"Frica vinde" spune un proverb a carui provenienta imi scapa dar care contine un adevar greu de contestat. Mobilurile din spatele deciziei de a cumpara ceva sunt diverse si s-au metamorfozat teribil de-a lungul istoriei trecand de la nevoia primara de consum la comportamentul compusilv de cumparare - boala capitalismului.
In goana dementa dupa profit - singura preocupare a mercantilismului neo-liberal pe cale sa se instaleze la scara mondiala...profetii mincinosi ai unui marketing tot mai agresiv, mai perfid si mai penibil incep sa joace cartea fricii.
Exploatand la modul cel mai meschin cu putinta fobiile (reale sau imaginare) ale oamenilor, deontologii pietei inventeaza pericole iminente pentru ca mai apoi sa-i vanda prostului (indolent, speriat de moarte si gata sa scoata oricat din buzunar pentru a se salva!) basina ursului din padure pe post de elixir al tineretii!
Nimic mai penibil...daca nu ar fi si trist in acelasi timp...
Cateva exemple:
1) Sperie-l pe fraier ca-i ia foc casa sau ca din moment in moment il vor fura hotii....si vinde-i o asigurare (cat mai scumpa, evident!). Si fraierul musca momeala...caci ce nu face omul pentru a se pune la adapost de pericole??? Bun! Fraierul a semnat, compania a incasat, fie numele marketingului mincinos laudat! Insa....sa te tii frate...atunci cand chiar se intampla daravela...si ceri companiei despagubiri in baza asigurarii pe care ai platit-o!!! Vor face o ancheta...de innebuneste si FBI-ul de groaza...si vor descoperi ca tu ai pus focul....nu-i asa....ca sa incasezi prima grasa promisa de compania de asigurari! Te vor aduce in pragul disperarii...pana cand vei renunta la tot...si te vei resemna...caci e greu, daca nu mult prea epuizant sa lupti de unul singur cu o organizatie...
2) Sperie-l pe fraier ca apa de la robinet nu e buna...si ca exista riscuri de imbolnavire daca o consuma. Dupa care...vinde-i fraierului aceeasi apa, imbuteliata si cu o eticheta "fancy"!
3) Sperie-l pe fraier cu iminenta unei apocalipse climatice (celebra, neobosita si mincinoasa campanie isterica a "incalzirii globale" rebotezata - de ce oare??? - in "schimbari climatice")...si baga-i mana in buzunar pentru tot felul de taxe ("carbon tax", "emission tax", accize pe combustibili and so on). Ba mai mult, tunde-l la buzunar cand isi face cumparaturile...pentru ca, nu-i asa, pungile de plastic altadata gratuite...acum pun in primejdie "mother Earth" (inainte nu o faceau???) si, pe cale de consecinta, trebuie sa le platesti, fraiere! Pentru ca numai asa, platindu-le, vei deveni "eco-responsabil"! Te apuca toti dracii...si altceva nu!
4) Sperie-l pe fraieri ca mancarea "obisnuita" nu e buna, ba chiar sta la baza tuturor bolilor incurabile - cancerul fiind pe primul loc - si, pentru ca te gandesti la sanatatea lui (majoritatea oamenilor sunt ipohondri, paranoici si thanatofobi) inventeaza "alimentele BIO", evident mai scumpe! Fraierul, speriat, va scoate banul...caci e deja speriat de moarte daca aude, zilnic, aceeasi minciuna repetata la infinit. Cata dreptate avea Stalin, nu? "Spune o minciuna la infinit...si ea va deveni adevar".
Lista e deschisa si cred ca este cat se poate de clar, pentru oricine e de bun simt si cat de cat rational, ca frica vinde...poate chiar mai bine decat sexul. Iar in combinatie cu minciuna si indolenta cvasi-generalizata, face ravagii!
Saturday, November 17, 2012
Wednesday, October 10, 2012
Malthusianismul, antropofobia si Clubul de la Roma
Marilor criminali ai secolului XX li se face o mare nedreptate. Sunt demonizati disproportionat in raport cu alte minti criminale, care insa au ajuns la incredibilul privilegiu de a fi studiate in universitati ca mari constiinte intr-ale economiei si demografiei.
Este, printre altele, cazul lui Thomas MALTHUS , antropofob de profesie si apostol al apocalipselor economice determinate de cresterea, nu-i asa, periculoasa a populatiei. De minti apocaliptice nu duce lipsa umanitatea dovada ca scenariile se diversifica de la o epoca la alta, in ciuda faptului ca viitorul de incapataneaza sa le dribleze cu maiestrie si sa fie, vai, complet diferit. Insa de minti criminale care, culmea, sa capete si statut de celebritati studiate pe bancile universitatilor...chiar nu credeam sa mai avem parte.
Malthusianismul acestui "Thomas - cap de fier" este, dincolo de o sinistra ipocrizie (MALTHUS a avut 3 copii) si o dovada crunta de antropofobie. Teoria "demografului" englez nu este altceva decat proiectia propriilor lui spaime antropofobe, altoite pe o personalitate de un egocentrism exacerbat evident, trecut cu mult de granitele extrem de labile dintre normalitate si patologie psihica. Nu trebuie sa fii un umanist obtuz ca sa realizezi ca orice proiect de reducere/control/limitare a populatiei este, dincolo de orice pretext pesudo-umanist, un act criminal in toata regula. Daca inspaimantatul MALTHUS ar fi crezut cu tarie in aceasta monstruozitate propusa in lucrarea An Essay on the Principle of Population cu siguranta nu ar fi fost atat de activ in ale procreatiei. Ca sa nu mai spun ca propunerile lui la "abstinenta sexuala" a cuplurilor...pana la momentul in care, nu-i asa, vor fi capabile dpdv economic sa creasca un copil (sau mai multi) sunt nu numai comice dar si grotesti pana la ultimul spermatoxoid.
Ce nu a inteles MALTHUS (nici nu cred ca avea cum, avand in vedere precaritatea cunostintelor privind demografia la acel moment) este ca populatia poate fi reprezentata ca un sistem, cu "intrari" (adica nasteri), cu "iesiri" (adica decese) si cu o infinitate de variabile care le determina pe acestea 2 (infertilitate, mortalitate infantila, morbiditate ridicata, catastrofe naturale ce provoaca sute de mii de morti intr-un timp scurt, epidemii, razboaie, accidente, homosexualitate, fenomenul de imbatranire a populatiei - o adevarata plaga sociala astazi -,, etc...). Trebuie sa fii mai paranoic decat toate serviciile secrete luate laolalta si mai grandoman decat toti oltenii astfel incat, aidoma lui MALTHUS, sa-ti imaginezi ca poti controla toate variabilele care determina, pe un teritoriu dat si pe o perioada de timp data, evolutiile demografice in sensul cresterii populatiei.
Dar iata ca istoria ma contrazice si ca, cel putin in 2 situatii "post-malthusiene", ideile trogloditului englez sunt perpetuate in contemporanietate. Este vorba de Clubul de la Roma si de guvernul Chinei. Aparent fara vreo legatura una cu cealalta, cele 2 entitati si-au propus (sub sinistrul pretext al dezastrului provocat de o eventuala crestere a populatiei ce ar determina, vai, o criza fara precedent a resurselor naturale) sa propovaduiasca (unii la scara mondiala - Clubul - cilalalti la scara locala - guvernul Chinei - ) limitarea cresterii populatiei.
Si unii...si altii ...au dat-o in bara urat de tot. Primii, Clubul de la Roma, a propovaduit, inca de acum vreo 40 de ani, o apocalipsa energetica datorata, (cum altfel???) cresterii populatiei, si, implicit, cresterii consumului de resurse (in special petrol, gaze naturale, carbune). "Opriti cresterea economica" - behaiau cornutele cu patalama din incinta Clubului, caci de nu, vom ramane fara pentrol, gaxe naturale, carbune, produse agricole,, etc...Uite ca au trecut vreo 40 de ani de la versetele lor apocaliptice...si NIMIC, DAR ABSOLUT NIMIC nu pare sa semene cu spaimele lor obscurantiste.
De cealalta parte, tovarasii comunistoizi chinezi, prin monstruoasa politica a "copilului unic" si, mai mult, printr-o paradigma ancestrala care valoriza baiatul in detrimentul fetei....se trezesc acum, in 2012, ca au vreo 30 de milioane de barbati "in plus" fata de femei (cel putin pe esantionul de varsta 0-35 de ani!), barbati care ori vor emigra in cautare de consoarta...ori isi vor face laba toata viata!!! Pentru ca alta varianta....nu vad! Ah, ar mai fi una, dar nu stiu cat de agreata va fi de tovarasii de la Beijing: sa si-o traga in cur.
Ceea ce eu, unul, le-o doresc atat celor din Clubul de la Roma cat si deontologilor de la Beijing impreuna cu toate capetele elicoidale gen Thomas MALTHUS care INCA mai cred si propovaduiesc aceste idei criminale.
Este, printre altele, cazul lui Thomas MALTHUS , antropofob de profesie si apostol al apocalipselor economice determinate de cresterea, nu-i asa, periculoasa a populatiei. De minti apocaliptice nu duce lipsa umanitatea dovada ca scenariile se diversifica de la o epoca la alta, in ciuda faptului ca viitorul de incapataneaza sa le dribleze cu maiestrie si sa fie, vai, complet diferit. Insa de minti criminale care, culmea, sa capete si statut de celebritati studiate pe bancile universitatilor...chiar nu credeam sa mai avem parte.
Malthusianismul acestui "Thomas - cap de fier" este, dincolo de o sinistra ipocrizie (MALTHUS a avut 3 copii) si o dovada crunta de antropofobie. Teoria "demografului" englez nu este altceva decat proiectia propriilor lui spaime antropofobe, altoite pe o personalitate de un egocentrism exacerbat evident, trecut cu mult de granitele extrem de labile dintre normalitate si patologie psihica. Nu trebuie sa fii un umanist obtuz ca sa realizezi ca orice proiect de reducere/control/limitare a populatiei este, dincolo de orice pretext pesudo-umanist, un act criminal in toata regula. Daca inspaimantatul MALTHUS ar fi crezut cu tarie in aceasta monstruozitate propusa in lucrarea An Essay on the Principle of Population cu siguranta nu ar fi fost atat de activ in ale procreatiei. Ca sa nu mai spun ca propunerile lui la "abstinenta sexuala" a cuplurilor...pana la momentul in care, nu-i asa, vor fi capabile dpdv economic sa creasca un copil (sau mai multi) sunt nu numai comice dar si grotesti pana la ultimul spermatoxoid.
Ce nu a inteles MALTHUS (nici nu cred ca avea cum, avand in vedere precaritatea cunostintelor privind demografia la acel moment) este ca populatia poate fi reprezentata ca un sistem, cu "intrari" (adica nasteri), cu "iesiri" (adica decese) si cu o infinitate de variabile care le determina pe acestea 2 (infertilitate, mortalitate infantila, morbiditate ridicata, catastrofe naturale ce provoaca sute de mii de morti intr-un timp scurt, epidemii, razboaie, accidente, homosexualitate, fenomenul de imbatranire a populatiei - o adevarata plaga sociala astazi -,, etc...). Trebuie sa fii mai paranoic decat toate serviciile secrete luate laolalta si mai grandoman decat toti oltenii astfel incat, aidoma lui MALTHUS, sa-ti imaginezi ca poti controla toate variabilele care determina, pe un teritoriu dat si pe o perioada de timp data, evolutiile demografice in sensul cresterii populatiei.
Dar iata ca istoria ma contrazice si ca, cel putin in 2 situatii "post-malthusiene", ideile trogloditului englez sunt perpetuate in contemporanietate. Este vorba de Clubul de la Roma si de guvernul Chinei. Aparent fara vreo legatura una cu cealalta, cele 2 entitati si-au propus (sub sinistrul pretext al dezastrului provocat de o eventuala crestere a populatiei ce ar determina, vai, o criza fara precedent a resurselor naturale) sa propovaduiasca (unii la scara mondiala - Clubul - cilalalti la scara locala - guvernul Chinei - ) limitarea cresterii populatiei.
Si unii...si altii ...au dat-o in bara urat de tot. Primii, Clubul de la Roma, a propovaduit, inca de acum vreo 40 de ani, o apocalipsa energetica datorata, (cum altfel???) cresterii populatiei, si, implicit, cresterii consumului de resurse (in special petrol, gaze naturale, carbune). "Opriti cresterea economica" - behaiau cornutele cu patalama din incinta Clubului, caci de nu, vom ramane fara pentrol, gaxe naturale, carbune, produse agricole,, etc...Uite ca au trecut vreo 40 de ani de la versetele lor apocaliptice...si NIMIC, DAR ABSOLUT NIMIC nu pare sa semene cu spaimele lor obscurantiste.
De cealalta parte, tovarasii comunistoizi chinezi, prin monstruoasa politica a "copilului unic" si, mai mult, printr-o paradigma ancestrala care valoriza baiatul in detrimentul fetei....se trezesc acum, in 2012, ca au vreo 30 de milioane de barbati "in plus" fata de femei (cel putin pe esantionul de varsta 0-35 de ani!), barbati care ori vor emigra in cautare de consoarta...ori isi vor face laba toata viata!!! Pentru ca alta varianta....nu vad! Ah, ar mai fi una, dar nu stiu cat de agreata va fi de tovarasii de la Beijing: sa si-o traga in cur.
Ceea ce eu, unul, le-o doresc atat celor din Clubul de la Roma cat si deontologilor de la Beijing impreuna cu toate capetele elicoidale gen Thomas MALTHUS care INCA mai cred si propovaduiesc aceste idei criminale.
Thursday, July 26, 2012
Futurologii
O specie aparte in peisajul cotidian o reprezinta ghicitorii in ale viitorului, grupati doct in categoria "futurologilor".
O specie, intr-adevar, foarte raspandita. Pentru ca futurologi sunt nu doar practicantii ci si adeptii unei astfel de practici, pe cat de ridicole pe atat de inutile. Ce s-ar face futurologii....fara oamenii preocupati (sa spun ingrijorati?) de viitor?
Specia futurologilor se imparte, oarecum maniheistic, intre ghicitoarele (escroacele de profesie) agramate (de regula tiganci), care nu au nici cea mai mica problema sa-ti "ghiceasca" viitorul insa au grave probleme cu gramatica limbii romane si categoria "docta" de analisti din care se desprinde cu usurilnta si Alvin TOFFLER.
Sigur, ghicitorii viitorului nu ar exista daca nu ar exista si preocuparea maladiva a oamenilor privind acest viitor. E destul de bizara aceasta preocupare in conditiile in care multi oameni ignora prezentul iar trecutul il privesc fie melancolic, fie ignorandu-l, fie complet mitologizat. Curiozitatea maladiva privind viitorul poate fi pusa, eventual, si pe seama dorintei oamenilor de a elimina necunoscutele din viata lor. E legitim!
Insa cred ca e la fel de legitim, pentru o minte limpede, sa accepte ca NIMENI, DAR ABSOLUT NIMENI nu are capacitatea de a creiona viitorul asa cum el va fi intr-adevar. Sa ne aducem aminte doar, in treacat, de sarabanda de scenarii apocaliptice (privind viitorul, nu-i asa?) din nesfarsitele scenarii privind "sfarsitul lumii".
Oh, cu siguranta ca imaginarul vizionarilor si futurologilor este extrem de bogat si in el se inghesuie tot felul de ipoteze, de la unele chiar pertinente pana la cele mai absurde. Insa....e vorba DOAR DE IMAGINAR.
Iata de ce apreciez pozitia istoricului roman Lucian BOIA in acest interviu in care spune, printre altele, ca "totul pare sa fie o utopie cu privire la viitor....noi nu stim cu va fi viitorul".
Si ca, de fapt, toate scenariile de pana acum privind viitorul s-au dovedit prostii!
Imi aduc aminte cum, prin 1984-1985, profesoarea de desen ne-a stimulat si noua, elevilor (13-14 ani), capacitatea/imaginatia de futurologi, dandu-ne ca tema "Anul 2000". Nu va povestesc puzderia de rachete si extraterestri, de nave cosmice ("farfurii zburatoare") si de culori apocaliptice care se inghesuiau in desenele noastre...
Mda, adevarati futurologi ce eram....noi nu aveam cum sa ghicim ca, 12 ani mai tarziu, adica in 2012, in Romania multi vor circula in carute trase de cai si ca o buna parte din populatie va fi privata de canalizare si apa curenta.
Dar noi eram niste copii....Sa-i dam cuvantul futurologului Alvin TOFFLER care, speculand anumite evenimente din trecut si brodand pe anumite evenimente din prezent, isi permite sa bata campii cu aerul doct al celui care a mai facut-o dealtfel, pe bani buni!
Iata cateva dintre ineptiile (recente si docte) cu parfum de futurologie, facand predictii pentru ceea ce omenirea va experimenta, chiar si partial, peste vreo 40 de ani;
"Bisexualitatea va fi la fel de raspindita ca si heterosexualitatea.
Pentru următoarele patru decenii, Alvin Toffler afirmă că un număr tot mai mare de oameni îşi vor cultiva propriile legume
şi îşi vor produce singuri alimentele, pentru a depinde tot mai puţin de marii producători şi distribuitori din industria alimentară."
Abisal, nu?
O specie, intr-adevar, foarte raspandita. Pentru ca futurologi sunt nu doar practicantii ci si adeptii unei astfel de practici, pe cat de ridicole pe atat de inutile. Ce s-ar face futurologii....fara oamenii preocupati (sa spun ingrijorati?) de viitor?
Specia futurologilor se imparte, oarecum maniheistic, intre ghicitoarele (escroacele de profesie) agramate (de regula tiganci), care nu au nici cea mai mica problema sa-ti "ghiceasca" viitorul insa au grave probleme cu gramatica limbii romane si categoria "docta" de analisti din care se desprinde cu usurilnta si Alvin TOFFLER.
Sigur, ghicitorii viitorului nu ar exista daca nu ar exista si preocuparea maladiva a oamenilor privind acest viitor. E destul de bizara aceasta preocupare in conditiile in care multi oameni ignora prezentul iar trecutul il privesc fie melancolic, fie ignorandu-l, fie complet mitologizat. Curiozitatea maladiva privind viitorul poate fi pusa, eventual, si pe seama dorintei oamenilor de a elimina necunoscutele din viata lor. E legitim!
Insa cred ca e la fel de legitim, pentru o minte limpede, sa accepte ca NIMENI, DAR ABSOLUT NIMENI nu are capacitatea de a creiona viitorul asa cum el va fi intr-adevar. Sa ne aducem aminte doar, in treacat, de sarabanda de scenarii apocaliptice (privind viitorul, nu-i asa?) din nesfarsitele scenarii privind "sfarsitul lumii".
Oh, cu siguranta ca imaginarul vizionarilor si futurologilor este extrem de bogat si in el se inghesuie tot felul de ipoteze, de la unele chiar pertinente pana la cele mai absurde. Insa....e vorba DOAR DE IMAGINAR.
Iata de ce apreciez pozitia istoricului roman Lucian BOIA in acest interviu in care spune, printre altele, ca "totul pare sa fie o utopie cu privire la viitor....noi nu stim cu va fi viitorul".
Si ca, de fapt, toate scenariile de pana acum privind viitorul s-au dovedit prostii!
Imi aduc aminte cum, prin 1984-1985, profesoarea de desen ne-a stimulat si noua, elevilor (13-14 ani), capacitatea/imaginatia de futurologi, dandu-ne ca tema "Anul 2000". Nu va povestesc puzderia de rachete si extraterestri, de nave cosmice ("farfurii zburatoare") si de culori apocaliptice care se inghesuiau in desenele noastre...
Mda, adevarati futurologi ce eram....noi nu aveam cum sa ghicim ca, 12 ani mai tarziu, adica in 2012, in Romania multi vor circula in carute trase de cai si ca o buna parte din populatie va fi privata de canalizare si apa curenta.
Dar noi eram niste copii....Sa-i dam cuvantul futurologului Alvin TOFFLER care, speculand anumite evenimente din trecut si brodand pe anumite evenimente din prezent, isi permite sa bata campii cu aerul doct al celui care a mai facut-o dealtfel, pe bani buni!
Iata cateva dintre ineptiile (recente si docte) cu parfum de futurologie, facand predictii pentru ceea ce omenirea va experimenta, chiar si partial, peste vreo 40 de ani;
Pentru următoarele patru decenii, Alvin Toffler afirmă că un număr tot mai mare de oameni îşi vor cultiva propriile legume
şi îşi vor produce singuri alimentele, pentru a depinde tot mai puţin de marii producători şi distribuitori din industria alimentară."
Abisal, nu?
Wednesday, June 20, 2012
Ritualul
Are bot de capra, fata de lemurian si caracter de molusca. Tace ca porcu' in cucuruz la orice discutie pentru ca habar nu are ce sa spuna. Debordeaza de inteligenta mutului si a surdului deopotriva, ramasi cu un retard puternic din cauza hipoacuziei si, implicit, a dificultatilor de a asocia sonoritatea cuvintelor cu obiectul pe care acestea il desemneaza. Ca orice biped fara caracter dar cu un hedonism ce-i macina sufletul in crestere exponentiala, adora ritualurile si tot ceea ce i-ar putea aduce confort.
Animalul hedonist este extrem de pretentios. Amoral prin definitie, ca orice animal dealtfel aflat in imposibilitatea biologica de a intelege, asimila si implementa in viata de zi cu zi normele si valorile morale, bipedul cu bot de capra, fata de lemurian si caracter de molusca este intr-o cautare isterica a propriei bunastari.
Linge unde scuipa si scuipa unde a lins fara nici o remuscare. Practica ritualul nasterii, al depunerii oualor si al clocirii lor. E in stare sa parcurga 8.000 km pentru asta intr-un loc pe care, de ochii lumii, il detesta insa pe care il adora atunci cand instinctul unicelular i-o cere. Caci, vai, momentele esentiale ale existentei, cele care marcheaza debutul si finalul acesteia trebuiesc sacralizate, ritualizate, fetisizate. Daca fetisul este chintesenta animalului crestin, ritualul este esenta bipedului instinctual, in cautarea dramatica a propriei crevase ce desparte normalitatea de patologie.
Instinctul trebuie rasplatit cu ritualuri pe masura. Nu orice exponent al pulimii "muritoare de rand" isi permite un astfel de lux. Doar privilegiatii! Astfel incat instinctul isi cere tributul doar in randul acestor privilegiati. Totul costa, totul are un pret. Nasterea, moartea si viata dintre cele 2 isi cer facturile platite. Astfel incat nu orice loc este facil si propriu acestui ritual, ci doar un loc anume ales, destinat, eviden, alesilor.
Providenta stie, dincolo de toate, ca alesii isi merita locul ales...si ii rasplateste pe masura....
Numai sa nu greseasca alesii...si, din prea multa intelepciune, in timpul ritualului, sa arunce fatul si sa pastreze placenta...
Ar fi, dincolo de toate, o victorie a constiintei universale care se razbuna pe primitivismul instinctual.
Ceea ce, sincer sa fiu, n-ar fi chiar rau sa se intample!
Ba dimpotriva....
Animalul hedonist este extrem de pretentios. Amoral prin definitie, ca orice animal dealtfel aflat in imposibilitatea biologica de a intelege, asimila si implementa in viata de zi cu zi normele si valorile morale, bipedul cu bot de capra, fata de lemurian si caracter de molusca este intr-o cautare isterica a propriei bunastari.
Linge unde scuipa si scuipa unde a lins fara nici o remuscare. Practica ritualul nasterii, al depunerii oualor si al clocirii lor. E in stare sa parcurga 8.000 km pentru asta intr-un loc pe care, de ochii lumii, il detesta insa pe care il adora atunci cand instinctul unicelular i-o cere. Caci, vai, momentele esentiale ale existentei, cele care marcheaza debutul si finalul acesteia trebuiesc sacralizate, ritualizate, fetisizate. Daca fetisul este chintesenta animalului crestin, ritualul este esenta bipedului instinctual, in cautarea dramatica a propriei crevase ce desparte normalitatea de patologie.
Instinctul trebuie rasplatit cu ritualuri pe masura. Nu orice exponent al pulimii "muritoare de rand" isi permite un astfel de lux. Doar privilegiatii! Astfel incat instinctul isi cere tributul doar in randul acestor privilegiati. Totul costa, totul are un pret. Nasterea, moartea si viata dintre cele 2 isi cer facturile platite. Astfel incat nu orice loc este facil si propriu acestui ritual, ci doar un loc anume ales, destinat, eviden, alesilor.
Providenta stie, dincolo de toate, ca alesii isi merita locul ales...si ii rasplateste pe masura....
Numai sa nu greseasca alesii...si, din prea multa intelepciune, in timpul ritualului, sa arunce fatul si sa pastreze placenta...
Ar fi, dincolo de toate, o victorie a constiintei universale care se razbuna pe primitivismul instinctual.
Ceea ce, sincer sa fiu, n-ar fi chiar rau sa se intample!
Ba dimpotriva....
Wednesday, May 30, 2012
Interfata publica a puterii - intre imbecilul manierat, clamarea dreptului si agresivul tupeist
Daca Dreptul, ca discplina universitara, contine (ca sub-ramura) "Teoria generala a obligatiilor" ca parte a Dreptului Civil, viata reala, de zi cu zi, contine armate de imbecili care-si aclama drepturile uitand, mai ceva ca un sarman suferind de Alzheimer, de ceva la fel de important: obligatiile/responsabilitatile.
Instinctul de clamare a drepturilor mocneste non-stop in fiecare individ, indiferent de statut social, nivel intelectual stau diagnostic psiho-patologic. TOTI, dar absolut TOTI stiu, cu precizie de neurochirurg, ce drepturi au. Numarul celor care stiu ca, pe langa drepturi, au si responsabilitati, e liliputan.
O societate care confera indivizilor drepturi fara a pune in discutie si responsabilitatile ce decurg din exercitarea drepturilor....risca prabusirea intr-o stare de entropie a violentei, a absentei dreptului (paradoxal, nu?) si de ararhie.
Mi se intampla tot mai des sa dau peste trogloditi plini de drepturi dar care se absolva singuri de orice reposnsabilitati. Lor li se cuvine.. TOTUL. Tupeul maxim este ragetul lor de animal biped. El, tupeul, imbraca forma unei agresivitati mascate dar care tinde sa fie tot mai evidenta odata ce tupeul se pune in miscare. Ca orice forma de agresivitate, tupeul descurajeaza si ii determina pe multi sa faca un pas inapoi.
Din pacate, indiferent ca vorbim de triburi din Papua Noua Guinee sau de societati evoluate din Occident, regulile autoimpuse de dinamica socio-istorica nu au ajuns la eficienta si maturitatea de a filtra o meritocratie si a o promova in ideea unui progres social. Traim, iata, in plina PLUTOCRATIE, departe de orice forma de MERITOCRATIE. O plutocratie tot mai agresiva, mai parsiva si mai rupta de finalitatile dezirabile si de diligentele legitime ale guvernarii - adica binele public. Ea, plutocratia, nu isi permite niciodata sa cearna valorile umane dupa criteriul calitatii, ci impinge in primele randuri tupeul in forma imbecilitatii (aparent) manierate care isi cere, cu hotarare si brutalitate drepturile.
Lobby-ul si contra-lobby-ul sunt formele deja institutionalizate ale tupeului ca forma de impunere sociala. Nu conteaza interesul majoritatii, conteaza interesul celor cu bani. Nu conteaza calitatea multor oameni care, printr-un concurs de imprejurari, fac parte din majoritate. Conteaza interesele imediate ale plutocratiei minoritare. Ori, in aceasta lupta, mana lunga a intereselor minoritare impinge spre interfata publica personajele cele mai jalnice dpdv moral. Aparent manierate, acesti imbecili platiti sa agreseze (in primul rand bunul simt si apoi logica elementara) sunt purtatorii de cuvant ai iresponsabilitatii cu bani. cea care taie si spanzura doar pentur ca are toate parghiile necesare sa o faca.
De aici, iluzia progresului. De aici, iluzia democratiei, asa cum bine o sublinia Lucian BOIA in cartea "Mitul democratiei". De aici, frustrarea legitima a unei majoritati ale carei aspiratii, interese sau nevoi exista doar in sperantele vagi ale indivizilor ce o compun.
Imbecilul manierat este prototipul, interfata si oglinda deforma(n)ta a societatii actuale, incapabile de a-si promova si impune valorile autentice. O societate avida, insa, de fetisuri pseudo-religioase (fetisizarea banului) si de ritualiuri grotesti tot mai alienante (vezi marsurile de Earth Day). Deh, avea si Herbert MARCUSE dreptatea lui...
Instinctul de clamare a drepturilor mocneste non-stop in fiecare individ, indiferent de statut social, nivel intelectual stau diagnostic psiho-patologic. TOTI, dar absolut TOTI stiu, cu precizie de neurochirurg, ce drepturi au. Numarul celor care stiu ca, pe langa drepturi, au si responsabilitati, e liliputan.
O societate care confera indivizilor drepturi fara a pune in discutie si responsabilitatile ce decurg din exercitarea drepturilor....risca prabusirea intr-o stare de entropie a violentei, a absentei dreptului (paradoxal, nu?) si de ararhie.
Mi se intampla tot mai des sa dau peste trogloditi plini de drepturi dar care se absolva singuri de orice reposnsabilitati. Lor li se cuvine.. TOTUL. Tupeul maxim este ragetul lor de animal biped. El, tupeul, imbraca forma unei agresivitati mascate dar care tinde sa fie tot mai evidenta odata ce tupeul se pune in miscare. Ca orice forma de agresivitate, tupeul descurajeaza si ii determina pe multi sa faca un pas inapoi.
Din pacate, indiferent ca vorbim de triburi din Papua Noua Guinee sau de societati evoluate din Occident, regulile autoimpuse de dinamica socio-istorica nu au ajuns la eficienta si maturitatea de a filtra o meritocratie si a o promova in ideea unui progres social. Traim, iata, in plina PLUTOCRATIE, departe de orice forma de MERITOCRATIE. O plutocratie tot mai agresiva, mai parsiva si mai rupta de finalitatile dezirabile si de diligentele legitime ale guvernarii - adica binele public. Ea, plutocratia, nu isi permite niciodata sa cearna valorile umane dupa criteriul calitatii, ci impinge in primele randuri tupeul in forma imbecilitatii (aparent) manierate care isi cere, cu hotarare si brutalitate drepturile.
Lobby-ul si contra-lobby-ul sunt formele deja institutionalizate ale tupeului ca forma de impunere sociala. Nu conteaza interesul majoritatii, conteaza interesul celor cu bani. Nu conteaza calitatea multor oameni care, printr-un concurs de imprejurari, fac parte din majoritate. Conteaza interesele imediate ale plutocratiei minoritare. Ori, in aceasta lupta, mana lunga a intereselor minoritare impinge spre interfata publica personajele cele mai jalnice dpdv moral. Aparent manierate, acesti imbecili platiti sa agreseze (in primul rand bunul simt si apoi logica elementara) sunt purtatorii de cuvant ai iresponsabilitatii cu bani. cea care taie si spanzura doar pentur ca are toate parghiile necesare sa o faca.
De aici, iluzia progresului. De aici, iluzia democratiei, asa cum bine o sublinia Lucian BOIA in cartea "Mitul democratiei". De aici, frustrarea legitima a unei majoritati ale carei aspiratii, interese sau nevoi exista doar in sperantele vagi ale indivizilor ce o compun.
Imbecilul manierat este prototipul, interfata si oglinda deforma(n)ta a societatii actuale, incapabile de a-si promova si impune valorile autentice. O societate avida, insa, de fetisuri pseudo-religioase (fetisizarea banului) si de ritualiuri grotesti tot mai alienante (vezi marsurile de Earth Day). Deh, avea si Herbert MARCUSE dreptatea lui...
Tuesday, May 1, 2012
Coana Evropa vs "batranul continent"
Exista deja doua voci, suficient de autorizate, care spun cam acelasi lucru: ca Europa se sinucide! Ori, o vorba veche, rumaneasca, spune ca atunci cand 2-3 oameni iti spun ca esti beat....ar fi bine sa te duci la culcare!
Primul care trage semnalul de alarma o face din perspectiva istorica. Are toata legitimitatea profesionala sa faca aceste afirmatii. are statura profesionala si experienta directa a unui spatiu geografic si istoric pe care il cunoaste destul de bine. Istoricul Neagu DJUVARA trage un prim semnal de alarma....
Al doilea, si nu mai putin important, vine dinspre un economist american de origine mosaica. Putem sa-l banuim pe Joesph STIGLITZ de conspiratie? Putem sa-l acuzam ca bate campii doar pentru ca ar putea avea afinitati fata de teoriile apocaliptice? Putem, doar, sa-i citim cu detasare spusele si sa incercam sa verificam pertinenta lor in viata de zi cu zi.
In nici un caz, insa, nu putem sa-i banuim pe cei doi (intre care nu vad decat un singur punct comun - profesionalismul!) de o alianta malefica, de insinuari subversive sau de combinatii oculte in vederea destructurarii unei zone, altminteri, fundament al civilizatiei Occidentale.
Drama Europei actuale sta nu atat in incapacitatea deja proverbiala a birocratiei UE de a gestiona o criza economica feroce ci si in cinismul plutocratiei de pe batranul continent, care, in egocentrismul ei exacerbat, vaduveste cateva sute de milioane bune de oameni de accesul la resurse si, implicit, la o viata decenta.
O Elvetie mereu elitista si mult prea centrata pe invartelile ocultei bancare, incapatanata sa ramana "stat in stat" fata de UE, o Norvegie lacoma si aroganta care nu si-a propus niciodata sa imparta din tortul exploatarilor petroliere din Marea Nordului si o Islanda centrifugala si mult prea indepartata....sunt cuiele in talpa coanei Evropa, care nu vrea sa-si schimbe panfotii neam! O Spanie halucinanta, cu un somaj oficial de 25 % sau o Romanie periferica (tara care in ciuda potentialului agricol enorm....importa peste 75 % din produsele alimentare de baza!!!) nu vor fi niciodata motoare de crestere economica si bunastare. Ba dimpotriva...
Nu e suficienta productivitatea si competitivitatea Germaniei...pentru ca problemele interne referitoare la imbatranirea populatiei, expansiunea islamismului de factura turca si diferentele de dezvoltare INCA FOARTE MARI dintre vest si est sa se rezolve...E nevoie de mult mai mult...
E nevoie de politici economice solide de stimulare economica si a competitivitatii (vezi South Korea!), nu de o austeritate dementa care produce doar efecte perverse! E nevoie de o viziune unitara si coerenta privind politicile fiscale si bugetare, e nevoie de o realocare si, mai ales, redistribuire de resurse pentru dezvoltare, nu de taxe aberante pe combustibili (vezi taxele pe produsele petroliere derivate gen benzina!). E nevoie de exploatarea enormelor resurse agricole, nu de sute de miliarde aruncate aiurea pentru a "impiedica" efectele "incalzirii globale"! E nevoie de adevarate politici economice pentru a pune in valoare resursa umana, nu de a tine pe tusa sute de mii de absolventi de invatamant superior (cazul Frantei este emblematic!).
Dar deh, de multe mai are nevoie coana Evropa...caci iata, cuplul bufonilor Sarkozy & Merkel pare ca s-a spart. Iar circul n-are cum sa inlocuiasca absenta dramatica a painii!
Primul care trage semnalul de alarma o face din perspectiva istorica. Are toata legitimitatea profesionala sa faca aceste afirmatii. are statura profesionala si experienta directa a unui spatiu geografic si istoric pe care il cunoaste destul de bine. Istoricul Neagu DJUVARA trage un prim semnal de alarma....
Al doilea, si nu mai putin important, vine dinspre un economist american de origine mosaica. Putem sa-l banuim pe Joesph STIGLITZ de conspiratie? Putem sa-l acuzam ca bate campii doar pentru ca ar putea avea afinitati fata de teoriile apocaliptice? Putem, doar, sa-i citim cu detasare spusele si sa incercam sa verificam pertinenta lor in viata de zi cu zi.
In nici un caz, insa, nu putem sa-i banuim pe cei doi (intre care nu vad decat un singur punct comun - profesionalismul!) de o alianta malefica, de insinuari subversive sau de combinatii oculte in vederea destructurarii unei zone, altminteri, fundament al civilizatiei Occidentale.
Drama Europei actuale sta nu atat in incapacitatea deja proverbiala a birocratiei UE de a gestiona o criza economica feroce ci si in cinismul plutocratiei de pe batranul continent, care, in egocentrismul ei exacerbat, vaduveste cateva sute de milioane bune de oameni de accesul la resurse si, implicit, la o viata decenta.
O Elvetie mereu elitista si mult prea centrata pe invartelile ocultei bancare, incapatanata sa ramana "stat in stat" fata de UE, o Norvegie lacoma si aroganta care nu si-a propus niciodata sa imparta din tortul exploatarilor petroliere din Marea Nordului si o Islanda centrifugala si mult prea indepartata....sunt cuiele in talpa coanei Evropa, care nu vrea sa-si schimbe panfotii neam! O Spanie halucinanta, cu un somaj oficial de 25 % sau o Romanie periferica (tara care in ciuda potentialului agricol enorm....importa peste 75 % din produsele alimentare de baza!!!) nu vor fi niciodata motoare de crestere economica si bunastare. Ba dimpotriva...
Nu e suficienta productivitatea si competitivitatea Germaniei...pentru ca problemele interne referitoare la imbatranirea populatiei, expansiunea islamismului de factura turca si diferentele de dezvoltare INCA FOARTE MARI dintre vest si est sa se rezolve...E nevoie de mult mai mult...
E nevoie de politici economice solide de stimulare economica si a competitivitatii (vezi South Korea!), nu de o austeritate dementa care produce doar efecte perverse! E nevoie de o viziune unitara si coerenta privind politicile fiscale si bugetare, e nevoie de o realocare si, mai ales, redistribuire de resurse pentru dezvoltare, nu de taxe aberante pe combustibili (vezi taxele pe produsele petroliere derivate gen benzina!). E nevoie de exploatarea enormelor resurse agricole, nu de sute de miliarde aruncate aiurea pentru a "impiedica" efectele "incalzirii globale"! E nevoie de adevarate politici economice pentru a pune in valoare resursa umana, nu de a tine pe tusa sute de mii de absolventi de invatamant superior (cazul Frantei este emblematic!).
Dar deh, de multe mai are nevoie coana Evropa...caci iata, cuplul bufonilor Sarkozy & Merkel pare ca s-a spart. Iar circul n-are cum sa inlocuiasca absenta dramatica a painii!
Wednesday, April 18, 2012
Despre cinismul oamenilor de bine
Imi este greu sa fac o ierarhie a tarelor morale in sensul raspandirii lor. Practic, cred ca este imposibil, avand in vedere limitele noastre cognitive, limitele privind contactele cu alti oameni, interesele de moment care depasesc cu mult interesele de cunoastere a celuilalt.
Ceea ce m-a frapat insa de-a lungul anilor au fost surprizele de proportii, evident negative, din partea unor oameni la care nici nu ma asteptam.
Dealtfel, asa cum bine spunea un prieten acum multi ani, "surprizele cele mai neplacute vin de la cei la care te astepti cel mai putin". Mare dreptate a avut iar din dreptatea asta rezulta, poate mai bine decat oricand, fatarnicia multora.
Masca meschinariei pe care, vai, o poarta atat de multi, este camuflajul perfect. O perfectiune care se prabuseste insa intr-o secunda si se metamorfozeaza in balele unui varan infometat. Nimic altceva nu e mai dezgustator si mai dezamagitor decat sa constati cinismul si meschinaria unui apropiat a carui imagine se prabuseste intr-o clipa.
Prea putini sunt cei obisnuiti cu alteritatea, cu o incercare introspectiva de a se reanaliza, de a se repozitiona fata de sine si fata de ceilalti. Mult mai important este confortul imediat, hedonismul proverbial freudian si agresiunea (inclusiv verbala) cu care iti aperi, aidoma unui hiene prada, propriul interes.
Nimic dramatic in apararea propriului interes, insa atunci cand el calca in picioare interesul unui apropiat de care pretinzi ca te leaga multe...e penibil.
Cea mai grea lovitura a venit din partea unei persoane culte, cu o aplecare distincta spre stiintele umaniste si, mai mult, spre un domeniu de excelenta - Etica - . Nu ma asteptam niciodata ca un astfel de om sa fie atat de cinic. Cinismul, insa, mi-a deschis ochii. Pentru ca, spunea persoana respectiba raspunaznd unei dezamagiri de-ale mele privind sansele ce mi le acorda guvernul in dezvoltarea mea ca om, "tu nu contezi!". "Pentru cei care conduc, pentru maniheistii vremelnici care se afla la putere, tu nu contezi....nu ai inteles pana acum?"
Am fost socat de acest cinism cu atat mai mult cu cat el venea din partea unei profesoare de Etica.
La 24 de ani, cand primesti peste bot o astfel de lovitura, nu-ti ramane decat sa-ti pui o intrebare simpla: "...ok, daca asa stau lucrurile, si eu nu contez....atunci reciproca de ce nu ar fi valabila?"
Adica...de ce cei care conduc trebile cetatii conteaza pentru mine? Ah, eu contez doar ca fraier manipulator de stampila de vot, nu? In rest...."contez".ca sclav lipsit de perspective, corect?
Plecand de la cinismul incredibil al profesoarei, mi-am rezervat dreptul ca reciproca sa fie cel putin la fel de valabila. Adica, "nici ei nu conteaza pentru mine". Si cu asta, eu am refuzat sa mai votez, in Romania sau aiurea. Este forma mea, infinit mai putin cinica, de a raspunde unei indiferente sociale, tipica socitatii moderne.
In fond, ideea solidaritatii sociale este, dincolo de patetismul discursurilor, extrem de vaga si rarisima in actiuni concrete. Ceea ce caracterizeaza indivizii, dincolo de faptul ca ei traiesc impreuna, intr-o interdependenta perpetua, este egocentrismul exacerbat, expresia alterata a unui "antropocentrism" hiperpersonalizat.
Pe cat de frustrat si tensional am fost de replica cinica a profesoarei, la care nu ma asteptam deloc, pe atat de multumit sunt acum. Pentru ca, dincolo de disconfortul de moment, aceasta replica mi-a deschis puternic ochii si m-a ajutat sa abordez mult mai realist relatiile cu ceilalti.
Am devenit....dintr-un actor socio-politic activ (votant) intr-unul total indiferent (nu mai votez niciodata!). Si e infinit mai bine. Am devenit dintr-un om gata sa ajute oricand, pe oricine, intr-un om centrat, ca mai toti ceilalti, pe propriile-i prioritati. Si e infinit mai bine. In fond, nu am facut decat sa ma conformez la realitatile evidente, eliminand propaganda penibila a deontologilor de toate soiurile.
Pentru ca, sper ca sunteti de acord, nu merita sa fii atat de masochist doar pentru a cersi, la modul cel mai jenant, recompense iluzorii ale celorlalti care, vai, ar trebui sa aprecieze gesturile tale frumoase, mana intinsa sau spiritul comunitar. Pana la urma, suntem si ramanem singuri, intr-o societate pe cat de caritabila pe atat de cinica, pe cat de deschisa, pe atat de atomizata. Efectul pervers al unui demes indivitual sau chiar social....nu este atat de daunator. Ba dimpotriva, cateodata este chiar benefic. Si se pare ca ar trebui recompensat cu un alt nume.
Ceea ce m-a frapat insa de-a lungul anilor au fost surprizele de proportii, evident negative, din partea unor oameni la care nici nu ma asteptam.
Dealtfel, asa cum bine spunea un prieten acum multi ani, "surprizele cele mai neplacute vin de la cei la care te astepti cel mai putin". Mare dreptate a avut iar din dreptatea asta rezulta, poate mai bine decat oricand, fatarnicia multora.
Masca meschinariei pe care, vai, o poarta atat de multi, este camuflajul perfect. O perfectiune care se prabuseste insa intr-o secunda si se metamorfozeaza in balele unui varan infometat. Nimic altceva nu e mai dezgustator si mai dezamagitor decat sa constati cinismul si meschinaria unui apropiat a carui imagine se prabuseste intr-o clipa.
Prea putini sunt cei obisnuiti cu alteritatea, cu o incercare introspectiva de a se reanaliza, de a se repozitiona fata de sine si fata de ceilalti. Mult mai important este confortul imediat, hedonismul proverbial freudian si agresiunea (inclusiv verbala) cu care iti aperi, aidoma unui hiene prada, propriul interes.
Nimic dramatic in apararea propriului interes, insa atunci cand el calca in picioare interesul unui apropiat de care pretinzi ca te leaga multe...e penibil.
Cea mai grea lovitura a venit din partea unei persoane culte, cu o aplecare distincta spre stiintele umaniste si, mai mult, spre un domeniu de excelenta - Etica - . Nu ma asteptam niciodata ca un astfel de om sa fie atat de cinic. Cinismul, insa, mi-a deschis ochii. Pentru ca, spunea persoana respectiba raspunaznd unei dezamagiri de-ale mele privind sansele ce mi le acorda guvernul in dezvoltarea mea ca om, "tu nu contezi!". "Pentru cei care conduc, pentru maniheistii vremelnici care se afla la putere, tu nu contezi....nu ai inteles pana acum?"
Am fost socat de acest cinism cu atat mai mult cu cat el venea din partea unei profesoare de Etica.
La 24 de ani, cand primesti peste bot o astfel de lovitura, nu-ti ramane decat sa-ti pui o intrebare simpla: "...ok, daca asa stau lucrurile, si eu nu contez....atunci reciproca de ce nu ar fi valabila?"
Adica...de ce cei care conduc trebile cetatii conteaza pentru mine? Ah, eu contez doar ca fraier manipulator de stampila de vot, nu? In rest...."contez".ca sclav lipsit de perspective, corect?
Plecand de la cinismul incredibil al profesoarei, mi-am rezervat dreptul ca reciproca sa fie cel putin la fel de valabila. Adica, "nici ei nu conteaza pentru mine". Si cu asta, eu am refuzat sa mai votez, in Romania sau aiurea. Este forma mea, infinit mai putin cinica, de a raspunde unei indiferente sociale, tipica socitatii moderne.
In fond, ideea solidaritatii sociale este, dincolo de patetismul discursurilor, extrem de vaga si rarisima in actiuni concrete. Ceea ce caracterizeaza indivizii, dincolo de faptul ca ei traiesc impreuna, intr-o interdependenta perpetua, este egocentrismul exacerbat, expresia alterata a unui "antropocentrism" hiperpersonalizat.
Pe cat de frustrat si tensional am fost de replica cinica a profesoarei, la care nu ma asteptam deloc, pe atat de multumit sunt acum. Pentru ca, dincolo de disconfortul de moment, aceasta replica mi-a deschis puternic ochii si m-a ajutat sa abordez mult mai realist relatiile cu ceilalti.
Am devenit....dintr-un actor socio-politic activ (votant) intr-unul total indiferent (nu mai votez niciodata!). Si e infinit mai bine. Am devenit dintr-un om gata sa ajute oricand, pe oricine, intr-un om centrat, ca mai toti ceilalti, pe propriile-i prioritati. Si e infinit mai bine. In fond, nu am facut decat sa ma conformez la realitatile evidente, eliminand propaganda penibila a deontologilor de toate soiurile.
Pentru ca, sper ca sunteti de acord, nu merita sa fii atat de masochist doar pentru a cersi, la modul cel mai jenant, recompense iluzorii ale celorlalti care, vai, ar trebui sa aprecieze gesturile tale frumoase, mana intinsa sau spiritul comunitar. Pana la urma, suntem si ramanem singuri, intr-o societate pe cat de caritabila pe atat de cinica, pe cat de deschisa, pe atat de atomizata. Efectul pervers al unui demes indivitual sau chiar social....nu este atat de daunator. Ba dimpotriva, cateodata este chiar benefic. Si se pare ca ar trebui recompensat cu un alt nume.
Subscribe to:
Posts (Atom)
