMER in propria-i tipologie privind structura somatica si predispozitia la anumite maladii psihice. Dualitatea imaginata de apostolii apocalipsei (divinitatea care pedepseste dar si recompenseaza) este intruchiparea nevrozei obsesionale de care vorbea Freud si pe care o asocia fenomenului religios.

De unde vine acest apetit autodistructiv , acest sadism autoflagelant prin care oamenii cer "judecata de apoi", acest masochism prin care omenirea isi creeaza fantasma autodistrugerii pentru ca, nu-i asa, mai apoi, sa construiasca o lume mai buna, mai dreapta, mai prospera....nu stiu!

Ceea ce stiu este ca, odata cu cealalta "apocalipsa" (evident la fel de imaginara!), prevazuta pentru 2012, eu am programat o intalnire cu fostii colegi de scoala generala . Ceea ce sper sa se si intample!

Aferim!

Despre manipulare cu Noam Chomsky

Mai toate "strategile" astea sunt cunoscute, asa-i...
Strategia 1 - folosita cu succes (pana la actualele alegeri care au fost o catastrofa pentru Blocul QC si Liberals) de papagalii astia de quebecosi - adica adevarata "problema" e independenta QC fata de Canada, nicidecum starea dezastruoasa a infrastructurii, marginalizarea sociala a emigrantilor sau serviciile administrative.

Strategiile 7 si  8 - aplicata cu un succes nebun in ROMANIA
Strategia 9 (i-as da o interpretare putin diferita) - folosita cu succes in toate minciunile cu efect "auto-punitiv", vezi minciuna "global warming", rebotezata recent "climate change"
In rest, sanatosi sa fim! Manipularea e ca saracia, homosexualitatea si prostitutia! Omenirea nu va scapa ever de ele!
So...Enjoy them!
:)

 

Nu vi se par cunoscute  aceste tehnici??? Cititi-le cu atentie si vedeti cum ni se aplica ceas de ceas. Macar sa constientizam ca suntem manipulati si tot este ceva. Dezvăluiri: cele 10 strategii de manipulare a maselor  A cunoaste adversarul, a-i cunoaste tehnicile de manipulare, este indispensabil pentru a ne elibera de robie!!! Lingvistul nord-american Noam Chomsky a stabilit lista celor ’’Zece strategii de Manipulare” prin mediile de informare în masa. Evreu si de sensibilitate anarhista, semnase o petitie pentru a apara libertatea de exprimare a lui Robert Faurisson. Pentru Chomsky, ’’libertatea de exprimare este mai importanta decât orice versiune a faptelor sustinuta de ordinea stabilita, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl întretine cu adevarul faptelor în sine.” Chomsky evoca diferitele tehnici de manipulare si, în primul rând, strategia diversiunii. Strategia diversiunii consista în deturnarea atentiei publicului de la problemele importante si de la schimbarile hotarâte de elitele politice si economice, printr’un potop continuu de distractii si de informatii neînsemnate. Chomsky analizeaza diferitele tehnici de spalare a creierului, pe care o îndura poporul nostru. Zece strategii de manipulare a poporului nostru 1. ’’A distrage în permanenta atentia publicului, departe de adevaratele probleme sociale, captivata de subiecte fara importanta adevarata. A tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fara nici "un timp pentru gândire" scrie Chomsky. 2. A cauza probleme si apoi, a oferi solutii. Aceasta metoda se mai numeste si ’’ problema – reactie – solutie”. La început, se creeaza problema, sau „situatia”, prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul sa ceara legi represive, în detrimentrul libertatii. 3. Strategia „în degradeu”. Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata în mod progresiv, în ’’degradeu”, pe o durata de zece ani. În acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice absolut noi din 1980 pâna în 1990. Somaj masiv, imigratie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent, iata schimbarile care ar fi provocat o revolutie daca ar fi fost aplicate în mod brutal. 4. Strategia actiunii cu date diferite.     O alta maniera de a obliga publicul sa accepte o hotarâre nepopulara este de a o prezenta ca “dureroasa, dar necesara’’, obtinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai usoara acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru ca efortul nu trebuie facut imediat, apoi, pentru ca publicul are mereu tendinta de a nadajdui ’’totul va merge mai bine mâine” si ca sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, aceasta maniera lasa publicului timp pentru a se obisnui cu ideea schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit. Exemplu recent: trecerea la Euro si pierderea suveranitatii monetare si economice, acceptate de tarile europene între 1992 – 1995 si aplicate în 2002. 5. A se adresa publicului ca unor copii mici. Cea mai mare parte a publicitatilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje si un ton absolut copilaresti, aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare ? ’’de 12 ani.”Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atât de lipsita de simt critic ca al unui copil de 12 ani” analizeaza Chomsky. 6. A face apel mai mult la partea emotionala decât la gândire. Este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci, simtul critic al oamenilor. Ïn plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente. 7. Mentinerea poporului în nestiinta si prostie. A face în asa fel ca poporul sa nu înteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea si robirea lui. Calitatea educatiei data claselor inferioare trebuie sa fie cât mai slaba, încât prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramâna de neînteles de cele dintâi. 8. A încuraja publicul sa se complaca în mediocritate. A încuraja publicul sa creada ca e ”bine” de a fi prost, vulgar si incult. A-l îndopa cu seriale americane si emisiuni de tele-realitate, niste dobitocenii monstruoase. 9. A înlocui revolta cu învinovatirea. A face omul sa creada ca numai el singur este vinovat de propria’i nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente, sau a capacitatilor si eforturilor necorespunzatoare. Astfel, în loc sa se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimeaza si se învinovateste, ceea ce creaza o stare depresiva, având ca efect abtinerea de la actiune. Si, fara actiune, nu exista revolutie ! 10. Si, ultimul punct, a cunoaste oamenii mai bine decât se cunosc ei însisi. Ïn ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale stiintei au sapat o prapastie crescânda între cunostintele publicului si acelea detinute si folosite de elitele conducatoare. Multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoasterea avansata a fapturii omenesti, fizic si psihic. Sistemul cunoaste individul mediu mai bine decât el însusi. Aceasta înseamna ca, în majoritea cazurilor, sistemul detine un control mai mare si o putere mai importanta asupra oamenilor decât ei însisi.