Umanitatea, prin oamenii ce au facut/fac parte din ea, s-a automutilat de-a lungul timpului cu o groza de scenarii apocaliptice. Unul mai grotesc, mai nerealist, mai caraghios decat celalalt. Unul mai stupid (decat celalalt) si mai aproape de patologiile ce o caracterizeaza.
De la varianta biblica a potopului lui Noe, la obsesia anului 1000, apoi a anului 2000....pana la scenariile unui razboi nuclear, condimentate mai apoi cu varianta moderna a potopului lui Noe ("incalzirea globala" - cresterea nivelului oceanelor, catastrofe naturale provocate de "fenomene naturale extreme") si, in fine, "pudrate" cu scenariile unor invazii extraterestre...toate scenariile apocalipsei au dat gres. Ele s-au consumat DOAR in mentalul/imaginarul colectiv, fara nici o relevanta, fara nici cea mai vaga legatura cu realitatea. Confuzia imaginarului cu realul nu este noua (ea a fost deseori subliniata de istoricul Lucian BOIA in cartile sale). Se pare insa ca ea este parte integranta a modului in care oamenii isi croseteaza viitorul prin intermediul scenariilor cu parfum de apocalipsa si condimente biblice.
Recentele proroociri ale "sfarsitului lumii" ne condamna, evident, in imaginar, in nefastul an 2012, la un nou sfarsit. Apocalipsa amanata si-a gasit, iata, anul preferat: 2012. Nu e departe si ma gandesc ca o groaza de oameni, "slabi de inger", sunt de pe acum paralizati de frica cu gandul la fatidicul 2012.
Ar fi caraghios daca nu este de-a dreptul ridicol acest stil de autoflagelare pe care omenirea si-l autoimpune. Multi sarlatani de ocazie, in pielea regizorilor hollywood-ieni, storc carute de bani din scenariile apocaliptice, pe care mai apoi le vand, sub forma de film, tuturor celor insetati de astfel de aberatii ciclice, foarte apropiate ca manifestare de psihoza maniaco-depresiva.
Scurgerea, de-a lungul timpului, a scenariilor apocaliptice (fara manifestare concreta, evident!) a fost analizata intr-o maniera eleganta, detasata si usor cinica in "Sfarsitul lumii - o istorie fara sfarsit"
Fara complexe, prejudecati sau false pudori, Lucian BOIA trece in revista scenariile apocaliptice ale umanitatii, sub diferitele lor forme de manifestare. Dincolo de ridicolul pe care aceste scenarii il starnesc autorului, ramane o particularitete demna de luat in seama: nici un scenariu nu distruge lumea definitiv, nici un scenariu nu este ultimul. Toate sunt incomplete si, prin "generozitatea lor", lasa lumii inca o sansa. Fiecare scenariu are grija sa "protejeze" o minoritate norocoasa care, nu-i asa, scapa de urgia devastatoare a apocalipsei si ea, minoritatea, va sta la baza unei lumi noi, mai dreapta, mai prospera, mai curata.
Mitul progresului, al reinventarii lumii pe alte baze trece, neaparat, prin scenariile devastatoare ale apocalipselor incomplete. In imaginarul colectiv, ele au functia de regenerare a umanitatii pe noi baze, cu siguranta mai bune, cu siguranta mai drepte, mai putin discriminatorii. O lume noua, lipsita de viciile lumii actuale, se va cladi pe ruinele lumii vechi. O lume corupta, profund nedrepata, inegala si autodistructiva. O lume care "are datoria" de a face loc unei alteia. Mai buna, mai prospera, mai atenta cu fiecare dintre noi!
"Moartea este urmata astfel de renastere, intr-o istorie care tinde sa se desfasoare ciclic. De ce aceasta inversunare de a distruge lumea si a o recladi pe baze noi? Intrebare cu atat mai actuala cu cat suntem inca sub semnul anului 2000, cu intregul sau cortegiu de amenintari reale sau inchipuite."
Lucian BOIA - "Sfarsigul lumii - o istorie fara sfarsit"
PS Variantele moderne, enervant de prezente in presa (scrisa, audio-vizuala, Internet)...bat campii pe un palier pseudo-stiintific al apocalipsei, anume apocalipsa energetica in variantele ei cele mai caraghioase (criza petrolului, a gazelor naturale, a apei, a energiei electrice, etc...)
Ma intreb...pe cand o apocalipsa a prostiei? Insa nu una partiala, ca toate apocalipsele de pana acum, ci una definitiva! N-ar fi rea, nu?
:-)
Wednesday, December 29, 2010
Sunday, December 26, 2010
O institutie desueta - casatoria
Multa vreme am fost partizanul acestei formule de coabitare dintre barbat si femeie. Exclud, din capul locului, orice referire la aberatiile (deja legitimate si legalizate) privind casatoriile homosexuale sau poligamiile de orice tip din lumea musulmana. Vorbesc de familia monogama si de forma ei de institutionalizare - casatoria - in lumea occidentala.
Spuneam ca am fost un aparator inversunat al acestei forme de convietuire pentru simplul motiv, pertinent as spune eu, ca ea, casatoria asociata cu familia monogama, reprezinta un salt calitativ de la viata tribala. Un salt calitativ pentru o societate care se straduieste sa "evolueze", sa-si cristalizeze noi valori, sa isi construiasca norme care sa -i permita o functionare cat mai buna.
Ei bine...teoria ca teoria, dar practica ne omoara...In realitatea fiecarei zile....lucrurile nu stau deloc asa. Relatia dintre un barbat si o femeie este supusa unei avalanse de probleme, neintelegeri, constrangeri...care, iata, pun serios sub semnul intrebarii institutia casatoriei si legitimitatea ei ca formula dezirabila de convietuire.
De-a lungul anilor am fost martor la nenumarate cazuri de neintelegere care au dus la divort. Ceea ce incepea solemn, frumos, ceremonios intr-o biserica (partea religioasa) si mai apoi la primarie (partea civila)...se incheia oribil la tribunal, intr-un cor de urlete isterice si de reprosuri penibile. Personal....am fost scutit de cosmarul procesului de divort. Nu am fost scutit insa de tigania aferenta lui, chiar daca ruperea casatoriei mele s-a facut "amiabil". Pe hartie doar...in realitate....violenta si animalitatea au fost la ele acasa. Nu mai vorbesc de multitudinea de conflicte, absolut oribile, care mi-au trecut prin fata ochilor, de-a lungul anilor. Conflicte de un grotesc total, de o violenta salbatica, cu implicarea vinovata, de ambele parti, a parintilor/socrilor, cu implicarea vinovata a prietenilor, rudelor, vecinilor...intr-o sarabanda sinistra de reprosuri penibile, depresii crunte si definitive, regrete tardive.
Exemplele se pot multiplica la infinit. Ele nu sunt altceva decat elementele constitutive ale unui fiasco institutional care, dupa parerea mea, trebuie regandit din temelii. Este, poate, si motivul pentru care, in tari (totusi!) avansate - gen Canada - dpdv al legislatiei familiei, se accepta institutia "conjoint de fait" ("casatorit de fapt"). De ce? Pentru ca precedentele create de-a lungul timpului prin ruperea casatoriilor au dus la concluzia ca formulele alternative, mai putin coercitive, ar putea da castig de cauza atat partilor (barbat, femeie plus eventualii copii) cat si instantelor de judecata/guvernului.
Pentru mine....mitul casatoriei s-a prabusit definitiv. Ceea ce vad, in ultimul timp, in jurul meu (ruperi spectaculoase, violente si absolut neasteptate ale casatoriilor) ma face sa cred ca ceea ce am scris mai sus nu este deloc deplasat, ba dimpotriva! Iar statisticile rezultate in urma recensamantului canadian din 2006, care releva, cel putin la nivel de Montreal, o "rata a singuratatii" (locuinte in care traieste o singura persoana, fie femeie, fie barbat) de 46 la %...imi dau fiori!
O constructie sociala - casatoria - este pe cale sa se prabuseasca! Ce anume o va inlocui?
Nu stiu...Constat doar faptele!
Spuneam ca am fost un aparator inversunat al acestei forme de convietuire pentru simplul motiv, pertinent as spune eu, ca ea, casatoria asociata cu familia monogama, reprezinta un salt calitativ de la viata tribala. Un salt calitativ pentru o societate care se straduieste sa "evolueze", sa-si cristalizeze noi valori, sa isi construiasca norme care sa -i permita o functionare cat mai buna.
Ei bine...teoria ca teoria, dar practica ne omoara...In realitatea fiecarei zile....lucrurile nu stau deloc asa. Relatia dintre un barbat si o femeie este supusa unei avalanse de probleme, neintelegeri, constrangeri...care, iata, pun serios sub semnul intrebarii institutia casatoriei si legitimitatea ei ca formula dezirabila de convietuire.
De-a lungul anilor am fost martor la nenumarate cazuri de neintelegere care au dus la divort. Ceea ce incepea solemn, frumos, ceremonios intr-o biserica (partea religioasa) si mai apoi la primarie (partea civila)...se incheia oribil la tribunal, intr-un cor de urlete isterice si de reprosuri penibile. Personal....am fost scutit de cosmarul procesului de divort. Nu am fost scutit insa de tigania aferenta lui, chiar daca ruperea casatoriei mele s-a facut "amiabil". Pe hartie doar...in realitate....violenta si animalitatea au fost la ele acasa. Nu mai vorbesc de multitudinea de conflicte, absolut oribile, care mi-au trecut prin fata ochilor, de-a lungul anilor. Conflicte de un grotesc total, de o violenta salbatica, cu implicarea vinovata, de ambele parti, a parintilor/socrilor, cu implicarea vinovata a prietenilor, rudelor, vecinilor...intr-o sarabanda sinistra de reprosuri penibile, depresii crunte si definitive, regrete tardive.
Exemplele se pot multiplica la infinit. Ele nu sunt altceva decat elementele constitutive ale unui fiasco institutional care, dupa parerea mea, trebuie regandit din temelii. Este, poate, si motivul pentru care, in tari (totusi!) avansate - gen Canada - dpdv al legislatiei familiei, se accepta institutia "conjoint de fait" ("casatorit de fapt"). De ce? Pentru ca precedentele create de-a lungul timpului prin ruperea casatoriilor au dus la concluzia ca formulele alternative, mai putin coercitive, ar putea da castig de cauza atat partilor (barbat, femeie plus eventualii copii) cat si instantelor de judecata/guvernului.
Pentru mine....mitul casatoriei s-a prabusit definitiv. Ceea ce vad, in ultimul timp, in jurul meu (ruperi spectaculoase, violente si absolut neasteptate ale casatoriilor) ma face sa cred ca ceea ce am scris mai sus nu este deloc deplasat, ba dimpotriva! Iar statisticile rezultate in urma recensamantului canadian din 2006, care releva, cel putin la nivel de Montreal, o "rata a singuratatii" (locuinte in care traieste o singura persoana, fie femeie, fie barbat) de 46 la %...imi dau fiori!
O constructie sociala - casatoria - este pe cale sa se prabuseasca! Ce anume o va inlocui?
Nu stiu...Constat doar faptele!
Friday, December 24, 2010
SUA...incotro?
Un model pentru multa lume, un exemplu pentru multe tari, subiect de discutii din Niger in Suedia si din Tuvalu in Portugalia. Un jandarm de la care toata lumea asteapta solutii dar si pe care toata lumea il uraste atunci cand intervine, evident, din interes si mai intotdeauna pentru petrol.
O tara de emigranti veniti din toate colturile lumii. Un imperiu construit in mai putin de 300 de ani. Un garant al prosperitatii Europei de Vest dupa 1945, un artizan al prabusirii comunismului in Europa de Est. Tara cu cele mai puternice universitati, cu cea mai mediatizata metropola, cu cea mai puternica industrie de star-uri!
O societate care a creat, din plin desert, in mai putin de 100 de ani, o "Mecca a banilor", unde se pierd si se castiga averi intr-o secunda!
O tara pe care mai toata lumea o fixeaza in stereotipuri. O democratie in care cetatenii isi aleg inclusiv seful politiei si procurorul districtual. O lume in permanent freamat, pudica si extraordinar de libertina in acelasi timp. Libera si extrem de restrictiva. Pacifista si razboinica. Impartita in 1001 de optiuni personale insa in doar 2 viziuni politice nationale - democrati si republicani - . O destinatie visata de multi, atinsa de putini.
O lume spectacol care se reinventeaza zilnic. O societate care a creat PR-ul...dar care trece printr-un moment care ii cere sa fie mai "reala" ca oricand.
Tara care a inventat Internet-ul se afla acum la o rascruce. Recentul discurs al senatorului republican Bernie SANDERS ma pune pe ganduri. Pentru ca "bastionul" libertatilor si prosperitatii risca sa devina (sau poate ca a ajuns deja!!!) terenul de manifestare al unei plutocratii tot mai flamanda, mai agresiva si mai iresponsabila.
Nu mi-e clar cum va arata SUA peste 100 de ani! Dar din cele spuse de Bernie SANDERS...
O tara de emigranti veniti din toate colturile lumii. Un imperiu construit in mai putin de 300 de ani. Un garant al prosperitatii Europei de Vest dupa 1945, un artizan al prabusirii comunismului in Europa de Est. Tara cu cele mai puternice universitati, cu cea mai mediatizata metropola, cu cea mai puternica industrie de star-uri!
O societate care a creat, din plin desert, in mai putin de 100 de ani, o "Mecca a banilor", unde se pierd si se castiga averi intr-o secunda!
O tara pe care mai toata lumea o fixeaza in stereotipuri. O democratie in care cetatenii isi aleg inclusiv seful politiei si procurorul districtual. O lume in permanent freamat, pudica si extraordinar de libertina in acelasi timp. Libera si extrem de restrictiva. Pacifista si razboinica. Impartita in 1001 de optiuni personale insa in doar 2 viziuni politice nationale - democrati si republicani - . O destinatie visata de multi, atinsa de putini.
O lume spectacol care se reinventeaza zilnic. O societate care a creat PR-ul...dar care trece printr-un moment care ii cere sa fie mai "reala" ca oricand.
Tara care a inventat Internet-ul se afla acum la o rascruce. Recentul discurs al senatorului republican Bernie SANDERS ma pune pe ganduri. Pentru ca "bastionul" libertatilor si prosperitatii risca sa devina (sau poate ca a ajuns deja!!!) terenul de manifestare al unei plutocratii tot mai flamanda, mai agresiva si mai iresponsabila.
Nu mi-e clar cum va arata SUA peste 100 de ani! Dar din cele spuse de Bernie SANDERS...
"Popor de ingeri terorizat de politicieni demonici"
Asa suna, invariabil si narcisist, verdictul pe care si-l dau romanii prin toate canalele de comunicare. Fie ca isi exprima parerea individual, in cadrul unor barfe cu prietenii, fie ca se lamenteaza unor necunoscuti la coada la medicamente, fie ca deliranta si etern deforma(n)ta presa (scrisa, audio-vizuala, Internet) le preia autoflagelantul si iresponsabilul mesaj...concluzia e aceeasi!!! Romanii si-au impartit societatea la modul cel mai simplist, maniheist cu putinta: NOI, "simpli cetateni", ingerii competenti, de o moralitate aparte si de-o inteligenta sclipitoare, responsabili, harnici si adevarate exemple pentru umanitate...suntem de-a dreptul terorizati de EI, nemernicii, demonicii, hotii, incompetentii, cinicii, imoralii politicieni, grupati in gasca sinistra a "clasei politice"!!!
Ce duios...gretos...ba chiar scabros!
Pentru orice minte lucida si pentru orice cap care nu este doar un "dop pentru gat", rationamentul de mai sus este nu numai caraghios, penibil, grotesc...este si complet FALS!
Daca aceasta entitate (aproape abstracta pentru multi romani) a "clasei politice" ar fi impusa de o putere straina malefica (nu cred ca mai putem vorbi de trista experienta a comunismului est-european), daca ar fi vorba de fiinte extraterestre, prin definitie malefice si complet straine de interesele pamantene ale romanilor...as intelege!
Insa atata timp cat aceasta "clasa politica" este formata din romani nascuti, crescuti, socializati in Romania...si, mai mult, este aleasa prin vot incepand cu Mai 1990 (primele alegeri de dupa caderea regimului comunist)...dati-mi voie sa cred ca ea, "clasa politica", este (respectand proportiile si tinand cont de toate nuantele posibile) nici mai mult nici mai putin decat oglinda poporului roman!!!
Cine ar putea accepta ca un popor muncitor, onest, responsabil, creator de valori universale, "tolerant", inteligent este condus de politicieni nemernici, incompetenti, rau intentionati si etern preocupati doar de propria bunastare???
Poate doar dl. Florin CONSTANTINIU, un pacatos a carui gura adevar a grait!
Il poate contrazice cineva???
Cine ar putea accepta ca un iresponsabil alcoolic, murdar, inept si troglodit, care-si bate invariabil nevasta si copiii...care nu intelege mai nimic din ceea ce se intampla in jurul lui....crede despre el ca este un om de treaba, competent, inteligent si responsabil...care a avut nefasta soarta de a suporta supliciile Romaniei de azi?
Multiplicati acest roman cu cateva milioane bune...si veti avea imaginea "ingerilor" din oglinda deforma(n)ta numita Romania!!!
Cine ar putea accepta ca "elita" unei tari este formata din "intelectuali"pentru care nici o slugarnicie nu e rusinoasa, nici un pupincurism nu trebuie ratat si nici o tradare nu e atat de paguboasa?
Poate antropologul si sociologul Claude KARNOOUH care, nu-i asa, nu stie pe ce lume traieste si este evident orientat impotriva intereselor romanilor!!!
Cine si cand ar putea accepta ca o societate se cladeste prin realitati bune, durabile, nu prin imagini distorsionate, iluzorii?
In orice caz...nu romanii! Nu cei de astazi!
Ce duios...gretos...ba chiar scabros!
Pentru orice minte lucida si pentru orice cap care nu este doar un "dop pentru gat", rationamentul de mai sus este nu numai caraghios, penibil, grotesc...este si complet FALS!
Daca aceasta entitate (aproape abstracta pentru multi romani) a "clasei politice" ar fi impusa de o putere straina malefica (nu cred ca mai putem vorbi de trista experienta a comunismului est-european), daca ar fi vorba de fiinte extraterestre, prin definitie malefice si complet straine de interesele pamantene ale romanilor...as intelege!
Insa atata timp cat aceasta "clasa politica" este formata din romani nascuti, crescuti, socializati in Romania...si, mai mult, este aleasa prin vot incepand cu Mai 1990 (primele alegeri de dupa caderea regimului comunist)...dati-mi voie sa cred ca ea, "clasa politica", este (respectand proportiile si tinand cont de toate nuantele posibile) nici mai mult nici mai putin decat oglinda poporului roman!!!
Cine ar putea accepta ca un popor muncitor, onest, responsabil, creator de valori universale, "tolerant", inteligent este condus de politicieni nemernici, incompetenti, rau intentionati si etern preocupati doar de propria bunastare???
Poate doar dl. Florin CONSTANTINIU, un pacatos a carui gura adevar a grait!
Il poate contrazice cineva???
Cine ar putea accepta ca un iresponsabil alcoolic, murdar, inept si troglodit, care-si bate invariabil nevasta si copiii...care nu intelege mai nimic din ceea ce se intampla in jurul lui....crede despre el ca este un om de treaba, competent, inteligent si responsabil...care a avut nefasta soarta de a suporta supliciile Romaniei de azi?
Multiplicati acest roman cu cateva milioane bune...si veti avea imaginea "ingerilor" din oglinda deforma(n)ta numita Romania!!!
Cine ar putea accepta ca "elita" unei tari este formata din "intelectuali"pentru care nici o slugarnicie nu e rusinoasa, nici un pupincurism nu trebuie ratat si nici o tradare nu e atat de paguboasa?
Poate antropologul si sociologul Claude KARNOOUH care, nu-i asa, nu stie pe ce lume traieste si este evident orientat impotriva intereselor romanilor!!!
Cine si cand ar putea accepta ca o societate se cladeste prin realitati bune, durabile, nu prin imagini distorsionate, iluzorii?
In orice caz...nu romanii! Nu cei de astazi!
Thursday, December 23, 2010
Disperare, prostie, iresponsabilitate si bravura sau starea Romaniei actuale!
E practic imposibil de cuantificat, plecand de la gestul lui Adrian SOBARU, cata disperare si cata prostie a continut saltul lui in gol de la balconul Parlamentului.
Un amestec, poate, de disperare, prostie, bravura si inconstienta. Un gest inutil insa. atat pentru autor cat si pentru privitorii (mai mult sau mai putin interesati) gestului suicidar.
Daca toti romanii care se simt “cu spatele la zid” in acest sfarsit de an 2010 ar gandi la fel…am asista la sinucideri in masa. Problema e ca “we are not the same”…asa ca e imposibil ca toti romanii loviti de aceasta criza economica sa procedeze la fel.
Dar cum…cu o floare nu se face primavara…nici cu un salt in gol de la balconul Parlamentului nu se face dreptate.
Realitatile Romaniei de azi sunt efectul sinergic al celor 21 de ani de furt generalizat (al caciulii, sport preferat de romani!), prostie generalizata, decizii amanate sau prost luate, minciuna, spoiala, negarea realitatii in favoarea “imaginii”…intr-un soi de schizofrenie sociala tipica societatii romanesti.
Sentimentul datoriei, al lucrului bine facut, lipseste la majoritatea romanilor. Pentru ca solutia este SI la guvernanti, dar SI la fiecare roman in parte!!!
De la strungarul din Arad, la brutarul din Slobozia, la neuro-chirurgul din Bucuresti sau profesorul din Cluj-Napoca….TOTI, DAR ABSOLUT TOTI TREBUIE SA-SI FACA JOBUL CAT MAI BINE! De undeva TREBUIE inceput. Cercul vicios al neputintei, iresponsabilitatii sau ineficientei cronice TREBUIE SPART, indiferent din ce directie! Altfel…amagirile vor deveni dezamagiri si invers!
Nu vad alta cale!
Debusolarea si disperarea sunt granitele ultime ale unui ciclu istoric nefast. Dar ele trebuie trecute si cladita o societate functionala.
“Omul este masura tuturor lucrurilor” – spunea Protagoras.
Nimic mai adevarat!
Romanii sunt masura Romaniei actuale!
Tot ei vor fi masura Romaniei de maine!
De ei depinde mersul societatii spre bunastare sau dezastru!
Parerea mea…
Un amestec, poate, de disperare, prostie, bravura si inconstienta. Un gest inutil insa. atat pentru autor cat si pentru privitorii (mai mult sau mai putin interesati) gestului suicidar.
Daca toti romanii care se simt “cu spatele la zid” in acest sfarsit de an 2010 ar gandi la fel…am asista la sinucideri in masa. Problema e ca “we are not the same”…asa ca e imposibil ca toti romanii loviti de aceasta criza economica sa procedeze la fel.
Dar cum…cu o floare nu se face primavara…nici cu un salt in gol de la balconul Parlamentului nu se face dreptate.
Realitatile Romaniei de azi sunt efectul sinergic al celor 21 de ani de furt generalizat (al caciulii, sport preferat de romani!), prostie generalizata, decizii amanate sau prost luate, minciuna, spoiala, negarea realitatii in favoarea “imaginii”…intr-un soi de schizofrenie sociala tipica societatii romanesti.
Sentimentul datoriei, al lucrului bine facut, lipseste la majoritatea romanilor. Pentru ca solutia este SI la guvernanti, dar SI la fiecare roman in parte!!!
De la strungarul din Arad, la brutarul din Slobozia, la neuro-chirurgul din Bucuresti sau profesorul din Cluj-Napoca….TOTI, DAR ABSOLUT TOTI TREBUIE SA-SI FACA JOBUL CAT MAI BINE! De undeva TREBUIE inceput. Cercul vicios al neputintei, iresponsabilitatii sau ineficientei cronice TREBUIE SPART, indiferent din ce directie! Altfel…amagirile vor deveni dezamagiri si invers!
Nu vad alta cale!
Debusolarea si disperarea sunt granitele ultime ale unui ciclu istoric nefast. Dar ele trebuie trecute si cladita o societate functionala.
“Omul este masura tuturor lucrurilor” – spunea Protagoras.
Nimic mai adevarat!
Romanii sunt masura Romaniei actuale!
Tot ei vor fi masura Romaniei de maine!
De ei depinde mersul societatii spre bunastare sau dezastru!
Parerea mea…
Thursday, December 16, 2010
Zbuciumul ontic al unui geniu - Emil CIORAN
Probabil cea mai stridenta personalitate a generatiei sale, CIORAN si-a tesut intreaga viata, ca dealfel si intreaga opera, pe disperarea ontica si negarea originilor sale. Macinat de deznadejdi pe care le pune in carca "neamului de nevoiasi ce-si pangareste rostul", CIORAN scrie cu durere despre neantul ce strabate acele "fiinte nascute cu cearcane si cute, sleite de-o nativa neputinta" (Emil CIORAN - "Indreptar patimas").
Ceea ce unii au numit folclor, CIORAN numeste "chinga pusa inimii". "...si inimii i-au pus chinga, micimi de doina, iar darnicului timp i-au rasucit curele, ca nu cumva sa fuga cu pasi repezi spre viitor". (Emil CIORAN - "Indreptar patimas").
Refuzul luxului, pe care il considera un element de alienare, regasirea in alte zone de creatie muzicala (muzica tiganeasca maghiara, ce-l face sa planga "prin vulgaritatea ei deprimanta"...si care-i "aduce aminte de betiile din Transilvania"), hotararea de a scrie numai in limba franceza incapand cu 1945, anul stabilirii definitive in Franta il fac pe CIORAN un instrainat (mental, sentimental si abia la urma spatial) de propriile-i origini, pe care le biciuieste in expresii dureroase si originale in acelasi timp.
Cu siguranta...daca ar fi facut parte din aceeasi generatie, Grigore LESE si Emil CIORAN n-ar fi fost prieteni. Ceea ce LESE ar adora pentru melodicitatea unica pe care i-o confera, CIORAN ar detesta datorita chingii pe care doina romaneasca i-o pune inimii!
Iata 2 genii ale creatiei, pe care hazardul le-a aruncat in timpuri, optiuni si spatii geografice aproape incompatible.
Dramatic, nu?
Ceea ce unii au numit folclor, CIORAN numeste "chinga pusa inimii". "...si inimii i-au pus chinga, micimi de doina, iar darnicului timp i-au rasucit curele, ca nu cumva sa fuga cu pasi repezi spre viitor". (Emil CIORAN - "Indreptar patimas").
Refuzul luxului, pe care il considera un element de alienare, regasirea in alte zone de creatie muzicala (muzica tiganeasca maghiara, ce-l face sa planga "prin vulgaritatea ei deprimanta"...si care-i "aduce aminte de betiile din Transilvania"), hotararea de a scrie numai in limba franceza incapand cu 1945, anul stabilirii definitive in Franta il fac pe CIORAN un instrainat (mental, sentimental si abia la urma spatial) de propriile-i origini, pe care le biciuieste in expresii dureroase si originale in acelasi timp.
Cu siguranta...daca ar fi facut parte din aceeasi generatie, Grigore LESE si Emil CIORAN n-ar fi fost prieteni. Ceea ce LESE ar adora pentru melodicitatea unica pe care i-o confera, CIORAN ar detesta datorita chingii pe care doina romaneasca i-o pune inimii!
Iata 2 genii ale creatiei, pe care hazardul le-a aruncat in timpuri, optiuni si spatii geografice aproape incompatible.
Dramatic, nu?
Tuesday, December 14, 2010
Europa islamica - prabusirea unei civilizatii
O mie de ani de munca, descoperiri geografice, dezvoltare tehnologica, inflorire culturala si progres institutional in numele democratiei, drepturilor omului, libertatii si prosperitatii se vor duce pe apa sambetei in maxim 100 de ani.
Sper ca previziunea mea sa dea gres. Sper sa ma insel. Sper sa fiu prea pesimist azi si doar pesimismul meu de moment sa-mi induca astfel de ganduri. Pentru ca daca nu...va fi destul de greu...dramatic chiar...ireversibil as spune!
Declinul demografic dramatic al europenilor, migratia in masa si extrem de agresiva a islamistilor (maghrebini in Franta, turci in Germania, alte soiuri de islamisti in toate celelalte tari europene) sunt semne ingrijoratoare ale declinului civilizatiei occidentale si instaurarea obscurantismului dement de factura islamica.
Ma ingrijoreaza naivitatea, indolenta si lipsa de viziune si de curaj a actualilor lideri politici europeni. Ma sperie viziunea lor tampa asupra "tolernatei" raportata la o "anti-civilizatie" (Islamul) care, prin definitie, este intoleranta!
Toleranta are limitele ei si ea nu poate fi extinsa la cei care o ignora din start, in raporturile pe care le au cu toti ceilalti.
E de-a dreptul de neanteles lipsa de reactie a politicienilor actuali europeni in conditiile in care incidentele violente provocate de islamisti in Occident se tin lant (vezi recentul atentat de la Stockholm).
Au mai vorbi si altii despre tentativele de sinucidere ale Europei.
Europa islamica?
Teribil scenariu, deprimante prognoze...
PS Daca inca va imbatati cu porcaria socialista "politically correct" si aveti impresia ca islamistii sunt si ei oameni...care, vai, pot fi "integrati", inseamna ca habar nu aveti pe ce lume traiti. Si ca ati merita sa traiti aici in mijlocul barbariei si dementei iresponsabile de factura islamica!
Enjoy it!
Sper ca previziunea mea sa dea gres. Sper sa ma insel. Sper sa fiu prea pesimist azi si doar pesimismul meu de moment sa-mi induca astfel de ganduri. Pentru ca daca nu...va fi destul de greu...dramatic chiar...ireversibil as spune!
Declinul demografic dramatic al europenilor, migratia in masa si extrem de agresiva a islamistilor (maghrebini in Franta, turci in Germania, alte soiuri de islamisti in toate celelalte tari europene) sunt semne ingrijoratoare ale declinului civilizatiei occidentale si instaurarea obscurantismului dement de factura islamica.
Ma ingrijoreaza naivitatea, indolenta si lipsa de viziune si de curaj a actualilor lideri politici europeni. Ma sperie viziunea lor tampa asupra "tolernatei" raportata la o "anti-civilizatie" (Islamul) care, prin definitie, este intoleranta!
Toleranta are limitele ei si ea nu poate fi extinsa la cei care o ignora din start, in raporturile pe care le au cu toti ceilalti.
E de-a dreptul de neanteles lipsa de reactie a politicienilor actuali europeni in conditiile in care incidentele violente provocate de islamisti in Occident se tin lant (vezi recentul atentat de la Stockholm).
Au mai vorbi si altii despre tentativele de sinucidere ale Europei.
Europa islamica?
Teribil scenariu, deprimante prognoze...
PS Daca inca va imbatati cu porcaria socialista "politically correct" si aveti impresia ca islamistii sunt si ei oameni...care, vai, pot fi "integrati", inseamna ca habar nu aveti pe ce lume traiti. Si ca ati merita sa traiti aici in mijlocul barbariei si dementei iresponsabile de factura islamica!
Enjoy it!
Subscribe to:
Posts (Atom)
