DE JURE, Romania are un regim politic democratic. Este stat de drept, tara membra cu drepturi depline in UE si NATO. La prima vedere, destul de onorabil...
DE FACTO, Romania nu a iesit din Evul Mediu, fiind feuda unor papagali parveniti gen Ion TIRIAC, G.C Paunescu, SOV, Dinu PATRICIU, Dan VOICULESCU et comp. Pentru acesti papagali parveniti, legea este un enunt penibil cuprins intr-o denumire si mai penibila numita "act normativ".
Daunazi, unul din parvenitii de mai sus, Ion TIRIAC, si-a defulat instinctele criminale pe feuda lui de la Balc, omorand ca un las si cacacios 100 de mistreti. Nu singur, ci impreuna cu alti papagali parveniti de provenienta occidentala. Si asta...nu oricum, ci inghesuind patrupedele intr-un tarc! Si pentru CA CAlitatea de feudal al lui Ion TIRIAC sa fie mai stridenta, la finalul masacrului a invitat un fost mare naist, actualmente un jalnic falit parasit de orice demnitate, care a avut sarcina sa-i distreze putin pe feudali.
NO COMMENT!
DE JURE, Romania tinde (cel putin declarativ) spre tarile civilizate.
DE FACTO, Romania ramane doar cu declaratiile si cu peisajul dezolant si criminal al ghetourilor bantuite de cainii vagabonzi, rebotezati acum mai bine de 10 ani "comunitari". Recent, o femeie a murit in urma muscaturilor unor caini vagabonzi. Unde? In superba capitala a tarii, Bucuresti! Halal civilizatie...in debut de an 2011! Tot despre gradul de civilzatie al romanilor, aceste imagini vorbesc de la sine!
DE JURE, institutia prin excelenta in care ONOAREA trebuie sa primeze este Armata Romana.
DE FACTO, aceasta institutie si-a pierdut orice bruma de onoare si credibilitate. Scurtele povestiri/amintiri ale fostilor soldati la acest articol ma scutesc de orice comentarii.
DE JURE, Romania tinde sa ocupe un loc onorabil in cadrul Spatiului Schengen.
DE FACTO, coruptia generalizata da dreptate Frantei si Germaniei sa se opuna acestui proces.
DE JURE, criza cea mai grea ce bantuie astazi Romania (ca dealtfel o buna parte din tarile lumii) este criza economica.
DE FACTO, cea mai grava criza in care Romania balteste este criza morala. Poate ca acest articol va spune mai multe in acest sens. Evolutiile (mai bine zis involutiile) ultimilor 21 de ani ma fac sa cred ca aceasta criza nu are rezolvare.
Friday, January 28, 2011
Sunday, January 23, 2011
BiseriCA CAtolica - o cacofonie explicabila
In limba romana, expresia BiseriCA CAtolica presupune o cacofonie inevitabila. In lumea reala, BiseriCA CAtolica este o turma de dezaxati, bolnavi psihic si farisei cu puteri incredibile. Fariseismul preotilor catolici este frate bun cu schizofrenia si verisor primar cu delirul. Altfel, nici o minte conectata la realitate nu poate intelege cum de astfel de nemernici se dedau la deontologii dintre cele mai bizare.
Daunazi, capetele aneantizate ale Bisericii Catolice au mai defecat o monstruozitate : nici o persoana nu are dreptul absolut de a se casatori spun ineptii de la Vatican. Ei, fariseii universului, care habar nu au ce inseamna casatoria! Pentru ca, nu-i asa, dogma obscurantista a Bisericii Catolice interzice preotilor catolici sa se casatoreasca! In schimb, BiseriCA CAtolica nu mai face fata scandalurilor de pedofilie, homosexualitate si abuzuri sexuale de tot felul , aflandu-se in pragul falimentului din cauza proceselor intentate impotriva preotilor si a daunelor cerute in instanta.
Monstruozitatile comise de-a lungul timpului (sa ne referim doar la ultimii 50 de ani!) de preotii catolici au fost ascunse de BiseriCA CAtolica, tolerate inacceptabil de justitie.
In acest film este prezentata DOAR UNA din fetele monstruoase ale Bisericii Catolice: monstrul O'Grady, o bestie evident defecta la cerebel care timp de mai bine de 30 de ani a molestat/abuzat sexual fete si baieti minori!
Orice alte comentarii sunt de prisos!
Daunazi, capetele aneantizate ale Bisericii Catolice au mai defecat o monstruozitate : nici o persoana nu are dreptul absolut de a se casatori spun ineptii de la Vatican. Ei, fariseii universului, care habar nu au ce inseamna casatoria! Pentru ca, nu-i asa, dogma obscurantista a Bisericii Catolice interzice preotilor catolici sa se casatoreasca! In schimb, BiseriCA CAtolica nu mai face fata scandalurilor de pedofilie, homosexualitate si abuzuri sexuale de tot felul , aflandu-se in pragul falimentului din cauza proceselor intentate impotriva preotilor si a daunelor cerute in instanta.
Monstruozitatile comise de-a lungul timpului (sa ne referim doar la ultimii 50 de ani!) de preotii catolici au fost ascunse de BiseriCA CAtolica, tolerate inacceptabil de justitie.
In acest film este prezentata DOAR UNA din fetele monstruoase ale Bisericii Catolice: monstrul O'Grady, o bestie evident defecta la cerebel care timp de mai bine de 30 de ani a molestat/abuzat sexual fete si baieti minori!
Orice alte comentarii sunt de prisos!
Thursday, January 20, 2011
Bovinizarea Europei
Cu toate pacatele (istorice) pe care nu prea si le asuma, Franta a jucat si joaca inca rolul de tara de prim rang in Europa. "La grande gueule de l'Europe", Franta a lasat, totusi, urme in istoria culturii europene si mondiale. Face eforturi sa demonstreze ca nici tehnologia nu ii este straina. Si chiar reuseste! Cel putin pana in prezent, Franta detine recordul mondial de viteza pe cale ferata clasica.
Tara care l-a dat pe Montesquieu, pe "contractualistul" Jean-Jacques ROUSSEAU , pe rationalistul René DESCARTES , pe impresionistul GAUGUIN sau pe remarcabilul Jean-Francois REVEL este pe cale sa abdice lamentabil in anticultura.
Recent, cotidianul francez Le Monde lauda virtutiile interpretative ale unui tigan jalnic, manelist (fost CFR-ist) din Romania - Nicolae GUTA. Din pricini care imi scapa, presa franceza, prin vocea unui ziar puternic, creaza un precedent pe cat de penibil, pe atat de regretabil: legitimeaza o subcultura, chiar o anticultura. Si o face de parca ar vrea sa demonstreze, cu incapatanarea unei termite, ca istoricul roman Neagu DJUVARA (care, vai ce coincidenta, a trait o buna perioada in Franta) avea dreptate cand spunea ca "Europa se sinucide".
Nu numai ca exista un risc mare al sinuciderii, dar riscul bovinizarii coanei Europa devine realitate. Simfoniile lui Dvorak, Stravinsky sau Beethoven, compozitiile unice ale lui Mahler, Chopin sau Carl Orf vor fi eclipsate, probabil, peste 100 de ani, de behaielile anomice ale lui Nicolae GUTA et comp.
Bravos Europa, halal sa-ti fie!
Tara care l-a dat pe Montesquieu, pe "contractualistul" Jean-Jacques ROUSSEAU , pe rationalistul René DESCARTES , pe impresionistul GAUGUIN sau pe remarcabilul Jean-Francois REVEL este pe cale sa abdice lamentabil in anticultura.
Recent, cotidianul francez Le Monde lauda virtutiile interpretative ale unui tigan jalnic, manelist (fost CFR-ist) din Romania - Nicolae GUTA. Din pricini care imi scapa, presa franceza, prin vocea unui ziar puternic, creaza un precedent pe cat de penibil, pe atat de regretabil: legitimeaza o subcultura, chiar o anticultura. Si o face de parca ar vrea sa demonstreze, cu incapatanarea unei termite, ca istoricul roman Neagu DJUVARA (care, vai ce coincidenta, a trait o buna perioada in Franta) avea dreptate cand spunea ca "Europa se sinucide".
Nu numai ca exista un risc mare al sinuciderii, dar riscul bovinizarii coanei Europa devine realitate. Simfoniile lui Dvorak, Stravinsky sau Beethoven, compozitiile unice ale lui Mahler, Chopin sau Carl Orf vor fi eclipsate, probabil, peste 100 de ani, de behaielile anomice ale lui Nicolae GUTA et comp.
Bravos Europa, halal sa-ti fie!
Wednesday, January 5, 2011
Justitia romana a facut caca in pantaloni
Desi a implinit recent 21 de ani de cand are sansa sa-si demonstreze profesionalismul si aplecarea spre dreptate, justitia romana a facut (nu e prima data!!!) caca in pantaloni! O aplicare a unei sentite judecatoresti privind (re)punerea in posesie a proprietarului de drept a devenit un circ grotesc! Si asta...pentru ca tanti justitia, prin reprezentantii ei incompetenti, lasi si corupti a facut caca in pantaloni in fata unui mincinos patologic, a unui pupincurist jalnic si a unui produs sustinut de borhotul Securitatii si scos "la inaintare" in 1990 de Petre ROMAN si Ion ILIESCU pentru a face (ce altceva?) albie de porci partidele istorice.
Proiectul VC-ului TUDOR s-a intors, treptat dar sigur, impotriva celor care l-au zamislit, tribunul comportandu-se ca la o vanatoare de hermeline si aruncand cu fecale peste tot/toti/toate.
Faptul ca justitia romana a facut caca in pantaloni SI in ceea ce-l priveste pe Ion ILIESCU nu mai e o surpriza.
Sfincterele justitiei romane au fost tot timpul relaxate in acesti 21 de ani, motiv pentru care armate intregi de sarlatani, de la fosti ministri si functionari de stat....la gainari de factura nationala care s-au imbogatit pe spatele prostilor creduli si-au vazut bine-merci de treaba in libertate, sfidand cu aroganta legea, bunul simt si orice referire la statul de drept!
Se mai mira cineva ca cetateanul de rand nu mai are incredere in justitie?
Pentru justitia romana, plina de fosti turnatori, securisti, incompetenti, corupti, chiar mafioti...nu celeritatea actului de justitie a fost o prioritate, ci imbogatirea rapida si prin orice mijloace. Pentru papagalii pestriti in roba nu puterea precedentului conteaza (dreptul romanesc habar nu are de asa ceva si nici nu foloseste precedentul judiciar ca izvor de drept), nu actiunea ferma impotriva fenomenului infractional care a tuns sute de miliarde de dolari in 21 de ani...Nu, ceea ce a contat si conteaza este protejarea intereselor mafiote si imbogatirea prin orice mijloace!
In cu totul alte circumstante, VC-ul TUDOR ar fi fost acuzat imediat de cele 4 infractiuni de care se face vinovat:
obstructionarea justitiei (art. 270 CP), ofensa adusa autoritatii (in speta unui reprezentant al autoritatii judecatoresti in persoana executoarei – art. 238 CP), insulta (art. 205 CP – a injurat in public un reprezentant al autoritatii judecatoresti) si uzurpare de calitati ofitiale (prin decredibilizarea publica a puterii judecatoresti reprezentate de executoare – paharul cu apa aruncat in fata – art. 240 CP).
Intr-o cu totul alta lume, unde justitia isi merita statutul si roba, unde oamenii care o slujesc stiu care le este menirea, papitoiul national ar fi fost arestat imediat. Ca sa nu mai spun ca, intr-o tara ca SUA sau Canada...ar fi riscat sa fie chiar impuscat daca si-ar fi permis sa agreseze un functionar judecatoresc asa cum a facut-o in Romania!
Justitia romana trebuie sa-si spele toti pantalonii in care a facut caca in ultimii 21 de ani! Fara un astfel de gest, urmat, evident, de actiuni hotarate, legale si legitime atat impotriva propriilor infractori din "sistem", cat si impotriva oricarei alte persoane ce-si permite luxul de incalcare grava a legii...roba va deveni un costum inutil, caraghios si ridicol....iar Romania o tara fara nici cea mai vaga urma de stat de drept!
Proiectul VC-ului TUDOR s-a intors, treptat dar sigur, impotriva celor care l-au zamislit, tribunul comportandu-se ca la o vanatoare de hermeline si aruncand cu fecale peste tot/toti/toate.
Faptul ca justitia romana a facut caca in pantaloni SI in ceea ce-l priveste pe Ion ILIESCU nu mai e o surpriza.
Sfincterele justitiei romane au fost tot timpul relaxate in acesti 21 de ani, motiv pentru care armate intregi de sarlatani, de la fosti ministri si functionari de stat....la gainari de factura nationala care s-au imbogatit pe spatele prostilor creduli si-au vazut bine-merci de treaba in libertate, sfidand cu aroganta legea, bunul simt si orice referire la statul de drept!
Se mai mira cineva ca cetateanul de rand nu mai are incredere in justitie?
Pentru justitia romana, plina de fosti turnatori, securisti, incompetenti, corupti, chiar mafioti...nu celeritatea actului de justitie a fost o prioritate, ci imbogatirea rapida si prin orice mijloace. Pentru papagalii pestriti in roba nu puterea precedentului conteaza (dreptul romanesc habar nu are de asa ceva si nici nu foloseste precedentul judiciar ca izvor de drept), nu actiunea ferma impotriva fenomenului infractional care a tuns sute de miliarde de dolari in 21 de ani...Nu, ceea ce a contat si conteaza este protejarea intereselor mafiote si imbogatirea prin orice mijloace!
In cu totul alte circumstante, VC-ul TUDOR ar fi fost acuzat imediat de cele 4 infractiuni de care se face vinovat:
obstructionarea justitiei (art. 270 CP), ofensa adusa autoritatii (in speta unui reprezentant al autoritatii judecatoresti in persoana executoarei – art. 238 CP), insulta (art. 205 CP – a injurat in public un reprezentant al autoritatii judecatoresti) si uzurpare de calitati ofitiale (prin decredibilizarea publica a puterii judecatoresti reprezentate de executoare – paharul cu apa aruncat in fata – art. 240 CP).
Intr-o cu totul alta lume, unde justitia isi merita statutul si roba, unde oamenii care o slujesc stiu care le este menirea, papitoiul national ar fi fost arestat imediat. Ca sa nu mai spun ca, intr-o tara ca SUA sau Canada...ar fi riscat sa fie chiar impuscat daca si-ar fi permis sa agreseze un functionar judecatoresc asa cum a facut-o in Romania!
Justitia romana trebuie sa-si spele toti pantalonii in care a facut caca in ultimii 21 de ani! Fara un astfel de gest, urmat, evident, de actiuni hotarate, legale si legitime atat impotriva propriilor infractori din "sistem", cat si impotriva oricarei alte persoane ce-si permite luxul de incalcare grava a legii...roba va deveni un costum inutil, caraghios si ridicol....iar Romania o tara fara nici cea mai vaga urma de stat de drept!
Tuesday, January 4, 2011
Ce sunt banii?
As pune intrebarea asta board-ului Bancii Nationale a Elvetiei si, in acelasi timp, unui roman haituit de saracie, care subzista in Romania debutului de an 2011 cu incredibilul "salariu" de 150-200 EURO/luna!
Cu siguranta ca cele 2 raspunsuri vor fi total diferite, avand in vedere atat cunostintele teoretice cat si perceptia personala asupra banilor.
Totusi, cand o companie elvetiana renumita produce ceasuri de mana la halucinantul pret de 750.000 $...te intrebi...sincer si debusolat...ce sunt banii???
Cine este nebunul (indiferent de averea pe care o detine!), metamorfozat intr-un snob de prima mana...care sa plateasca 750.000 $ pe un ceas de mana, fie el si Piaget Polo Turbillon Relatif???
La banii astia (paritatea USD/CAD e aproape 1/1)... cu 400.000 CAD (tax included) imi cumpar un apartament luxos in down-town Montreal si il mobilez cu inca 50.000 CAD. Cu 75.000 CAD (tax included) imi cumpar o masina care imi ofera lux si performanta peste asteptarile mele. Iar cu restul de 225.000 $...incerc sa pun pe picioare un business cat de mic din care sa pot trai decent cate zile oi mai avea...
Comparati un ceas de mana Piaget Polo Turbillon Relatif cu ce as putea (e doar un exemplu...) sa cumpar in Montreal/CANADA! Concluziile va apartin!
Admirabile eforturile elitei politice si militare elvetiene in timpul celor 2 razboaie mondiale. Sigur, pretul acestei "neutralitati" a fost mare. ("Pretul" asta ascunde insa o groaza de orori!!!) La fel de mari au fost (sunt inca) sumele de bani depuse de-a lungul anilor, in diverse conturi (secrete, vai!) din bancile elvetiene de catre armate intregi de dubiosi cu pretentii si statut de businessman...Nu mai pun la socoteala aurul evreilor deportati pe care urmasii acestora n-au nici cea mai mica sansa sa-l recupereze...Nici nu vreau sa amintesc simpatiile partii germane din Elvetia pentru Reich-ul lui Hitler sau transporturile de arme spre Germania nazista. Elvetia este o tara care nu datoreaza nimic nimanui si care ramane, iata, o insula de bunastare in mijlocul unei structuri politico economice care nu o duce foarte bine...Nici nu ma mira faptul ca Elvetia a ales neutralitatea (atat fata de NATO cat si fata de UE).
Totusi...pe ce lume traiesc elvetienii??? Pe cine vor ei sa pacaleasca vanzand, la 750.000 $, un ceas de mana? Sa inteleg ca bunastarea actuala a Elvetiei e fundamentata pe banii altora si pe smecherii de acest gen?
Herr Johann Schneider Ammann, ist meine Annahme richtig?
Cu siguranta ca cele 2 raspunsuri vor fi total diferite, avand in vedere atat cunostintele teoretice cat si perceptia personala asupra banilor.
Totusi, cand o companie elvetiana renumita produce ceasuri de mana la halucinantul pret de 750.000 $...te intrebi...sincer si debusolat...ce sunt banii???
Cine este nebunul (indiferent de averea pe care o detine!), metamorfozat intr-un snob de prima mana...care sa plateasca 750.000 $ pe un ceas de mana, fie el si Piaget Polo Turbillon Relatif???
La banii astia (paritatea USD/CAD e aproape 1/1)... cu 400.000 CAD (tax included) imi cumpar un apartament luxos in down-town Montreal si il mobilez cu inca 50.000 CAD. Cu 75.000 CAD (tax included) imi cumpar o masina care imi ofera lux si performanta peste asteptarile mele. Iar cu restul de 225.000 $...incerc sa pun pe picioare un business cat de mic din care sa pot trai decent cate zile oi mai avea...
Comparati un ceas de mana Piaget Polo Turbillon Relatif cu ce as putea (e doar un exemplu...) sa cumpar in Montreal/CANADA! Concluziile va apartin!
Admirabile eforturile elitei politice si militare elvetiene in timpul celor 2 razboaie mondiale. Sigur, pretul acestei "neutralitati" a fost mare. ("Pretul" asta ascunde insa o groaza de orori!!!) La fel de mari au fost (sunt inca) sumele de bani depuse de-a lungul anilor, in diverse conturi (secrete, vai!) din bancile elvetiene de catre armate intregi de dubiosi cu pretentii si statut de businessman...Nu mai pun la socoteala aurul evreilor deportati pe care urmasii acestora n-au nici cea mai mica sansa sa-l recupereze...Nici nu vreau sa amintesc simpatiile partii germane din Elvetia pentru Reich-ul lui Hitler sau transporturile de arme spre Germania nazista. Elvetia este o tara care nu datoreaza nimic nimanui si care ramane, iata, o insula de bunastare in mijlocul unei structuri politico economice care nu o duce foarte bine...Nici nu ma mira faptul ca Elvetia a ales neutralitatea (atat fata de NATO cat si fata de UE).
Totusi...pe ce lume traiesc elvetienii??? Pe cine vor ei sa pacaleasca vanzand, la 750.000 $, un ceas de mana? Sa inteleg ca bunastarea actuala a Elvetiei e fundamentata pe banii altora si pe smecherii de acest gen?
Herr Johann Schneider Ammann, ist meine Annahme richtig?
Wednesday, December 29, 2010
Sa dam apocalipse la tot poporu'!
Umanitatea, prin oamenii ce au facut/fac parte din ea, s-a automutilat de-a lungul timpului cu o groza de scenarii apocaliptice. Unul mai grotesc, mai nerealist, mai caraghios decat celalalt. Unul mai stupid (decat celalalt) si mai aproape de patologiile ce o caracterizeaza.
De la varianta biblica a potopului lui Noe, la obsesia anului 1000, apoi a anului 2000....pana la scenariile unui razboi nuclear, condimentate mai apoi cu varianta moderna a potopului lui Noe ("incalzirea globala" - cresterea nivelului oceanelor, catastrofe naturale provocate de "fenomene naturale extreme") si, in fine, "pudrate" cu scenariile unor invazii extraterestre...toate scenariile apocalipsei au dat gres. Ele s-au consumat DOAR in mentalul/imaginarul colectiv, fara nici o relevanta, fara nici cea mai vaga legatura cu realitatea. Confuzia imaginarului cu realul nu este noua (ea a fost deseori subliniata de istoricul Lucian BOIA in cartile sale). Se pare insa ca ea este parte integranta a modului in care oamenii isi croseteaza viitorul prin intermediul scenariilor cu parfum de apocalipsa si condimente biblice.
Recentele proroociri ale "sfarsitului lumii" ne condamna, evident, in imaginar, in nefastul an 2012, la un nou sfarsit. Apocalipsa amanata si-a gasit, iata, anul preferat: 2012. Nu e departe si ma gandesc ca o groaza de oameni, "slabi de inger", sunt de pe acum paralizati de frica cu gandul la fatidicul 2012.
Ar fi caraghios daca nu este de-a dreptul ridicol acest stil de autoflagelare pe care omenirea si-l autoimpune. Multi sarlatani de ocazie, in pielea regizorilor hollywood-ieni, storc carute de bani din scenariile apocaliptice, pe care mai apoi le vand, sub forma de film, tuturor celor insetati de astfel de aberatii ciclice, foarte apropiate ca manifestare de psihoza maniaco-depresiva.
Scurgerea, de-a lungul timpului, a scenariilor apocaliptice (fara manifestare concreta, evident!) a fost analizata intr-o maniera eleganta, detasata si usor cinica in "Sfarsitul lumii - o istorie fara sfarsit"
Fara complexe, prejudecati sau false pudori, Lucian BOIA trece in revista scenariile apocaliptice ale umanitatii, sub diferitele lor forme de manifestare. Dincolo de ridicolul pe care aceste scenarii il starnesc autorului, ramane o particularitete demna de luat in seama: nici un scenariu nu distruge lumea definitiv, nici un scenariu nu este ultimul. Toate sunt incomplete si, prin "generozitatea lor", lasa lumii inca o sansa. Fiecare scenariu are grija sa "protejeze" o minoritate norocoasa care, nu-i asa, scapa de urgia devastatoare a apocalipsei si ea, minoritatea, va sta la baza unei lumi noi, mai dreapta, mai prospera, mai curata.
Mitul progresului, al reinventarii lumii pe alte baze trece, neaparat, prin scenariile devastatoare ale apocalipselor incomplete. In imaginarul colectiv, ele au functia de regenerare a umanitatii pe noi baze, cu siguranta mai bune, cu siguranta mai drepte, mai putin discriminatorii. O lume noua, lipsita de viciile lumii actuale, se va cladi pe ruinele lumii vechi. O lume corupta, profund nedrepata, inegala si autodistructiva. O lume care "are datoria" de a face loc unei alteia. Mai buna, mai prospera, mai atenta cu fiecare dintre noi!
"Moartea este urmata astfel de renastere, intr-o istorie care tinde sa se desfasoare ciclic. De ce aceasta inversunare de a distruge lumea si a o recladi pe baze noi? Intrebare cu atat mai actuala cu cat suntem inca sub semnul anului 2000, cu intregul sau cortegiu de amenintari reale sau inchipuite."
Lucian BOIA - "Sfarsigul lumii - o istorie fara sfarsit"
PS Variantele moderne, enervant de prezente in presa (scrisa, audio-vizuala, Internet)...bat campii pe un palier pseudo-stiintific al apocalipsei, anume apocalipsa energetica in variantele ei cele mai caraghioase (criza petrolului, a gazelor naturale, a apei, a energiei electrice, etc...)
Ma intreb...pe cand o apocalipsa a prostiei? Insa nu una partiala, ca toate apocalipsele de pana acum, ci una definitiva! N-ar fi rea, nu?
:-)
De la varianta biblica a potopului lui Noe, la obsesia anului 1000, apoi a anului 2000....pana la scenariile unui razboi nuclear, condimentate mai apoi cu varianta moderna a potopului lui Noe ("incalzirea globala" - cresterea nivelului oceanelor, catastrofe naturale provocate de "fenomene naturale extreme") si, in fine, "pudrate" cu scenariile unor invazii extraterestre...toate scenariile apocalipsei au dat gres. Ele s-au consumat DOAR in mentalul/imaginarul colectiv, fara nici o relevanta, fara nici cea mai vaga legatura cu realitatea. Confuzia imaginarului cu realul nu este noua (ea a fost deseori subliniata de istoricul Lucian BOIA in cartile sale). Se pare insa ca ea este parte integranta a modului in care oamenii isi croseteaza viitorul prin intermediul scenariilor cu parfum de apocalipsa si condimente biblice.
Recentele proroociri ale "sfarsitului lumii" ne condamna, evident, in imaginar, in nefastul an 2012, la un nou sfarsit. Apocalipsa amanata si-a gasit, iata, anul preferat: 2012. Nu e departe si ma gandesc ca o groaza de oameni, "slabi de inger", sunt de pe acum paralizati de frica cu gandul la fatidicul 2012.
Ar fi caraghios daca nu este de-a dreptul ridicol acest stil de autoflagelare pe care omenirea si-l autoimpune. Multi sarlatani de ocazie, in pielea regizorilor hollywood-ieni, storc carute de bani din scenariile apocaliptice, pe care mai apoi le vand, sub forma de film, tuturor celor insetati de astfel de aberatii ciclice, foarte apropiate ca manifestare de psihoza maniaco-depresiva.
Scurgerea, de-a lungul timpului, a scenariilor apocaliptice (fara manifestare concreta, evident!) a fost analizata intr-o maniera eleganta, detasata si usor cinica in "Sfarsitul lumii - o istorie fara sfarsit"
Fara complexe, prejudecati sau false pudori, Lucian BOIA trece in revista scenariile apocaliptice ale umanitatii, sub diferitele lor forme de manifestare. Dincolo de ridicolul pe care aceste scenarii il starnesc autorului, ramane o particularitete demna de luat in seama: nici un scenariu nu distruge lumea definitiv, nici un scenariu nu este ultimul. Toate sunt incomplete si, prin "generozitatea lor", lasa lumii inca o sansa. Fiecare scenariu are grija sa "protejeze" o minoritate norocoasa care, nu-i asa, scapa de urgia devastatoare a apocalipsei si ea, minoritatea, va sta la baza unei lumi noi, mai dreapta, mai prospera, mai curata.
Mitul progresului, al reinventarii lumii pe alte baze trece, neaparat, prin scenariile devastatoare ale apocalipselor incomplete. In imaginarul colectiv, ele au functia de regenerare a umanitatii pe noi baze, cu siguranta mai bune, cu siguranta mai drepte, mai putin discriminatorii. O lume noua, lipsita de viciile lumii actuale, se va cladi pe ruinele lumii vechi. O lume corupta, profund nedrepata, inegala si autodistructiva. O lume care "are datoria" de a face loc unei alteia. Mai buna, mai prospera, mai atenta cu fiecare dintre noi!
"Moartea este urmata astfel de renastere, intr-o istorie care tinde sa se desfasoare ciclic. De ce aceasta inversunare de a distruge lumea si a o recladi pe baze noi? Intrebare cu atat mai actuala cu cat suntem inca sub semnul anului 2000, cu intregul sau cortegiu de amenintari reale sau inchipuite."
Lucian BOIA - "Sfarsigul lumii - o istorie fara sfarsit"
PS Variantele moderne, enervant de prezente in presa (scrisa, audio-vizuala, Internet)...bat campii pe un palier pseudo-stiintific al apocalipsei, anume apocalipsa energetica in variantele ei cele mai caraghioase (criza petrolului, a gazelor naturale, a apei, a energiei electrice, etc...)
Ma intreb...pe cand o apocalipsa a prostiei? Insa nu una partiala, ca toate apocalipsele de pana acum, ci una definitiva! N-ar fi rea, nu?
:-)
Sunday, December 26, 2010
O institutie desueta - casatoria
Multa vreme am fost partizanul acestei formule de coabitare dintre barbat si femeie. Exclud, din capul locului, orice referire la aberatiile (deja legitimate si legalizate) privind casatoriile homosexuale sau poligamiile de orice tip din lumea musulmana. Vorbesc de familia monogama si de forma ei de institutionalizare - casatoria - in lumea occidentala.
Spuneam ca am fost un aparator inversunat al acestei forme de convietuire pentru simplul motiv, pertinent as spune eu, ca ea, casatoria asociata cu familia monogama, reprezinta un salt calitativ de la viata tribala. Un salt calitativ pentru o societate care se straduieste sa "evolueze", sa-si cristalizeze noi valori, sa isi construiasca norme care sa -i permita o functionare cat mai buna.
Ei bine...teoria ca teoria, dar practica ne omoara...In realitatea fiecarei zile....lucrurile nu stau deloc asa. Relatia dintre un barbat si o femeie este supusa unei avalanse de probleme, neintelegeri, constrangeri...care, iata, pun serios sub semnul intrebarii institutia casatoriei si legitimitatea ei ca formula dezirabila de convietuire.
De-a lungul anilor am fost martor la nenumarate cazuri de neintelegere care au dus la divort. Ceea ce incepea solemn, frumos, ceremonios intr-o biserica (partea religioasa) si mai apoi la primarie (partea civila)...se incheia oribil la tribunal, intr-un cor de urlete isterice si de reprosuri penibile. Personal....am fost scutit de cosmarul procesului de divort. Nu am fost scutit insa de tigania aferenta lui, chiar daca ruperea casatoriei mele s-a facut "amiabil". Pe hartie doar...in realitate....violenta si animalitatea au fost la ele acasa. Nu mai vorbesc de multitudinea de conflicte, absolut oribile, care mi-au trecut prin fata ochilor, de-a lungul anilor. Conflicte de un grotesc total, de o violenta salbatica, cu implicarea vinovata, de ambele parti, a parintilor/socrilor, cu implicarea vinovata a prietenilor, rudelor, vecinilor...intr-o sarabanda sinistra de reprosuri penibile, depresii crunte si definitive, regrete tardive.
Exemplele se pot multiplica la infinit. Ele nu sunt altceva decat elementele constitutive ale unui fiasco institutional care, dupa parerea mea, trebuie regandit din temelii. Este, poate, si motivul pentru care, in tari (totusi!) avansate - gen Canada - dpdv al legislatiei familiei, se accepta institutia "conjoint de fait" ("casatorit de fapt"). De ce? Pentru ca precedentele create de-a lungul timpului prin ruperea casatoriilor au dus la concluzia ca formulele alternative, mai putin coercitive, ar putea da castig de cauza atat partilor (barbat, femeie plus eventualii copii) cat si instantelor de judecata/guvernului.
Pentru mine....mitul casatoriei s-a prabusit definitiv. Ceea ce vad, in ultimul timp, in jurul meu (ruperi spectaculoase, violente si absolut neasteptate ale casatoriilor) ma face sa cred ca ceea ce am scris mai sus nu este deloc deplasat, ba dimpotriva! Iar statisticile rezultate in urma recensamantului canadian din 2006, care releva, cel putin la nivel de Montreal, o "rata a singuratatii" (locuinte in care traieste o singura persoana, fie femeie, fie barbat) de 46 la %...imi dau fiori!
O constructie sociala - casatoria - este pe cale sa se prabuseasca! Ce anume o va inlocui?
Nu stiu...Constat doar faptele!
Spuneam ca am fost un aparator inversunat al acestei forme de convietuire pentru simplul motiv, pertinent as spune eu, ca ea, casatoria asociata cu familia monogama, reprezinta un salt calitativ de la viata tribala. Un salt calitativ pentru o societate care se straduieste sa "evolueze", sa-si cristalizeze noi valori, sa isi construiasca norme care sa -i permita o functionare cat mai buna.
Ei bine...teoria ca teoria, dar practica ne omoara...In realitatea fiecarei zile....lucrurile nu stau deloc asa. Relatia dintre un barbat si o femeie este supusa unei avalanse de probleme, neintelegeri, constrangeri...care, iata, pun serios sub semnul intrebarii institutia casatoriei si legitimitatea ei ca formula dezirabila de convietuire.
De-a lungul anilor am fost martor la nenumarate cazuri de neintelegere care au dus la divort. Ceea ce incepea solemn, frumos, ceremonios intr-o biserica (partea religioasa) si mai apoi la primarie (partea civila)...se incheia oribil la tribunal, intr-un cor de urlete isterice si de reprosuri penibile. Personal....am fost scutit de cosmarul procesului de divort. Nu am fost scutit insa de tigania aferenta lui, chiar daca ruperea casatoriei mele s-a facut "amiabil". Pe hartie doar...in realitate....violenta si animalitatea au fost la ele acasa. Nu mai vorbesc de multitudinea de conflicte, absolut oribile, care mi-au trecut prin fata ochilor, de-a lungul anilor. Conflicte de un grotesc total, de o violenta salbatica, cu implicarea vinovata, de ambele parti, a parintilor/socrilor, cu implicarea vinovata a prietenilor, rudelor, vecinilor...intr-o sarabanda sinistra de reprosuri penibile, depresii crunte si definitive, regrete tardive.
Exemplele se pot multiplica la infinit. Ele nu sunt altceva decat elementele constitutive ale unui fiasco institutional care, dupa parerea mea, trebuie regandit din temelii. Este, poate, si motivul pentru care, in tari (totusi!) avansate - gen Canada - dpdv al legislatiei familiei, se accepta institutia "conjoint de fait" ("casatorit de fapt"). De ce? Pentru ca precedentele create de-a lungul timpului prin ruperea casatoriilor au dus la concluzia ca formulele alternative, mai putin coercitive, ar putea da castig de cauza atat partilor (barbat, femeie plus eventualii copii) cat si instantelor de judecata/guvernului.
Pentru mine....mitul casatoriei s-a prabusit definitiv. Ceea ce vad, in ultimul timp, in jurul meu (ruperi spectaculoase, violente si absolut neasteptate ale casatoriilor) ma face sa cred ca ceea ce am scris mai sus nu este deloc deplasat, ba dimpotriva! Iar statisticile rezultate in urma recensamantului canadian din 2006, care releva, cel putin la nivel de Montreal, o "rata a singuratatii" (locuinte in care traieste o singura persoana, fie femeie, fie barbat) de 46 la %...imi dau fiori!
O constructie sociala - casatoria - este pe cale sa se prabuseasca! Ce anume o va inlocui?
Nu stiu...Constat doar faptele!
Subscribe to:
Posts (Atom)
