Munca deontologilor http://dorubarbu.blogspot.com/2010/02/secolul-deontologilor.html da roade. Acestia au reusit finalmente sa-i faca pe oameni sa-si imbogateasca universul de fetisuri cu inca unul: natura. Cultul naturii pare mai exacerbat ca oricand. Astazi, in 2010, daca nu "iubesti" natura, daca nu o "protejezi", daca nu te simti responsabil si constient de faptul ca trebuie sa "o salvezi" de la dezastru (care o fi ala???)...ceva nu e in regula cu tine! Astazi, in 2010, daca nu te procupa "situatia" ursilor polari, daca nu plangi la simpla vedere a unei foci, daca nu conduci o masina "hybrid" (ca sa protejezi natura, deh...) sau daca nu mananci mancare "bio"(adica naturala, se intelege..) ...esti defect la cerebel. In fine, tot astazi, in 2010, daca nu sarbatoresti "Ziua Pamantului", daca nu reciclezi (orice, nu conteaza, numai sa reciclezi!) sau daca nu folosesti "pungi ecologice"...esti in afara noii ordini verzi care a compus Oda Naturii.
Dezgustator...
Nu mi-e clar de ce trebuie sa "iubesc natura"??? Pot sa iubesc o femeie...eventual...si nici pe aia oricum, oricand, in orice conditii si pentru totdeauna. Sentimentul trebuie sa fie reciproc...Sau, ma rog, e de dorit sa fie asa...In schimb "natura"...pot doar sa ma simt bine "in mijlocul ei", nicidecum s-o "iubesc"! Si asta...in anumite conditii! Sigur ca ma pot simti bine pe o plaja izolata din Cuba, gen Cayo Levisa. Dar daca sunt pe munte...si imi iese un urs infometat in cale...nu stiu daca ma mai simt bine in natura...sau daca as putea sa o "iubesc"! In momentele alea as prefera sa multumesc inteligentei creative a omului care a confectionat armele de foc sau drujbele. Cu una din cele 2 in mana nu mi-ar fi frica de situatia critica in care ursul ma vede la protap...Sigur ca m-as putea simti bine in natura daca sunt in forma fizica si psihica buna, vremea e buna si peisajul pe masura. Insa nu ma pot simti la fel de bine, tot in natura, daca tocmai m-a muscat o vipera si sunt la vreo 10 km de prima asezare umana...Da, pot sa am o oarecare simpatie fata de animale...fac si ele parte din natura, nu? Insa...depinde despre ce vorbim...Una e sa ma amuze la maxim "privirea" nevinovata a unui raton...si alta e sa ma scarbeasca/oripileze proximitatea unui varan! Una e sa ma simt bine la auzul unui cintezoi care canta....si alta e sa ma trezesc cu un sobolan in cort!
Cred ca am enumerat suficiente argumente pentru a intelege ca raportarea la "mother nature" (ahhhhhhh, Jung si arhepiturile astea...) este extrem de nuantata si delicata...si sincer nu ma simt in stare sa inteleg conceptul de "iubitor de natura". De ce? Pentru ca nici "mother nature", natura adica...nu ma "iubeste". Si ma gandesc numai la manifestarile ei violente carora ii suntem victime, aproape sclavi! Nu cred ca "mother nature" ma iubeste cand imi ofera o furtuna de zapada de 50 de cm...sau un val de frig de -35 C. Gresesc? Apoi...nu sunt convins ca aceeasi "mother nature" ma iubeste cand se infoaie si imi ofera pe tava o superba grindina de raman fara tigle pe casa sau imi face masina praf...cu atat mai putin cand nu catadicseste sa-mi ofere un vant care-mi taie respiratia!
Iata de ce nu prea inteleg noul fetisism exacerbat in care "natura" a devenit obiect de cult; tot acest bulshit, pretins politically correct si cu scop educational ma face sa ma simt dublu subjugat...Adica...nu e suficient ca depind aproape total de capriciile si impredictibilitatile naturii...dar mai trebuie sa o si "iubesc", constient de actul meu rational, necesar si cat se poate de dezirabil!
Ei bine...nu vreau! Da, sunt un pasionat al "iesirilor" in natura...savurez unele momente...un rasarit /apus de soare la Ocean...sau o padure colorata toamna...dar de aici...si pana la a "iubi" generalizat, neconditionat...o...sa spunem...haita de hiene (fac parte din natura, nu?) ...pana la sentimente practic imposibile...e o cale infinita!
Si daca "iubitorii" de natura sarbatoresc "Ziua Pamantului"...le aduc aminte ca si Pamantul, cu "natura lui cu tot", a sarbatorit anul asta cu varf si indesat...Le-a oferit haitienilor si chilienilor cate un cutremur (peste 100.000 de morti...) de sa nu-si mai revina...iar tuturor celorlalti o frumusete de eruptie vulcanica din Islanda...care ne-a dat pe tava o binemeritata cantitate de S02 si a paralizat traficul aerian pentru cateva zile, aruncand pe apa sambetei cateva sute de milioane de dolari!
Asta asa...ca sa ne intre bine in cap...despre cat de mult ne "iubeste", la randul ei, natura...Pardon, "mama natura"!
Aferim!
P.S. Iata aici http://topdocumentaryfilms.com/supervolcanoes/
si aici http://www.hotnews.ro/stiri-international-8380281-puternic-cutremur-locuitori-din-tokyo-evacuati-alerta-tsumani.htm cum poate "mother nature" sa se "dispenseze" de noi!
NO COMMENT!
Monday, April 19, 2010
Saturday, April 10, 2010
Ratiunea, intre instinct si intuitie
S-a facut mult caz de dihotomia ratiune - instinct. Nu o data ati auzit, probabil, expresia: "totusi, ratiunea a invins"...sau "trebuie sa ramanem rationali daca vrem sa o scoatem la capat".
In ce ma priveste, incep sa am dubii serioase asupra rationalismului. Chiar daca, paradoxal, acesta m-ar conduce (oare?) spre articolele pe care le scriu, nu cred ca este, asa cum multa vreme s-a crezut, trasatura definitorie a noastra ca fiinte. Ba dimpotriva...Iar in ecuatia dihotomica ratiune-instinct as introduce intuitia, pe care o vad, in propria-mi definitie, ca pe fiica inteligenta a instinctului.
Sa ma explic...
Cand pun sub semnul intrebarii rationalitatea ca trasatura definitorie a fiintei ma gandesc la Blaise PASCAL si dualitatea pe care el o percepe in om:"...omul este trestie ganditoare...dar si imbecil vierme de pamant". Hermeneutica poate sublinia ca PASCAL s-a gandit la trasaturile morale ale omului, insa la fel de bine se poate decela din butada pascaliana si trasatura "instinctuala", de animal care nu mai are nici o legatura cu rationalitatea.
Apoi...ma gandesc la FREUD care distruge efectiv mitul cartezian al omului rational, prin readucerea in disctutie a "animalitatii" din nou, sub forma de instinct. ID-ul, intr-una din sintaxele prin care FREUD descrie psihicul uman, contine aceste instincte, intre care cel mai puternic este instinctul sexual.
Ma opresc cu exemplificarile la MASLOW si celebra lui piramida a nevoilor. Nu cred ca mai trebuie sa explic de ce, in urma analizei piramidei nevoilor conturata de MASLOW cred cu tarie ca, la baza, suntem mai mult decat ne place sa credem...instinctuali.
Ce anume m-a determinat la purced la un astfel de excurs? O disctutie recenta cu o persoana apropiata...care mi-a atras atentia ca nu intotdeauna instinctul este de blamat ba, mai mult, ca uneori (nu de putine ori din pacate...) ratiunea poate fi extrem de parsiva....Ei bine, plecand de la acest rationament, care, recunosc, m-a cam zguduit...am avut o revelatie.
Ma gandesc la fosta mea casatorie ratata. Ratiunea ma impingea inainte. Instinctul imi spunea ca ceva nu e in regula...ca nu ne potrivim...ca ceva nu merge...Intuitia, fiica inteligenta a instinctului, imi spunea acelasi lucru, mult mai explicit. anume ca ceva nu functioneaza in aceasta casatorie...insa ratiunea ma impingea cu o incapatanare tampa spre continuarea relatiei...
Ratiunea imi spunea:"...mergi inainte, casatoria iti da un statut social, familia e baza societatii, tu iti doresti o familie, trebuie sa treci peste greutatile aferente unui asemenea proiect"...Intuitia imi spunea altceva:"...tu nu vezi ca nu merge? chiar esti orb? nu merge si basta...va certati zilnic..."
Casatoria s-a rupt urat! Ratiunea a iesit invinsa din aceasta disputa. Intuitia, fiica inteligenta a instinctului, a invins. Iar eu am ramas cu acelasi semn de intrebare: cat de mult mai trebuie sa ne ghidam dupa ratiune...si cat sa dam crezare instinctului intuitiv (sau, daca vreti...intuitiei instinctive) ?
In ce ma priveste...am cam pus ratiunea in carantina...si chiar sunt inclinat sa cred ca am scris acest articol gratiei intuitiei!
In ce ma priveste, incep sa am dubii serioase asupra rationalismului. Chiar daca, paradoxal, acesta m-ar conduce (oare?) spre articolele pe care le scriu, nu cred ca este, asa cum multa vreme s-a crezut, trasatura definitorie a noastra ca fiinte. Ba dimpotriva...Iar in ecuatia dihotomica ratiune-instinct as introduce intuitia, pe care o vad, in propria-mi definitie, ca pe fiica inteligenta a instinctului.
Sa ma explic...
Cand pun sub semnul intrebarii rationalitatea ca trasatura definitorie a fiintei ma gandesc la Blaise PASCAL si dualitatea pe care el o percepe in om:"...omul este trestie ganditoare...dar si imbecil vierme de pamant". Hermeneutica poate sublinia ca PASCAL s-a gandit la trasaturile morale ale omului, insa la fel de bine se poate decela din butada pascaliana si trasatura "instinctuala", de animal care nu mai are nici o legatura cu rationalitatea.
Apoi...ma gandesc la FREUD care distruge efectiv mitul cartezian al omului rational, prin readucerea in disctutie a "animalitatii" din nou, sub forma de instinct. ID-ul, intr-una din sintaxele prin care FREUD descrie psihicul uman, contine aceste instincte, intre care cel mai puternic este instinctul sexual.
Ma opresc cu exemplificarile la MASLOW si celebra lui piramida a nevoilor. Nu cred ca mai trebuie sa explic de ce, in urma analizei piramidei nevoilor conturata de MASLOW cred cu tarie ca, la baza, suntem mai mult decat ne place sa credem...instinctuali.
Ce anume m-a determinat la purced la un astfel de excurs? O disctutie recenta cu o persoana apropiata...care mi-a atras atentia ca nu intotdeauna instinctul este de blamat ba, mai mult, ca uneori (nu de putine ori din pacate...) ratiunea poate fi extrem de parsiva....Ei bine, plecand de la acest rationament, care, recunosc, m-a cam zguduit...am avut o revelatie.
Ma gandesc la fosta mea casatorie ratata. Ratiunea ma impingea inainte. Instinctul imi spunea ca ceva nu e in regula...ca nu ne potrivim...ca ceva nu merge...Intuitia, fiica inteligenta a instinctului, imi spunea acelasi lucru, mult mai explicit. anume ca ceva nu functioneaza in aceasta casatorie...insa ratiunea ma impingea cu o incapatanare tampa spre continuarea relatiei...
Ratiunea imi spunea:"...mergi inainte, casatoria iti da un statut social, familia e baza societatii, tu iti doresti o familie, trebuie sa treci peste greutatile aferente unui asemenea proiect"...Intuitia imi spunea altceva:"...tu nu vezi ca nu merge? chiar esti orb? nu merge si basta...va certati zilnic..."
Casatoria s-a rupt urat! Ratiunea a iesit invinsa din aceasta disputa. Intuitia, fiica inteligenta a instinctului, a invins. Iar eu am ramas cu acelasi semn de intrebare: cat de mult mai trebuie sa ne ghidam dupa ratiune...si cat sa dam crezare instinctului intuitiv (sau, daca vreti...intuitiei instinctive) ?
In ce ma priveste...am cam pus ratiunea in carantina...si chiar sunt inclinat sa cred ca am scris acest articol gratiei intuitiei!
Friday, April 2, 2010
Despre inadecvare la rumani
Inadecvarea la rumani este un “modus vivendi”! Din colectia de inadecvari rezulta penibilul, ridicolul si grotescul ontic rumanesc. Incununarea aceste colectii de inadecvari o reprezinta compromiterea a (mai) tot ce e valoros: sarbatori (religioase/non-religioase), institutii democratice, invatamant, etc…
Rumanii inteleg Pastele sau Craciunul prin umplerea burdihanului cu miel, oua si drob (Pasti) si friptura de porc (Craciun) pana la indigestie, dupa care cheama salvarea. Aceeasi umplere se face cu vin, care dauneaza grav judecatii, si asa defectuoase (prin definitie) a rumanului! Tot la salvare se apeleaza…
Rumanii inteleg democratia ca anarhie, derogare de la regula/lege, smen in virtutea pozitiei publice ocupate. Institutiiile democratice au devenit cuiburi de infractori. Cine mai crede, azi, in Romania, in Parlament si parlamentarism? Foarte trist…:(
Rumanii inteleg defectuos ideea de “intreprindere privata”. Cel mai bun exemplu: Universitatea Spiru Haret. Aceat chiosc de hartii fara valoare cu pretentii de diplome universitare a compromis pe termen lung ideea de invatamant superior privat (in particular) si de “intreprindere privata” (in general). Foarte trist…:(
Capacitatea de a compromite si a se compromite e proprie rumanilor. Sa le fie de bine!
Tuesday, March 9, 2010
Despre morti...numai de bine!
Am citit un zvon cum ca UE ne va "obliga" sa ne ingropam si noi ca ei. Si ca restul lumii. Ce frumos ar fi...
Care ar fi diferentele:
Inmormantare UE:
1. A crapat nea Gica.
2. Constatam asta.
3. Aducem si un medic / scoatem certificat prin care constatam asta si pe hartie
4. Sunam firma servicii funerare. comandam una bucata sicriu
5. Il ducem pe nea Gica la capela.
6. Anuntam pe cei apropiati ca a crapat nea Gica. Le zicem adresa capelei.
7. Ne adunam la capela, schimbam o vorba despre nea Gica.
8. In cursul aceleiasi zi, pompele funebre vin, il ridica pe nea Gica si il ingroapa / incinereaza / impaiaza / criogenizeaza / ce-o fi, in functie de preferinte.
9. Odata ingropat, Gica acolo ramane. Daca doresc, vizitatorii sunt bineveniti cu o floricica sau fara
Inmormantare romaneasca.
1. A crapat nea Gica
2. Constatam asta. Inainte de a suna medic sau de a scoate certificat sunam pe toti care il stiu sau nu pe Gica si anuntam asta
3. Revenim cu certificatul si ne facem loc prin marea de oameni care au venit sa il vada pe Gica mort si sa bea gratis o tuiculita. Intre timp Gica e tinut pe masa trei zile. Asa mort, da.
4. Aducem 3 femei sa il spele si 2 barbati sa il barbiereasca - ritual antecrestin, apropo -
5. Sunam popa. Ne rugam de popa sa vina de parca ar fi ceva nemaintalnit si nemaipomenit de nou in cariera lui si ne imprumutam de bani, ca daca nu e multumit ni-l lasa pe nea Gica pe masa si se cara. De parca nu tot din banii nostri ar fi platit, pastele ma-sii azi si maine de curva cu patrafir.
6. Pe langa oamenii care se foiesc prin casa, ne vor mai intampina pe drum inca pe atatia, ca sa nu mai vorbim de cei care vor veni direct la cimitir.
7. Pregatim echipamentul lui nea Gica, compus majoritatea din elemente tot antecrestine. Bani pe ochi, colac in mana, prescura pe piept - sau invers? - costumul sau cel mai bun care i-a ramas cam mic / mare si niste pantofi cu talpa de carton ca e pielea scumpa si si-asa e mort.
8. Convoiul: Unul cu un brad / pom / schela cu fructe agatate in el (tot pagan e si asta). Unul cu o cruce. Toti cu lumanari. Altii cu steaguri si prosoape.Inca minim 2 cu sfesnice. Nu uita coliva. Inca minim doi cu coroane. Inca vreo doi care sa duca "darurile" - obiecte de uz personal, bucati de material textil, batiste, mobila, o gaina vie uneori, care se trece peste groapa, etc
9. Fanfara. Tigani mai mult sau mai putin treji, care sa chiorlaie din instrumentele lor cantece de mare factura spirituala, cum ar fi "Pe langa Plopii fara Sot", "Drumurile noastre Toate", "Treceau batalioane romane Carpatii", "Dunarea albastra " (n-aveti idee cum suna asta la TROMBON)
10. Bocitoare. intre 3 si 5 babe bete si senile care sa il calareasca pe nea Gica si sa zbiere de parca li se scot ovarele . De multe ori nu au absolut nici o treaba cu raposatul si il vor boci pe un nume generic, d.ex. "Vasile"
11. Ii cinstim bine pe toti, de la popa la tigani, ca doar n-au venit sa il ingroape pe unul, au venit sa crape in ei si sa bea. Firesc. Pornim cortegiul.
12. La fiecare rascruce - intersectie - vom opri tambalaul (tigani, bocitoare, alamuri, zbierete, cersetori, bomboane, claxoane) si preotul va citi o extenie. Intre extenii, cine stie canta din toti plamanii "Sfinte Dumnezeule" in varianta funebra. Pentru ca exista si varianta vesela. Care nu se canta. Totusi, avand in vedere lipsa de voce a celor din cortegiu si betia generala, puteti sa cantati si Macarena ca nu se simte.
13. Ajungem la biserica. Ne dam foc cu lumanari, umplem tot de ceara, urlam TARE sa stie LUMEA ca noi SUFERIM pentru ca A MURIT GICA, BAAAAAAAA!!! In timpul slujbei, cream confuzie si razboi, aruncand cu bani si bomboane catre liota de cersetori. Punem si "vamile" pe jos, obicei - cum altfel? - antecrestin si ala. Potrivim vata in nas lui Gica, nu de alta dar de atata jale si lumanari si tamaie a inceput saa se cam lichefieze.
14. La cimitir. Se sapa groapa, se urla, se trece gaina, se desface pomul, se impart prosoape, restul de daruri (teoretic oamenilor saraci, practic tot intre neamuri, pe principiul nimic nu se pierde, doar se imprumuta), se bea, se stropeste cu vin mormantul, continua slujba.
15. Dupa cimitir. Se merge la casa lui Gica unde se bea, se bea, se bea, se mananca cel putin 3 feluri de mancare, se ia si la pachet ca doar e pomana, se vorbeste despre politica, vreme, rapita, Geoana, alegeri, inflatie, chirii, varice, butoaie, vinul de anul asta, hemoroizi, nunti, botezuri, Mutu, Steaua, femeia vecinului, orice numai Gica nu.
16. Dupa ce l-ai ingropat, reiei paranghelia la 3, 9, 40 de zile, 1 an, 2, 3, etc totul culminand cu 7 ani cand il dezgropi pe Gica sau ma rog ce a ramas din el, il stropesti cu vin si-l bagi la loc. Pe langa asta mai ai si vreo 400 de sarbatori de pomenirer a mortilor.
Care ar fi diferentele:
Inmormantare UE:
1. A crapat nea Gica.
2. Constatam asta.
3. Aducem si un medic / scoatem certificat prin care constatam asta si pe hartie
4. Sunam firma servicii funerare. comandam una bucata sicriu
5. Il ducem pe nea Gica la capela.
6. Anuntam pe cei apropiati ca a crapat nea Gica. Le zicem adresa capelei.
7. Ne adunam la capela, schimbam o vorba despre nea Gica.
8. In cursul aceleiasi zi, pompele funebre vin, il ridica pe nea Gica si il ingroapa / incinereaza / impaiaza / criogenizeaza / ce-o fi, in functie de preferinte.
9. Odata ingropat, Gica acolo ramane. Daca doresc, vizitatorii sunt bineveniti cu o floricica sau fara
Inmormantare romaneasca.
1. A crapat nea Gica
2. Constatam asta. Inainte de a suna medic sau de a scoate certificat sunam pe toti care il stiu sau nu pe Gica si anuntam asta
3. Revenim cu certificatul si ne facem loc prin marea de oameni care au venit sa il vada pe Gica mort si sa bea gratis o tuiculita. Intre timp Gica e tinut pe masa trei zile. Asa mort, da.
4. Aducem 3 femei sa il spele si 2 barbati sa il barbiereasca - ritual antecrestin, apropo -
5. Sunam popa. Ne rugam de popa sa vina de parca ar fi ceva nemaintalnit si nemaipomenit de nou in cariera lui si ne imprumutam de bani, ca daca nu e multumit ni-l lasa pe nea Gica pe masa si se cara. De parca nu tot din banii nostri ar fi platit, pastele ma-sii azi si maine de curva cu patrafir.
6. Pe langa oamenii care se foiesc prin casa, ne vor mai intampina pe drum inca pe atatia, ca sa nu mai vorbim de cei care vor veni direct la cimitir.
7. Pregatim echipamentul lui nea Gica, compus majoritatea din elemente tot antecrestine. Bani pe ochi, colac in mana, prescura pe piept - sau invers? - costumul sau cel mai bun care i-a ramas cam mic / mare si niste pantofi cu talpa de carton ca e pielea scumpa si si-asa e mort.
8. Convoiul: Unul cu un brad / pom / schela cu fructe agatate in el (tot pagan e si asta). Unul cu o cruce. Toti cu lumanari. Altii cu steaguri si prosoape.Inca minim 2 cu sfesnice. Nu uita coliva. Inca minim doi cu coroane. Inca vreo doi care sa duca "darurile" - obiecte de uz personal, bucati de material textil, batiste, mobila, o gaina vie uneori, care se trece peste groapa, etc
9. Fanfara. Tigani mai mult sau mai putin treji, care sa chiorlaie din instrumentele lor cantece de mare factura spirituala, cum ar fi "Pe langa Plopii fara Sot", "Drumurile noastre Toate", "Treceau batalioane romane Carpatii", "Dunarea albastra " (n-aveti idee cum suna asta la TROMBON)
10. Bocitoare. intre 3 si 5 babe bete si senile care sa il calareasca pe nea Gica si sa zbiere de parca li se scot ovarele . De multe ori nu au absolut nici o treaba cu raposatul si il vor boci pe un nume generic, d.ex. "Vasile"
11. Ii cinstim bine pe toti, de la popa la tigani, ca doar n-au venit sa il ingroape pe unul, au venit sa crape in ei si sa bea. Firesc. Pornim cortegiul.
12. La fiecare rascruce - intersectie - vom opri tambalaul (tigani, bocitoare, alamuri, zbierete, cersetori, bomboane, claxoane) si preotul va citi o extenie. Intre extenii, cine stie canta din toti plamanii "Sfinte Dumnezeule" in varianta funebra. Pentru ca exista si varianta vesela. Care nu se canta. Totusi, avand in vedere lipsa de voce a celor din cortegiu si betia generala, puteti sa cantati si Macarena ca nu se simte.
13. Ajungem la biserica. Ne dam foc cu lumanari, umplem tot de ceara, urlam TARE sa stie LUMEA ca noi SUFERIM pentru ca A MURIT GICA, BAAAAAAAA!!! In timpul slujbei, cream confuzie si razboi, aruncand cu bani si bomboane catre liota de cersetori. Punem si "vamile" pe jos, obicei - cum altfel? - antecrestin si ala. Potrivim vata in nas lui Gica, nu de alta dar de atata jale si lumanari si tamaie a inceput saa se cam lichefieze.
14. La cimitir. Se sapa groapa, se urla, se trece gaina, se desface pomul, se impart prosoape, restul de daruri (teoretic oamenilor saraci, practic tot intre neamuri, pe principiul nimic nu se pierde, doar se imprumuta), se bea, se stropeste cu vin mormantul, continua slujba.
15. Dupa cimitir. Se merge la casa lui Gica unde se bea, se bea, se bea, se mananca cel putin 3 feluri de mancare, se ia si la pachet ca doar e pomana, se vorbeste despre politica, vreme, rapita, Geoana, alegeri, inflatie, chirii, varice, butoaie, vinul de anul asta, hemoroizi, nunti, botezuri, Mutu, Steaua, femeia vecinului, orice numai Gica nu.
16. Dupa ce l-ai ingropat, reiei paranghelia la 3, 9, 40 de zile, 1 an, 2, 3, etc totul culminand cu 7 ani cand il dezgropi pe Gica sau ma rog ce a ramas din el, il stropesti cu vin si-l bagi la loc. Pe langa asta mai ai si vreo 400 de sarbatori de pomenirer a mortilor.
Tuesday, February 9, 2010
Secolul deontologilor
Daca secolul XXI nu a adus cu sine mult dorita "apocalipsa"...atat de draga dezaxatilor religiosi (vezi obsesia anului 2000 vs "sfarsitul lumii"), prosperitate sau mai multa inteligenta...cu siguranta ciudatul secol a adus in prim-plan o specie crezuta pe cale de disparitie: deontologii!!!
Armate intregi de trogloditi, neaveniti, sfertodocti, frustrati sau mesianici sub tratament...se simt legitimati, obligati, datori sa-ti spuna ce sa faci cu viata ta, cum sa mananci, ce masina sa-ti cumperi, cata apa sa consumi, de cate ori sa tragi apa la toaleta, etc...Ei, deontologii, sunt noua categorie privilegiata a umanitatii...se simt extrem de bine incarcati cu aceste indatoriri "cetatenesti", au aerul mesianic al profetilor, se simt inzestrati cu harul divin, nu pot dormi noaptea daca nu au dat (cel putin) un sfat pe zi...cu siguranta, unul bun.
Sa ma explic:
1) In debutul de an 2005, proaspat emigrant fiind, am urmat cursuri de integrare lingvistica (franceza), fie platite de guvern (cursul de francizare) fie alte module in cadrul centrului comunitar din cartierul in care locuiam. Intervalul ianuarie-martie 2005 a insemnat pentru mine frecventarea celui de-al doilea modul de curs, in cadrul scolii St.-Pascal-Baylon. Buuuuuuuuuun...Intr-o zi...suntem vizitati de o deontoloaga (de culoare, nota bene!!!) care incearca sa ne faca sensibili la consumul de apa.......Spune dumneaei..."...apa e o resursa deficitara, multi oameni sufera in lumea asta de lipsa apei...asa ca noi, deontologii, avem datoria sa va facem pe voi, profani iresponsabili, sa constientizati acest lucru....astfel incat va sugerez sa economisiti cat puteti apa...de ex...sa nu trageti apa la toaleta imediat ce ati folosit-o...ci doar a 2-a sau a 3-a oara.."
Oameni buni...mi s-a strans stomacul de nervi...mi s-au bulbucat ochii de mirare...am simtit ca fac psoriazis de nervi...Cum adica? Sa ma cac si sa nu trag apa??? Doar daca ma mai pis apoi de cel putin 2 ori??? Va puteti imagina??? Se intampla in anul de gratie 2005, intr-o tara membra G8!!! Intr-o tara care, conform tuturor statisticilor in domeniu, are cele mai mari resurse de apa dulce din lume!!! Intr-o provincie (Quebec) in care consumul de apa/persoana este cel mai ridicat din lume!!! De ce??? Pentru simplul si banalul fapt ca resursele de apa sunt foaaaaaaaaaaaaarte generoase, iar "mother nature" la fel!!! Nu inteleg, nici acum, cum as putea sa ajut eu niste "vaisamaristi" dintr-un colt uitat de lume, pe care (cu vulgaritate) l-as numi "Pizdeea"...daca eu fac economie de apa in Canada...cum ar putea beneficia respectivii "vaisamaristi" de apa in "Pizdeea"??? Ma lamureste cineva???
Eu cu ce sunt vinovat si de ce trebuie sa fiu pedepsit in asemenea hal??? Doar pentru ca traiesc intr-o tara (Canada) care are resurse imense de apa dulce??? Cu ce sunt eu vinovat ca cei din Benin nu au apa??? Si cum ar putea avea sarmanii din Benin apa daca eu o economisesc in Canada, recte la Montreal??? Chiar nu inteleg...
2) O alta specie de trogloditi convertiti la deontologie sunt "ecologistii" (noii comunisti rebotezati/resapati/recolorati in verde!). Pe langa enormitatea debitata de ei ("incalzirea globala", redenumita mai nou "climate change")...care, fie vorba intre noi, este o escrocherie multi-nationala...care costa enorm...si-au propus ei, noii deontologi, sa-mi sugereze ce masini sa imi cumpar/conduc!!! Neaparat masini "ecologice", cat mai mici, neaparat masini "hibrid", neaparat masini care "consuma" putin...Mi-e rau, nu altceva...
Mei comunisti resapati...stiti ce spunea Dabija? "Ce va fute grija"??? Adica, mai direct si pe sleau spus...ce va fute grija pe voi, deontologilor, ce masina conduc eu??? Atata timp cat eu imi platesc benzina??? Mi-o platiti voi cumva??? Atunci??? Sa nu-mi spuneti ca toata deontologia asta e pentru a "salva natura"...ca acuma ma duc sa-mi fac permis de port-arma...
Deci...comunistii mosului...ia mai scutiti-ma cu borhotul vostru deontologic...ok??? Eu conduc ce masina vreau eu, nu ce-mi indicati voi, defectilor!!! Ok?
Thanks!
Voi reveni...acum sunt prea nervos sa mai scriu!
O saptamana usoara tuturor!
Bye!
Armate intregi de trogloditi, neaveniti, sfertodocti, frustrati sau mesianici sub tratament...se simt legitimati, obligati, datori sa-ti spuna ce sa faci cu viata ta, cum sa mananci, ce masina sa-ti cumperi, cata apa sa consumi, de cate ori sa tragi apa la toaleta, etc...Ei, deontologii, sunt noua categorie privilegiata a umanitatii...se simt extrem de bine incarcati cu aceste indatoriri "cetatenesti", au aerul mesianic al profetilor, se simt inzestrati cu harul divin, nu pot dormi noaptea daca nu au dat (cel putin) un sfat pe zi...cu siguranta, unul bun.
Sa ma explic:
1) In debutul de an 2005, proaspat emigrant fiind, am urmat cursuri de integrare lingvistica (franceza), fie platite de guvern (cursul de francizare) fie alte module in cadrul centrului comunitar din cartierul in care locuiam. Intervalul ianuarie-martie 2005 a insemnat pentru mine frecventarea celui de-al doilea modul de curs, in cadrul scolii St.-Pascal-Baylon. Buuuuuuuuuun...Intr-o zi...suntem vizitati de o deontoloaga (de culoare, nota bene!!!) care incearca sa ne faca sensibili la consumul de apa.......Spune dumneaei..."...apa e o resursa deficitara, multi oameni sufera in lumea asta de lipsa apei...asa ca noi, deontologii, avem datoria sa va facem pe voi, profani iresponsabili, sa constientizati acest lucru....astfel incat va sugerez sa economisiti cat puteti apa...de ex...sa nu trageti apa la toaleta imediat ce ati folosit-o...ci doar a 2-a sau a 3-a oara.."
Oameni buni...mi s-a strans stomacul de nervi...mi s-au bulbucat ochii de mirare...am simtit ca fac psoriazis de nervi...Cum adica? Sa ma cac si sa nu trag apa??? Doar daca ma mai pis apoi de cel putin 2 ori??? Va puteti imagina??? Se intampla in anul de gratie 2005, intr-o tara membra G8!!! Intr-o tara care, conform tuturor statisticilor in domeniu, are cele mai mari resurse de apa dulce din lume!!! Intr-o provincie (Quebec) in care consumul de apa/persoana este cel mai ridicat din lume!!! De ce??? Pentru simplul si banalul fapt ca resursele de apa sunt foaaaaaaaaaaaaarte generoase, iar "mother nature" la fel!!! Nu inteleg, nici acum, cum as putea sa ajut eu niste "vaisamaristi" dintr-un colt uitat de lume, pe care (cu vulgaritate) l-as numi "Pizdeea"...daca eu fac economie de apa in Canada...cum ar putea beneficia respectivii "vaisamaristi" de apa in "Pizdeea"??? Ma lamureste cineva???
Eu cu ce sunt vinovat si de ce trebuie sa fiu pedepsit in asemenea hal??? Doar pentru ca traiesc intr-o tara (Canada) care are resurse imense de apa dulce??? Cu ce sunt eu vinovat ca cei din Benin nu au apa??? Si cum ar putea avea sarmanii din Benin apa daca eu o economisesc in Canada, recte la Montreal??? Chiar nu inteleg...
2) O alta specie de trogloditi convertiti la deontologie sunt "ecologistii" (noii comunisti rebotezati/resapati/recolorati in verde!). Pe langa enormitatea debitata de ei ("incalzirea globala", redenumita mai nou "climate change")...care, fie vorba intre noi, este o escrocherie multi-nationala...care costa enorm...si-au propus ei, noii deontologi, sa-mi sugereze ce masini sa imi cumpar/conduc!!! Neaparat masini "ecologice", cat mai mici, neaparat masini "hibrid", neaparat masini care "consuma" putin...Mi-e rau, nu altceva...
Mei comunisti resapati...stiti ce spunea Dabija? "Ce va fute grija"??? Adica, mai direct si pe sleau spus...ce va fute grija pe voi, deontologilor, ce masina conduc eu??? Atata timp cat eu imi platesc benzina??? Mi-o platiti voi cumva??? Atunci??? Sa nu-mi spuneti ca toata deontologia asta e pentru a "salva natura"...ca acuma ma duc sa-mi fac permis de port-arma...
Deci...comunistii mosului...ia mai scutiti-ma cu borhotul vostru deontologic...ok??? Eu conduc ce masina vreau eu, nu ce-mi indicati voi, defectilor!!! Ok?
Thanks!
Voi reveni...acum sunt prea nervos sa mai scriu!
O saptamana usoara tuturor!
Bye!
Wednesday, December 30, 2009
Constiinta - o incercare de a o defini
http://www.youtube.com/watch?v=UrU_OC5lQWA&feature=player_embedded
Preocuparile noastre introspective au ajuns si la aceasta incercare, fizico-filosofica i-as spune, de definire "non-materiala" a Constiintei!
Interesanta perspectiva...Raman la concluzia ca, cel putin din punct de vedere filosofic, Cunoasterea nu este un proces definitiv...si tocmai in acest mister al descoperirii sta si frumusetea, provocarea, drama Existentei!
Ma contrazice cineva?
Abia astept!
Enjoy this documentary!
Preocuparile noastre introspective au ajuns si la aceasta incercare, fizico-filosofica i-as spune, de definire "non-materiala" a Constiintei!
Interesanta perspectiva...Raman la concluzia ca, cel putin din punct de vedere filosofic, Cunoasterea nu este un proces definitiv...si tocmai in acest mister al descoperirii sta si frumusetea, provocarea, drama Existentei!
Ma contrazice cineva?
Abia astept!
Enjoy this documentary!
Subscribe to:
Posts (Atom)
2009 se termina pseudo-apocaliptic pentru rumani: criza a macinat economia mai dihai cum matreata macina radacina firului de par, epuizarea berbecilor din politica e evidenta, mai ales la nivel neuro-psihic, tradarile se tin lant intr-o atmosfera debusola(n)ta, decrepita si dezarmanta. Cei 3 D de mai sus stau chezasie pentru reusitele anului 2010 pe care, eu unul, nu reusesc sa le decantez. Caractere mari conduc astazi tara mea (cea de nastere, caci cea de adoptie e departe...) spre noi culmi de progres si faliment. Oameni de onoarea lui Mitrea, Sarbu si Oprea imi dau lectii de profesionalism, morala si buna crestere. Mi se strange stomacul de scarba, mi se strepezesc dintii de greata si mi se zburleste pielea la gandul ca as fi putut sa raman prizonierul acestei realitati! In aceste zoaie de decadenta se mai incheie un an! Iar eu ma bucur, in ciuda greutatilor evidente prin care trec, ca sunt peste Ocean, la aproape 8.000 de km! QED!