Daca Dreptul, ca discplina universitara, contine (ca sub-ramura) "Teoria generala a obligatiilor" ca parte a Dreptului Civil, viata reala, de zi cu zi, contine armate de imbecili care-si aclama drepturile uitand, mai ceva ca un sarman suferind de Alzheimer, de ceva la fel de important: obligatiile/responsabilitatile.
Instinctul de clamare a drepturilor mocneste non-stop in fiecare individ, indiferent de statut social, nivel intelectual stau diagnostic psiho-patologic. TOTI, dar absolut TOTI stiu, cu precizie de neurochirurg, ce drepturi au. Numarul celor care stiu ca, pe langa drepturi, au si responsabilitati, e liliputan.
O societate care confera indivizilor drepturi fara a pune in discutie si responsabilitatile ce decurg din exercitarea drepturilor....risca prabusirea intr-o stare de entropie a violentei, a absentei dreptului (paradoxal, nu?) si de ararhie.
Mi se intampla tot mai des sa dau peste trogloditi plini de drepturi dar care se absolva singuri de orice reposnsabilitati. Lor li se cuvine.. TOTUL. Tupeul maxim este ragetul lor de animal biped. El, tupeul, imbraca forma unei agresivitati mascate dar care tinde sa fie tot mai evidenta odata ce tupeul se pune in miscare. Ca orice forma de agresivitate, tupeul descurajeaza si ii determina pe multi sa faca un pas inapoi.
Din pacate, indiferent ca vorbim de triburi din Papua Noua Guinee sau de societati evoluate din Occident, regulile autoimpuse de dinamica socio-istorica nu au ajuns la eficienta si maturitatea de a filtra o meritocratie si a o promova in ideea unui progres social. Traim, iata, in plina PLUTOCRATIE, departe de orice forma de MERITOCRATIE. O plutocratie tot mai agresiva, mai parsiva si mai rupta de finalitatile dezirabile si de diligentele legitime ale guvernarii - adica binele public. Ea, plutocratia, nu isi permite niciodata sa cearna valorile umane dupa criteriul calitatii, ci impinge in primele randuri tupeul in forma imbecilitatii (aparent) manierate care isi cere, cu hotarare si brutalitate drepturile.
Lobby-ul si contra-lobby-ul sunt formele deja institutionalizate ale tupeului ca forma de impunere sociala. Nu conteaza interesul majoritatii, conteaza interesul celor cu bani. Nu conteaza calitatea multor oameni care, printr-un concurs de imprejurari, fac parte din majoritate. Conteaza interesele imediate ale plutocratiei minoritare. Ori, in aceasta lupta, mana lunga a intereselor minoritare impinge spre interfata publica personajele cele mai jalnice dpdv moral. Aparent manierate, acesti imbecili platiti sa agreseze (in primul rand bunul simt si apoi logica elementara) sunt purtatorii de cuvant ai iresponsabilitatii cu bani. cea care taie si spanzura doar pentur ca are toate parghiile necesare sa o faca.
De aici, iluzia progresului. De aici, iluzia democratiei, asa cum bine o sublinia Lucian BOIA in cartea "Mitul democratiei". De aici, frustrarea legitima a unei majoritati ale carei aspiratii, interese sau nevoi exista doar in sperantele vagi ale indivizilor ce o compun.
Imbecilul manierat este prototipul, interfata si oglinda deforma(n)ta a societatii actuale, incapabile de a-si promova si impune valorile autentice. O societate avida, insa, de fetisuri pseudo-religioase (fetisizarea banului) si de ritualiuri grotesti tot mai alienante (vezi marsurile de Earth Day). Deh, avea si Herbert MARCUSE dreptatea lui...
Wednesday, May 30, 2012
Tuesday, May 1, 2012
Coana Evropa vs "batranul continent"
Exista deja doua voci, suficient de autorizate, care spun cam acelasi lucru: ca Europa se sinucide! Ori, o vorba veche, rumaneasca, spune ca atunci cand 2-3 oameni iti spun ca esti beat....ar fi bine sa te duci la culcare!
Primul care trage semnalul de alarma o face din perspectiva istorica. Are toata legitimitatea profesionala sa faca aceste afirmatii. are statura profesionala si experienta directa a unui spatiu geografic si istoric pe care il cunoaste destul de bine. Istoricul Neagu DJUVARA trage un prim semnal de alarma....
Al doilea, si nu mai putin important, vine dinspre un economist american de origine mosaica. Putem sa-l banuim pe Joesph STIGLITZ de conspiratie? Putem sa-l acuzam ca bate campii doar pentru ca ar putea avea afinitati fata de teoriile apocaliptice? Putem, doar, sa-i citim cu detasare spusele si sa incercam sa verificam pertinenta lor in viata de zi cu zi.
In nici un caz, insa, nu putem sa-i banuim pe cei doi (intre care nu vad decat un singur punct comun - profesionalismul!) de o alianta malefica, de insinuari subversive sau de combinatii oculte in vederea destructurarii unei zone, altminteri, fundament al civilizatiei Occidentale.
Drama Europei actuale sta nu atat in incapacitatea deja proverbiala a birocratiei UE de a gestiona o criza economica feroce ci si in cinismul plutocratiei de pe batranul continent, care, in egocentrismul ei exacerbat, vaduveste cateva sute de milioane bune de oameni de accesul la resurse si, implicit, la o viata decenta.
O Elvetie mereu elitista si mult prea centrata pe invartelile ocultei bancare, incapatanata sa ramana "stat in stat" fata de UE, o Norvegie lacoma si aroganta care nu si-a propus niciodata sa imparta din tortul exploatarilor petroliere din Marea Nordului si o Islanda centrifugala si mult prea indepartata....sunt cuiele in talpa coanei Evropa, care nu vrea sa-si schimbe panfotii neam! O Spanie halucinanta, cu un somaj oficial de 25 % sau o Romanie periferica (tara care in ciuda potentialului agricol enorm....importa peste 75 % din produsele alimentare de baza!!!) nu vor fi niciodata motoare de crestere economica si bunastare. Ba dimpotriva...
Nu e suficienta productivitatea si competitivitatea Germaniei...pentru ca problemele interne referitoare la imbatranirea populatiei, expansiunea islamismului de factura turca si diferentele de dezvoltare INCA FOARTE MARI dintre vest si est sa se rezolve...E nevoie de mult mai mult...
E nevoie de politici economice solide de stimulare economica si a competitivitatii (vezi South Korea!), nu de o austeritate dementa care produce doar efecte perverse! E nevoie de o viziune unitara si coerenta privind politicile fiscale si bugetare, e nevoie de o realocare si, mai ales, redistribuire de resurse pentru dezvoltare, nu de taxe aberante pe combustibili (vezi taxele pe produsele petroliere derivate gen benzina!). E nevoie de exploatarea enormelor resurse agricole, nu de sute de miliarde aruncate aiurea pentru a "impiedica" efectele "incalzirii globale"! E nevoie de adevarate politici economice pentru a pune in valoare resursa umana, nu de a tine pe tusa sute de mii de absolventi de invatamant superior (cazul Frantei este emblematic!).
Dar deh, de multe mai are nevoie coana Evropa...caci iata, cuplul bufonilor Sarkozy & Merkel pare ca s-a spart. Iar circul n-are cum sa inlocuiasca absenta dramatica a painii!
Primul care trage semnalul de alarma o face din perspectiva istorica. Are toata legitimitatea profesionala sa faca aceste afirmatii. are statura profesionala si experienta directa a unui spatiu geografic si istoric pe care il cunoaste destul de bine. Istoricul Neagu DJUVARA trage un prim semnal de alarma....
Al doilea, si nu mai putin important, vine dinspre un economist american de origine mosaica. Putem sa-l banuim pe Joesph STIGLITZ de conspiratie? Putem sa-l acuzam ca bate campii doar pentru ca ar putea avea afinitati fata de teoriile apocaliptice? Putem, doar, sa-i citim cu detasare spusele si sa incercam sa verificam pertinenta lor in viata de zi cu zi.
In nici un caz, insa, nu putem sa-i banuim pe cei doi (intre care nu vad decat un singur punct comun - profesionalismul!) de o alianta malefica, de insinuari subversive sau de combinatii oculte in vederea destructurarii unei zone, altminteri, fundament al civilizatiei Occidentale.
Drama Europei actuale sta nu atat in incapacitatea deja proverbiala a birocratiei UE de a gestiona o criza economica feroce ci si in cinismul plutocratiei de pe batranul continent, care, in egocentrismul ei exacerbat, vaduveste cateva sute de milioane bune de oameni de accesul la resurse si, implicit, la o viata decenta.
O Elvetie mereu elitista si mult prea centrata pe invartelile ocultei bancare, incapatanata sa ramana "stat in stat" fata de UE, o Norvegie lacoma si aroganta care nu si-a propus niciodata sa imparta din tortul exploatarilor petroliere din Marea Nordului si o Islanda centrifugala si mult prea indepartata....sunt cuiele in talpa coanei Evropa, care nu vrea sa-si schimbe panfotii neam! O Spanie halucinanta, cu un somaj oficial de 25 % sau o Romanie periferica (tara care in ciuda potentialului agricol enorm....importa peste 75 % din produsele alimentare de baza!!!) nu vor fi niciodata motoare de crestere economica si bunastare. Ba dimpotriva...
Nu e suficienta productivitatea si competitivitatea Germaniei...pentru ca problemele interne referitoare la imbatranirea populatiei, expansiunea islamismului de factura turca si diferentele de dezvoltare INCA FOARTE MARI dintre vest si est sa se rezolve...E nevoie de mult mai mult...
E nevoie de politici economice solide de stimulare economica si a competitivitatii (vezi South Korea!), nu de o austeritate dementa care produce doar efecte perverse! E nevoie de o viziune unitara si coerenta privind politicile fiscale si bugetare, e nevoie de o realocare si, mai ales, redistribuire de resurse pentru dezvoltare, nu de taxe aberante pe combustibili (vezi taxele pe produsele petroliere derivate gen benzina!). E nevoie de exploatarea enormelor resurse agricole, nu de sute de miliarde aruncate aiurea pentru a "impiedica" efectele "incalzirii globale"! E nevoie de adevarate politici economice pentru a pune in valoare resursa umana, nu de a tine pe tusa sute de mii de absolventi de invatamant superior (cazul Frantei este emblematic!).
Dar deh, de multe mai are nevoie coana Evropa...caci iata, cuplul bufonilor Sarkozy & Merkel pare ca s-a spart. Iar circul n-are cum sa inlocuiasca absenta dramatica a painii!
Wednesday, April 18, 2012
Despre cinismul oamenilor de bine
Imi este greu sa fac o ierarhie a tarelor morale in sensul raspandirii lor. Practic, cred ca este imposibil, avand in vedere limitele noastre cognitive, limitele privind contactele cu alti oameni, interesele de moment care depasesc cu mult interesele de cunoastere a celuilalt.
Ceea ce m-a frapat insa de-a lungul anilor au fost surprizele de proportii, evident negative, din partea unor oameni la care nici nu ma asteptam.
Dealtfel, asa cum bine spunea un prieten acum multi ani, "surprizele cele mai neplacute vin de la cei la care te astepti cel mai putin". Mare dreptate a avut iar din dreptatea asta rezulta, poate mai bine decat oricand, fatarnicia multora.
Masca meschinariei pe care, vai, o poarta atat de multi, este camuflajul perfect. O perfectiune care se prabuseste insa intr-o secunda si se metamorfozeaza in balele unui varan infometat. Nimic altceva nu e mai dezgustator si mai dezamagitor decat sa constati cinismul si meschinaria unui apropiat a carui imagine se prabuseste intr-o clipa.
Prea putini sunt cei obisnuiti cu alteritatea, cu o incercare introspectiva de a se reanaliza, de a se repozitiona fata de sine si fata de ceilalti. Mult mai important este confortul imediat, hedonismul proverbial freudian si agresiunea (inclusiv verbala) cu care iti aperi, aidoma unui hiene prada, propriul interes.
Nimic dramatic in apararea propriului interes, insa atunci cand el calca in picioare interesul unui apropiat de care pretinzi ca te leaga multe...e penibil.
Cea mai grea lovitura a venit din partea unei persoane culte, cu o aplecare distincta spre stiintele umaniste si, mai mult, spre un domeniu de excelenta - Etica - . Nu ma asteptam niciodata ca un astfel de om sa fie atat de cinic. Cinismul, insa, mi-a deschis ochii. Pentru ca, spunea persoana respectiba raspunaznd unei dezamagiri de-ale mele privind sansele ce mi le acorda guvernul in dezvoltarea mea ca om, "tu nu contezi!". "Pentru cei care conduc, pentru maniheistii vremelnici care se afla la putere, tu nu contezi....nu ai inteles pana acum?"
Am fost socat de acest cinism cu atat mai mult cu cat el venea din partea unei profesoare de Etica.
La 24 de ani, cand primesti peste bot o astfel de lovitura, nu-ti ramane decat sa-ti pui o intrebare simpla: "...ok, daca asa stau lucrurile, si eu nu contez....atunci reciproca de ce nu ar fi valabila?"
Adica...de ce cei care conduc trebile cetatii conteaza pentru mine? Ah, eu contez doar ca fraier manipulator de stampila de vot, nu? In rest...."contez".ca sclav lipsit de perspective, corect?
Plecand de la cinismul incredibil al profesoarei, mi-am rezervat dreptul ca reciproca sa fie cel putin la fel de valabila. Adica, "nici ei nu conteaza pentru mine". Si cu asta, eu am refuzat sa mai votez, in Romania sau aiurea. Este forma mea, infinit mai putin cinica, de a raspunde unei indiferente sociale, tipica socitatii moderne.
In fond, ideea solidaritatii sociale este, dincolo de patetismul discursurilor, extrem de vaga si rarisima in actiuni concrete. Ceea ce caracterizeaza indivizii, dincolo de faptul ca ei traiesc impreuna, intr-o interdependenta perpetua, este egocentrismul exacerbat, expresia alterata a unui "antropocentrism" hiperpersonalizat.
Pe cat de frustrat si tensional am fost de replica cinica a profesoarei, la care nu ma asteptam deloc, pe atat de multumit sunt acum. Pentru ca, dincolo de disconfortul de moment, aceasta replica mi-a deschis puternic ochii si m-a ajutat sa abordez mult mai realist relatiile cu ceilalti.
Am devenit....dintr-un actor socio-politic activ (votant) intr-unul total indiferent (nu mai votez niciodata!). Si e infinit mai bine. Am devenit dintr-un om gata sa ajute oricand, pe oricine, intr-un om centrat, ca mai toti ceilalti, pe propriile-i prioritati. Si e infinit mai bine. In fond, nu am facut decat sa ma conformez la realitatile evidente, eliminand propaganda penibila a deontologilor de toate soiurile.
Pentru ca, sper ca sunteti de acord, nu merita sa fii atat de masochist doar pentru a cersi, la modul cel mai jenant, recompense iluzorii ale celorlalti care, vai, ar trebui sa aprecieze gesturile tale frumoase, mana intinsa sau spiritul comunitar. Pana la urma, suntem si ramanem singuri, intr-o societate pe cat de caritabila pe atat de cinica, pe cat de deschisa, pe atat de atomizata. Efectul pervers al unui demes indivitual sau chiar social....nu este atat de daunator. Ba dimpotriva, cateodata este chiar benefic. Si se pare ca ar trebui recompensat cu un alt nume.
Ceea ce m-a frapat insa de-a lungul anilor au fost surprizele de proportii, evident negative, din partea unor oameni la care nici nu ma asteptam.
Dealtfel, asa cum bine spunea un prieten acum multi ani, "surprizele cele mai neplacute vin de la cei la care te astepti cel mai putin". Mare dreptate a avut iar din dreptatea asta rezulta, poate mai bine decat oricand, fatarnicia multora.
Masca meschinariei pe care, vai, o poarta atat de multi, este camuflajul perfect. O perfectiune care se prabuseste insa intr-o secunda si se metamorfozeaza in balele unui varan infometat. Nimic altceva nu e mai dezgustator si mai dezamagitor decat sa constati cinismul si meschinaria unui apropiat a carui imagine se prabuseste intr-o clipa.
Prea putini sunt cei obisnuiti cu alteritatea, cu o incercare introspectiva de a se reanaliza, de a se repozitiona fata de sine si fata de ceilalti. Mult mai important este confortul imediat, hedonismul proverbial freudian si agresiunea (inclusiv verbala) cu care iti aperi, aidoma unui hiene prada, propriul interes.
Nimic dramatic in apararea propriului interes, insa atunci cand el calca in picioare interesul unui apropiat de care pretinzi ca te leaga multe...e penibil.
Cea mai grea lovitura a venit din partea unei persoane culte, cu o aplecare distincta spre stiintele umaniste si, mai mult, spre un domeniu de excelenta - Etica - . Nu ma asteptam niciodata ca un astfel de om sa fie atat de cinic. Cinismul, insa, mi-a deschis ochii. Pentru ca, spunea persoana respectiba raspunaznd unei dezamagiri de-ale mele privind sansele ce mi le acorda guvernul in dezvoltarea mea ca om, "tu nu contezi!". "Pentru cei care conduc, pentru maniheistii vremelnici care se afla la putere, tu nu contezi....nu ai inteles pana acum?"
Am fost socat de acest cinism cu atat mai mult cu cat el venea din partea unei profesoare de Etica.
La 24 de ani, cand primesti peste bot o astfel de lovitura, nu-ti ramane decat sa-ti pui o intrebare simpla: "...ok, daca asa stau lucrurile, si eu nu contez....atunci reciproca de ce nu ar fi valabila?"
Adica...de ce cei care conduc trebile cetatii conteaza pentru mine? Ah, eu contez doar ca fraier manipulator de stampila de vot, nu? In rest...."contez".ca sclav lipsit de perspective, corect?
Plecand de la cinismul incredibil al profesoarei, mi-am rezervat dreptul ca reciproca sa fie cel putin la fel de valabila. Adica, "nici ei nu conteaza pentru mine". Si cu asta, eu am refuzat sa mai votez, in Romania sau aiurea. Este forma mea, infinit mai putin cinica, de a raspunde unei indiferente sociale, tipica socitatii moderne.
In fond, ideea solidaritatii sociale este, dincolo de patetismul discursurilor, extrem de vaga si rarisima in actiuni concrete. Ceea ce caracterizeaza indivizii, dincolo de faptul ca ei traiesc impreuna, intr-o interdependenta perpetua, este egocentrismul exacerbat, expresia alterata a unui "antropocentrism" hiperpersonalizat.
Pe cat de frustrat si tensional am fost de replica cinica a profesoarei, la care nu ma asteptam deloc, pe atat de multumit sunt acum. Pentru ca, dincolo de disconfortul de moment, aceasta replica mi-a deschis puternic ochii si m-a ajutat sa abordez mult mai realist relatiile cu ceilalti.
Am devenit....dintr-un actor socio-politic activ (votant) intr-unul total indiferent (nu mai votez niciodata!). Si e infinit mai bine. Am devenit dintr-un om gata sa ajute oricand, pe oricine, intr-un om centrat, ca mai toti ceilalti, pe propriile-i prioritati. Si e infinit mai bine. In fond, nu am facut decat sa ma conformez la realitatile evidente, eliminand propaganda penibila a deontologilor de toate soiurile.
Pentru ca, sper ca sunteti de acord, nu merita sa fii atat de masochist doar pentru a cersi, la modul cel mai jenant, recompense iluzorii ale celorlalti care, vai, ar trebui sa aprecieze gesturile tale frumoase, mana intinsa sau spiritul comunitar. Pana la urma, suntem si ramanem singuri, intr-o societate pe cat de caritabila pe atat de cinica, pe cat de deschisa, pe atat de atomizata. Efectul pervers al unui demes indivitual sau chiar social....nu este atat de daunator. Ba dimpotriva, cateodata este chiar benefic. Si se pare ca ar trebui recompensat cu un alt nume.
Thursday, April 12, 2012
Friday, April 6, 2012
Diverse
- "Tara arde si baba se piaptana" spune un proverb romanesc. Tara de adoptie in care traiesc de 8 ani arde mocnit si toti se prefac ca e mirific. Papagalii din guvernul provincial cresc taxele, protejeaza interesele companiilor care spoliaza angajatii si ii lasa , de la o zi la alta, fara paine (job) si tot ei, papagalii "independentisti" sunt disperat de preocupati de faptul ca limba franceza "pierde teren" in QC si ca, pe cale de consecinta, tot mai putini vorbesc franceza in "la belle province". Asta e prioritatea nr 1. pentru ei in conditiile in care rata somajului creste si infloreste ca tampita, alimentand armatele de pauperi care apeleaza, in disperare de cauza, la celebrele cantine ale saracilor. Tara arde si baba se piaptana si, nemultumindu-se cu freza pe care si-o aranjeaza cu o perie slinoasa, se mai scarpina si in cur cu mainile-i cioturoase dupa care, in dementa-i sinistra, isi roade unghiile.
- Cunosc (de o buna bucatea de vreme!) oameni care sunt capabili sa sustina cu o incredibila tarie si convingere un lucru...pentru ca, la scurt timp, sa sustina contrariul lui, cu aceeasi tarie si convingere. Culmea monstruozitatii, acesti "afazici" rupti de realitatea curenta se bucura de un trai incredibil de bun in loc sa se bucure de niste sedinte de psihoterapie sau de delicioasele pastile de prozac. Pentru ca, sincer, un astfel de comportament nu mai este nici macar dovada unui caracter deficitar, ci evidenta unei boli psihice severe.
- Sunt, in continuare, stupefiat de forta cu care unii oameni (sa spun majoritatea?) sunt dominati de niste stereotipuri pe cat de tembele pe atat de neadevarate. De pilda...imi spunea cineva recent,....in cadrul unei discutii banale...."ce mama doreste raul copilului ei"? Am ramas stupefiat...in conditiile in care propria-mi mama mi-a facut pe langa mult bine....cel putin la fel de mult rau: ani de zile in care urla de parca ar fi suferit de nevroza isterica (sunt convins ca a avut si are inca probleme psihice grave, nediagnosticate si nemonitorizate de un specialist!), ani de zile ma teroriza fizic si psihic, mi-a furat o camasa pe care a dat-o lu' taica-miu sub pretextul ca "ea mi-a cumparat-o, ea face ce vrea cu camasa aia"...si cate si mai cate...Ba mi-a spus, odata, intr-un dispret total...."ma cac pe facultatile tale"..Asa ca, ma intreb stupefiat, cine e schizofrenul care mai crede in povesti cu mame pe post de zane si tati pe post de feti-frumosi? NO COMMENT!
- Recent, cativa jurnalisti de la ziarul LaPresse au "testat" vigilenta montrealezilor mimand un furt de biciclete. Se pare ca in Montreal poti sa furi o bicicleta, nimeni nu-ti are grija....atata vreme cat nu e bicicleta lui. Indolenta si, mai mult, egocentrismul exacerbat sunt cele 2 atribute ale occidentalului "de rand". Sa mai spuna cineva ca in Occident exista "spirit civic", ca oamenii sunt, in general, "sensibili" la nevoile celuilalt sau ca sunt gata sa ia atitudine in fata unei infractiuni care are loc chiar sub ochii lor! "Ni vu, ni connu". Si cu asta, fiecare cu ale lui...
- Se face foarte mult caz de minciuna ca si cand aceasta ar fi fost atributul prin excelenta al regimurilor comuniste iar adevarul este dragostea eterna a regimurilor capitaliste. Culmea e ca aceasta enormitate a fost sustinuta tocmai de capitalisti, in propaganda evident mincinoasa impotriva regimurilor comuniste. Concluzia mea, a unui om care a trait in ambele regimuri este urmatoarea: minciuna in comunism era evidenta, trebuia sa fii oligofren sa nu realizezi ca e minciuna; functia ei era mentinerea unor alientati la putere. In capitalism, minciuna este infinit mai parsiva si, spre deosebire de comunism, ea produce bani (in conturile celor care sustin minciuna, eviden!). Multi bani....Foarte multi bani! Dar realitatea fiind infinit mai complexa, minciuna capitalista este si infinit mai greu de depistat...pentru ca este atat de mestesugita incat poti sa o confunzi foarte usor cu un adevar, chiar si partial....Si, oricum, ca om simplu nu ai acces TOTAL (din pacate...) la informatia corecta...Asta e....si asa cred eu!
- Si daca tot am ajuns la minciuna, pot sa spun, cu mana pe inima, ca omul este singurul animal ipocrit: minte aproape non-stop insa pretinde ca iubeste adevarul....Mai mult, fiecare pretinde DE LA CELALALT sa fie sincer...in conditiile in care aproape TOTI OAMENII sunt incapabili sa suporte cu demnitate adevarul: fie se isterizeaza, fie il neaga considerand ca nu e, intr-adevar, "un adevar", fie pur si simplu nu ii intereseaza, desi il clameaza, ipocrit, de cate ori au ocazia. Ar fi cazul sa priceapa ca adevarul nu este o valoare estetica ci una de cunoastere, astfel incat functia adevarului este una pur cognitiva nicidecum nu e calea spre hedonism. Dar deh, daca prostia nu doare si nici ridicolul nu ucide, inseamna ca nici de ipocrizie nu a murit nimeni!
Wednesday, April 4, 2012
Saturday, March 31, 2012
Subscribe to:
Posts (Atom)
