Apocalipsa amanata, prostia infinita si nebunia fara leac

In ce ma priveste, am petrecut ultima apocalipsa odihnindu-ma. La odihna am adaugat mici activitati casnice si cumparaturi marunte. Nu, nu am disperat si nici nu m-am amuzat. Am sfidat apocalipsa amanata fiind convins, de fapt, ca ea se va consuma doar in imaginarul individual si/sau colectiv, ca si toate celelalte apocalipse de pana acum.

Consumarea apocalipselor in imaginar a fost trecuta in revista ca printr-un pieptene al istoriei de catre Lucian BOIA in "Sfarsitul lumii - o poveste fara sfarsit". De la distinsul istoric, (care cu ironie, finete si tact ridiculizeaza scenarita apocalipselor partiale si imaginare), am aflat ca acest mod aproape patologic in care omenirea se autoflageleaza este formula prostiei infinite de care vorbea Einstein si, de ce nu, a nebuniei fara leac.

Ciclicitatea scenariilor apocaliptice ma duce cu gandul la ciclicitatea psihozei maniaco-depresive de care vorbea psihiatrul german Jurgen KRECHMER in propria-i tipologie privind structura somatica si predispozitia la anumite maladii psihice. Dualitatea imaginata de apostolii apocalipsei (divinitatea care pedepseste dar si recompenseaza) este intruchiparea nevrozei obsesionale de care vorbea Freud si pe care o asocia fenomenului religios.

De unde vine acest apetit autodistructiv , acest sadism autoflagelant prin care oamenii cer "judecata de apoi", acest masochism prin care omenirea isi creeaza fantasma autodistrugerii pentru ca, nu-i asa, mai apoi, sa construiasca o lume mai buna, mai dreapta, mai prospera....nu stiu!

Ceea ce stiu este ca, odata cu cealalta "apocalipsa" (evident la fel de imaginara!), prevazuta pentru 2012, eu am programat o intalnire cu fostii colegi de scoala generala . Ceea ce sper sa se si intample!

Aferim!

Despre manipulare cu Noam Chomsky

Mai toate "strategile" astea sunt cunoscute, asa-i...
Strategia 1 - folosita cu succes (pana la actualele alegeri care au fost o catastrofa pentru Blocul QC si Liberals) de papagalii astia de quebecosi - adica adevarata "problema" e independenta QC fata de Canada, nicidecum starea dezastruoasa a infrastructurii, marginalizarea sociala a emigrantilor sau serviciile administrative.

Strategiile 7 si  8 - aplicata cu un succes nebun in ROMANIA
Strategia 9 (i-as da o interpretare putin diferita) - folosita cu succes in toate minciunile cu efect "auto-punitiv", vezi minciuna "global warming", rebotezata recent "climate change"
In rest, sanatosi sa fim! Manipularea e ca saracia, homosexualitatea si prostitutia! Omenirea nu va scapa ever de ele!
So...Enjoy them!
:)

 

Nu vi se par cunoscute  aceste tehnici??? Cititi-le cu atentie si vedeti cum ni se aplica ceas de ceas. Macar sa constientizam ca suntem manipulati si tot este ceva. Dezvăluiri: cele 10 strategii de manipulare a maselor  A cunoaste adversarul, a-i cunoaste tehnicile de manipulare, este indispensabil pentru a ne elibera de robie!!! Lingvistul nord-american Noam Chomsky a stabilit lista celor ’’Zece strategii de Manipulare” prin mediile de informare în masa. Evreu si de sensibilitate anarhista, semnase o petitie pentru a apara libertatea de exprimare a lui Robert Faurisson. Pentru Chomsky, ’’libertatea de exprimare este mai importanta decât orice versiune a faptelor sustinuta de ordinea stabilita, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl întretine cu adevarul faptelor în sine.” Chomsky evoca diferitele tehnici de manipulare si, în primul rând, strategia diversiunii. Strategia diversiunii consista în deturnarea atentiei publicului de la problemele importante si de la schimbarile hotarâte de elitele politice si economice, printr’un potop continuu de distractii si de informatii neînsemnate. Chomsky analizeaza diferitele tehnici de spalare a creierului, pe care o îndura poporul nostru. Zece strategii de manipulare a poporului nostru 1. ’’A distrage în permanenta atentia publicului, departe de adevaratele probleme sociale, captivata de subiecte fara importanta adevarata. A tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fara nici "un timp pentru gândire" scrie Chomsky. 2. A cauza probleme si apoi, a oferi solutii. Aceasta metoda se mai numeste si ’’ problema – reactie – solutie”. La început, se creeaza problema, sau „situatia”, prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul sa ceara legi represive, în detrimentrul libertatii. 3. Strategia „în degradeu”. Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata în mod progresiv, în ’’degradeu”, pe o durata de zece ani. În acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice absolut noi din 1980 pâna în 1990. Somaj masiv, imigratie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent, iata schimbarile care ar fi provocat o revolutie daca ar fi fost aplicate în mod brutal. 4. Strategia actiunii cu date diferite.     O alta maniera de a obliga publicul sa accepte o hotarâre nepopulara este de a o prezenta ca “dureroasa, dar necesara’’, obtinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai usoara acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru ca efortul nu trebuie facut imediat, apoi, pentru ca publicul are mereu tendinta de a nadajdui ’’totul va merge mai bine mâine” si ca sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, aceasta maniera lasa publicului timp pentru a se obisnui cu ideea schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit. Exemplu recent: trecerea la Euro si pierderea suveranitatii monetare si economice, acceptate de tarile europene între 1992 – 1995 si aplicate în 2002. 5. A se adresa publicului ca unor copii mici. Cea mai mare parte a publicitatilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje si un ton absolut copilaresti, aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare ? ’’de 12 ani.”Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atât de lipsita de simt critic ca al unui copil de 12 ani” analizeaza Chomsky. 6. A face apel mai mult la partea emotionala decât la gândire. Este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci, simtul critic al oamenilor. Ïn plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente. 7. Mentinerea poporului în nestiinta si prostie. A face în asa fel ca poporul sa nu înteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea si robirea lui. Calitatea educatiei data claselor inferioare trebuie sa fie cât mai slaba, încât prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramâna de neînteles de cele dintâi. 8. A încuraja publicul sa se complaca în mediocritate. A încuraja publicul sa creada ca e ”bine” de a fi prost, vulgar si incult. A-l îndopa cu seriale americane si emisiuni de tele-realitate, niste dobitocenii monstruoase. 9. A înlocui revolta cu învinovatirea. A face omul sa creada ca numai el singur este vinovat de propria’i nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente, sau a capacitatilor si eforturilor necorespunzatoare. Astfel, în loc sa se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimeaza si se învinovateste, ceea ce creaza o stare depresiva, având ca efect abtinerea de la actiune. Si, fara actiune, nu exista revolutie ! 10. Si, ultimul punct, a cunoaste oamenii mai bine decât se cunosc ei însisi. Ïn ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale stiintei au sapat o prapastie crescânda între cunostintele publicului si acelea detinute si folosite de elitele conducatoare. Multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoasterea avansata a fapturii omenesti, fizic si psihic. Sistemul cunoaste individul mediu mai bine decât el însusi. Aceasta înseamna ca, în majoritea cazurilor, sistemul detine un control mai mare si o putere mai importanta asupra oamenilor decât ei însisi.

 

Indolenta - premisa majora a manipularii (II)

Spuneam in articolul anterior ca indolenta oamenilor joaca un rol hotarator (dpdv subiectiv) in manipulare. Adica in perpetuarea la infinit a acestui fenomen social. Dincolo de cauzele obiective (economice, logistice, spatial-temporale, etc), imposibil de eliminat, una dintre cauzele subiective (ce tin EXCLUSIV de subiect, adica de om) ramane indolenta.

Societatea capitalista a ajuns sa-si creeze propriile paradoxuri.

1) Primul paradox: o anumita stabilitate economica, un anumit confort pentru majoritatea oamenilor. Paradoxal, acest confort (material) creaza un dinsconfort (psihic). De ce? Pentru ca aceasta relativa "bunastare" este creata pe datorie. Daca oamenii au ce manca, isi permit o masina (ieftina si destul de uzata, dar si-o permit!)...asta nu inseamna ca si-au eliminat stresul subzistentei zilnice. Pentru ca ea, subzistenta zilnica, e construita pe datorie. Majoritatea oamenilor se indatoreaza pentru a ajunge la aceasta stare de "confort".
S-a eliminat deci un stres (economic) si s-a creat un altul (psihic). Oamenii sunt ingrijorati, in principiu, de faptul ca sunt datori. Ori situatia asta ii face captivi. Sunt usor de "tinut in lesa", sunt cumintiti. Pentru ca un om indatorat va fi sclavul sistemului. Va trebui sa fie cuminte, sa munceasca fara sa cracneasca....pentru a subzista zilnic si, mai mult, pentru a-si plati datoriile!

2) Al doilea paradox: presa. S-a creat o pluralitate de opinii. Abunda opiniile. Spre deosebire de societatile totalitare in care grupul aflat la putere nu permite libertatea de expresie. Pluralitatea ideilor insa nu inseamna si apropierea de problemele reale ale societatii. Paradoxal deci, din instrument de informare, presa a devenit instrument de manipulare. Mai mult, abundenta publicatiilor (multe dintre ele gratuite!!!) ii aduce pe oameni la o "saturatie informationala". Ii face sa renunte la a mai citit presa! Ok, atunci....care e solutia? Ca sa fii informat....trebuie sa citesti presa (mai mult chiar, si literatura de specialitate!)....dar, paradoxal, tocmai presa este agent de manipulare si dezinformare. Solutia? Sa citesti cat mai mult! Ori...aici ne apropiem de fundatura societatilor moderne capitaliste. Oamenii nu mai au timp de asa ceva, multi dintre ei chiar daca au timp....se complac in relavicul confort pe care il au si nu ies din propria carapace!

Iata si rezultatul: atomizarea societatii (oamenii se inchid in propriul univers in care isi duc subzistenta zilnica pe datorie) si refuza sa se mai informeze (tocmai pentru ca presa - o buna parte a ei - a creat precedentul nefericit al manipularii) adica o societate extrem de individualizata, in care interactiunile (schimburile de idei mai ales!) se estompeaza de la o zi la alta!

Am ajuns la starea naturala de indolenta a oamenilor (in particular) si a societatii (in general), care nu mai e capabila sa reactioneze, sa fie atenta la fenomenele sociale, economice, politice. O masa de manevra aparent "linistita", careia i s-a creat un fals confort ("bunastarea pe datorie"), care a fost cumintita prin supra-indatorare si careia nu-i mai pasa decat de propria supravietuire. Orice incercare de a scoate aceasta masa amorfa de oameni din letargie devine o sursa de stres. Stresul fiind boala societatii moderne, este clar ca oamenii vor refuza orice "ingerinta" in falsul lor confort (ei nu mai vor informatie, nu mai au ce sa faca cu ea, si atunci se lasa dusi de val). Indolenta lor a devenit o stare naturala indusa politic si economic prin falsul confort pe datorie. Avem, iata, toate premisele unei societati manipulabile la infinit.

Paradoxal, societatea deschisa (asa-zis democratica), prospera (asa-zis capitalista, in fapt o plutocratie din ce in ce mai agresiva) a iesit din inchistarea totalitarista, dar si-a creat propriul "totalitarism", definit prin manipularea continua, posibila, iata, in conditiile unei abundente de opinii care circula aparent nestingherite.

Bizar, nu?

Tupeu

NO COMMENT!

Indolenta - premisa majora a manipularii (I)

Astazi, quebecosul (simpatic dealtfel) care distribuia Journal Metro la gura de metrou Université de Montréal a cedat nervos...Nu ma asteptam...Dupa 2 ore si jumatate (06:00 - 08:30) de distribuit ziarul nu a reusit sa distribuie decat jumatate (poate chiar mai putin) din cele 350 de ziare pe care le avea...Era deprimat...A cedat nervos si a plecat. Nu-si explica de ce oamenii refuza ziarul, care, repet, e gratuit! La un moment dat, vadit nervos, a spus: o sa strig "Journal Metro - 50 de centi!", "Luati ziarul, 50 de centi!"

Isi punea intrebarea daca nu cumva oamenii sunt masochisti si mai degraba ar prefera sa cumpere ziarul decat sa-l accepte gratuit. I-am spus ca se inseala. Da, exista o doza de masochism pe care oamenii o manifesta cu diverse ocazii, insa in acest caz era vorba de indolenta.

Poate una dintre cele mai pertinente definitii ale omului este "omul este o fiinta indolenta". Dupa parerea mea, aceasta "calitate" a omului este premisa majora a manipularii, un fenomen cvasigeneral si, dupa parerea mea, etern. Dincolo de cauzele obiective evidente si imposibil de surmontat (ex: imposibilitatea obiectiva - din pricina resurselor materiale, a timpului, etc... de a verifica o stire/informatie), exista cauzele subiective ce fac posibila manipularea. Una dintre ele: indolenta oamenilor.

Presa, cel putin in Canada, masoara din plin acest fenomen social al indolentei individuale si/sau colective. Ziare mari, gen LaPresse, cu o vechime de 127 de ani (spre deosebire de doar 10 ani pentru Journal Metro), beneficiaza de o forta financiara incredibila. Campaniile de marketing de fuziune pe care le deruleaza cu multe alte companii/institutii sunt, din acest punct de vedere, cat se poate de relevante. 600 ziare gratuite distribuite doar la o statie de metrou, in doar 2 ore, spune ceva! Daca multiplicam aceasta suma cu vreo 15-20, ajungem la 12.000 exemplare distribuite gratuit, doar in Montréal, intr-o singura zi. Prin comparatie, ce ziar din Romania isi permite acest lux? Niciunul! Multe se zbat teribil sa ajunga la acest tiraj (12.000) zilnic, vanzand efectiv ziarul....si nu reusesc....

Si totusi....in ciuda acestei forte de penetrare incredibile (LaPresse este cel mai puternic ziar de limba franceza din North-America, facand parte din trustul media Cyberpresse), oamenii refuza (in numar covarsitor de mare) inclusiv LaPresse gratuit...Un semn evident de indolenta.

Indolenta care spune foarte multe. In primul rand, un lucru evident: oamenii nu mai citesc presa. Ah, veti spune..."pai citesc pe Internet". Hm...N-as spune. Raman la ideea ca efectiv, preocuparile lor sunt departe de a citi presa, adica, in principiu, de "a se informa".

Revin, subiectul doar l-am deschis...Sunt multe de spus! Prea multe pentru un singur articol!

Despre dezbateri la romani

Vorbesc mult, unii spun ca sunt chiar logoreic, fara sa cunoasca prea bine semnificatiile termenului. Vorbesc coerent, am o dictie foarte buna si ma straduiesc sa aduc cele mai pertinente argumente pentru a-mi sustine ideile. Reusesc, nu de putine ori, sa ii scot din minti pe interlocutorii mei, care se enerveaza teribil: fie pentru ca le distrug propriile lor argumente/convingeri, fie pentru ca isi dau seama ca am dreptate (si asta ii scoate din minti teribil), fie pentru ca e greu sa accepte ca ei se afla in eroare etc...

In orice caz, dezbaterile pe care le port capata, invariabil, o tensiune specifica, tipica dezbaterilor de idei (indiferent pe ce tema) la romani.
Ceea ce ma intriga teribil insa este ca romanii, as spune o majoritate covarsitoare, sunt "o natie pe invers".
Nu, nu neaparat homosexuali, ci pur si simplu inadecvati.

Am ajuns la concluzia ca practic orice dezbatere (ideatica) intre romani degenereaza: fie in bascalie, fie in atacuri la persoana devenind un soi de "delir in grup". Invariabil, dupa putine minute, cineva se enerveaza si fie ridiculizeaza subiectul prin bascalie ieftina, fie ataca la persoana. Frustrarile sunt parte a acestui fenomen....dar nu neaparat DOAR FRUSTRARILE. Ma gandesc ca la baza se afla si o anumita paradigma despre lume si viata. O viziune total neserioasa, nedemna si care te duce in derizoriu.

Mi-e imposibil sa inteleg de ce subiectele serioase sunt tratate cu bascalie ieftina si de ce subiectele neinteresante, redundante devin brusc serioase. Adica...totul e "pe invers". De ce derizoriul, de care dealtfel vorbea si Emil CIORAN in cartile sale, face parte integranta din cultura romanilor? Nu stiu, insa realitatea din Romania actuala o confirma cu varf si indesat: daca n-ar fi asa, Romania ar arata astazi cu totul altfel.

De ce bascalia, mistocareala bulevardiera e mai importanta decat seriozitatea? De ce circul e mai important decat painea? De ce ceea ce e redundant devine important si ceea ce e efectiv important devine plictisitor si neinteresant pentru romani? Iata intrebari la care nu am (pana acum) nici un raspuns!

Pot sa inteleg ca o miza mare (banii) a unei discutii aprinde spiritele. Dar la romani practic orice discutie se deruleaza aprins, indiferent de miza ei. Mai mult, abordarea se face in termenii mentionati mai sus. Pentru taica-miu, infinit mai important este sa fii barbierit decat sa gandesti. Pentru el, mult mai important este sa porti caciula de astrahan ("cum poarta profesorii si doctorii", avea sa remarce el acum multi ani...) decat sa ai ceva "sub caciula aia de astrahan", adica un cap care gandeste. Pentru multi dintre cunoscutii mei mult mai important este sa te ridiculizeze si sa te atace la persoana decat sa-ti aduca un argument inteligent, pertinent si sa te faca sa intelegi ca gresesti. Bascalia si atacul la persoana, etichetele perfide si periculoase (gen "esti paranoic") sunt armele cele mai eficiente pentru a te scoate din joc.

Dintr-un joc al mintii pe care multi nu-l iubesc si prefera sa il inlocuiasca cu un joc al agresivitatii (de regula verbale).
Destul de trist...