'Mai bine mai tarziu decat niciodata" spune un proverb romanesc. Sigur, viata are si aspectele ei ireversibile, fatale si implacabile astfel incat e posibil ca unele masuri sa fie chiar PREA TARZII.
Depinde insa le ce ne referim...Logica de mai sus se poate aplica la o infinitate de situatii.
Nu mi-e clar insa de ce au trebuit sa treaca 21 de ani pana cand primul studiu de specialitate sa scoata la iveala un adevar pe cat de trist pe atat de evident: depresia este mai frecventa decat diabetul!!!
Concluzia e valabila pentru Romania si se bazeaza pe un studiu recent realizat pe un esantion de 2400 de persoane.
21 de ani in care, inexplicabil, boala psihica (in general) si depresia (in particular) au fost subiecte publice tabu. Ori asta spune multe, foarte multe despre gradul de dezvoltare al unei societati, in speta societatea romaneasca.
Sigur, studiul are marjele lui de eroare determinate de factori precum dificultatile de esantionare sau profesionalismul celor care au executat studiul. Insa, cu toate limitele de rigoare, el spune ceva teribil: ca romanii sufera nu numai de saracie (o buna parte dintre ei), ca sufera nu numai de prostie (o majoritate confortabila as spune), dar ca multi, poate socant de multi sufera de depresie. Ori asta este inca o piatra de moara agatata de gatul calitatii vietii pentru toti acei suferinzi si pentru apropiatii lor.
Considerata a 4-a boala psihica dpdv al raspandirii la nivel mondial, conform World Health Organization , depresia este, dincolo de tarele deja cunoscute ale societatii romanesti, o alta piatra de moara agatata de gatul dezvoltarii societatii, o mlastina pe care impotenta intelectuala a decidentilor politici, indolenta oamenilor de rand, neprofesionalismul si prejudecatile de Ev Mediu timpuriu n-au fost in stare sa o sece, ba mai mult, as spune, au intins-o ca suprafata si adancit-o in Romania.
Daca la acest studiu as adauga un reportaj pe care l-am mai mentionat intr-un articol cred ca avem tabloul complet al dezastrului cu nume de sclav - Rumania - .
PS. Pacat ca in acest dezastru sunt prinsi cu spatele la zid si oameni de calitate...
Tuesday, March 8, 2011
Monday, March 7, 2011
Gura pacatosului adevar graieste!
"Iti trece dorul de democratie cand vorbesti 5 minute cu un votant" spunea franc, cinic si evident dezamagit, fostul Prim-Ministru britanic Winston CHURCHILL incercand sa dreaga busuiocul apoi, cu un alt citat:"...democratia este un sistem foarte prost dar nu cunosc altul mai bun."
Cele 2 celebre citate (se) completeaza si contureaza personalitatea si cultura unui om politic de exceptie.
Nascut intr-o familie aristocratica, CHURCHILL avea sa se bucure de o educatie pe masura. Asta nu i-a dat insa glazura fals diplomatica a politicienilor actuali, farisei si incompetenti, ci mai degraba franchetea si justetea unor rationamente care se pot proba SI astazi fara nici o problema.
Daca CHURCHILL, care a preluat conducerea guvernului britanic intr-un moment critic pentru Marea Britanie ca dealtfel si pentru toata lumea - al 2-lea Razboi Mondial -, a avut curajul nebun de a-l tine prizonier pe toata durata razboiului pe Rudolf HESS (adjunctul lui HITLER)...ce mai ramane de spus privind personalitatea acestui om?
"Gura pacatosului adevar graieste" spune un proverb romanesc. Daca stau sa analizez "profilul" alegatorului roman in 2011...nu pot decat sa-i dau dreptate pacatosului britanic.
Cele 2 celebre citate (se) completeaza si contureaza personalitatea si cultura unui om politic de exceptie.
Nascut intr-o familie aristocratica, CHURCHILL avea sa se bucure de o educatie pe masura. Asta nu i-a dat insa glazura fals diplomatica a politicienilor actuali, farisei si incompetenti, ci mai degraba franchetea si justetea unor rationamente care se pot proba SI astazi fara nici o problema.
Daca CHURCHILL, care a preluat conducerea guvernului britanic intr-un moment critic pentru Marea Britanie ca dealtfel si pentru toata lumea - al 2-lea Razboi Mondial -, a avut curajul nebun de a-l tine prizonier pe toata durata razboiului pe Rudolf HESS (adjunctul lui HITLER)...ce mai ramane de spus privind personalitatea acestui om?
"Gura pacatosului adevar graieste" spune un proverb romanesc. Daca stau sa analizez "profilul" alegatorului roman in 2011...nu pot decat sa-i dau dreptate pacatosului britanic.
Tuesday, March 1, 2011
Jesus Christ - Managing Partner la El Al Airlines
Ipocrizia, indolenta si inadecvarea oamenilor - iata trei I ce formeaza trasaturile psiho-caracteriale ale unei majoritati confortabile - nu mai sunt o noutate pentru mine. Nu ma mai surprind, nu ma mai mira. Ele, cele trei trasaturi din manunchiul de "trei I" sunt aproape axiomatice. Transpar usor din comportamentul oamenilor sau, pur si simplu, din intrebarile pe care ti le pun, din raspunsurile pe care ti le dau (la intrebarile tale), din mirarea tampa, evident fariseica (uneori meschina) atunci cand le spui ceva ce e posibil sa-i "socheze".
Recent am experimentat o atitudine...sa-i spunem..."soc". Intr-o scurta conversatie, purtata in metrou cu o romanca, ma "laudam" cu ultimele lecturi, cu unele teorii pe care le consider pertinente, etc...
Speriata putin de modul meu de prezentare, de limbaj si de cunostintele pe care "le afisam"...tipa ma intreaba (uitandu-se admirativ/conspirativ la mine): "...tu ce ai studiat in tara"?
Intr-un moment de buna dispozitie si de umor spontan (pe care l-am exersat ani de-a randul) i-am raspuns:"...nu am studiat nimic, am fost tamplar".
Nici bine nu am terminat de raspuns...ca ochii i-au crescut in circumferinta, pupilele i s-au dilatat...si a zambit conspirativ:"...ei nah, cum sa fii tamplar"???
Intrebare la care eu "escaladez angajamentul" si ii raspund:"...da, faceam cruci de lemn"!
Va rog sa ma credeti ca tipa s-a blocat. Fata i-a impietrit si avea evident un aer de fiinta debusolata total!!!
Pe mine m-a pufnit rasul...Am zambit, apoi am ras descarcandu-mi energia...si spunandu-i ca am glumit. I-am spus apoi ce am studiat! Dupa despartire...coborand amandoi la aceeasi statie de metrou, am ras cu lacrimi. Nu mai spun ca acasa m-a pufnit din nou rasul si minute in sir nu m-am putut stapani!
Dincolo de momentul (evident) amuzant cu "tamplarul care confectiona cruci"...am descoperit o imensa fatarnicie! Uriasa ipocrizie! Ea este prezenta la foarte multi oameni!!! Inca incerc sa mi-o explic....
Oamenii, in general (posibil ca romanii in particular...) valorizeaza din ce in ce mai mult functiile, denumirile, distinctiile, aparentele. Fara sa-si puna problema daca in spatele lor se afla ceva concret.
Din "informatiile" biblice rezulta ca inclusiv Isus ar fi fost tamplar. Ah, ca el se credea fiul lui Dumnezeu, ca a "propovaduit" invataturi pentru prostimea vremii, ca a calatorit in Asia (lucru mai putin cunoscut de catre multi credinciosi)..., ca el a fost personajul central si mitul fondator al crestinismului...e o poveste. Dar ca a fost tamplar pare ca nu deranjeaza pe nimeni astazi, cand multi credinciosi il venereaza. Admiratia si teama, cele doua sentimente duale si contradictorii ale "complexului lui Oedip" se pare ca au eliminat din mentalul colectiv al credinciosilor faptul ca Isus ar fi fost tamplar. E greu, sa admiri un tamplar,..nu-i asa???
In mentalul colectiv Isus a ramas ca "fiu al lui Dumnezeu". In aceasta ipostaza el si-a castigat admiratia si teama, nicidecum in ipostaza de tamplar. Probabil ca, (intr-o varianta moderna), daca ar trai in zilele noastre, Isus ar trebui sa fie Managing Partner la El Al Airlines pentru a-si pastra charisma/credibilitatea/admiratia si frica credinciosilor.
Cata ipocrizie, iata, in spatele acestui tip de comportament...Cat fals si cata indolenta...Ce usor sunt dusi de nas oamenii de aparente....si ce greu realizeaza esenta!!! Apropo de proverbe/cugetari: aparentele inseala! Cat adevar, nu?
Revenind la exemplul meu...si, prin el, masurand un comportament bizar ce ascunde complexe teribile ale oamenilor...as spune ca nu inteleg de ce societatea devalorizeaza si demonetizeaza meserii (onorabile dealtfel) in detrimentul unor masti/denumiri/titluri pompoase (aparente) in spatele carora nu se afla nici un continut (esente)?
Nu mi-e clar de ce, astazi, in 2011 invatamantul vocational, din Romania sau de aiurea... (scoli profesionale/de meserii) este "Cenusareasa"? De unde vin aceste complexe teribile ale romanilor (in special) privind invatamanul vocational si, implicit, meseriile? De ce oare, pentru romani, sa fii tamplar e cumplit si dezonorant si pentru germani nu?
Germania pune mare accent pe invatamantul vocational, strans legat/sponsorizat/asistat tehnologic de marile companii. Succesul economic al Germaniei tine, printre altele, SI de perfectionarea continua a invatamantului vocational care, intr-adevar, asigura "meseriasi" pentru industria germana.
De ce un mecanic auto BUN (btw, cati mecanici auto REALMENTE BUNI exista azi in Romania???) este "mai putin valoros pentru societate" decat un economist PROST (scos "pe banda" de la facultati fantomatice) ???
De ce e rusinos sa fii un BUN strungar pe un CNC - strung cu comanda numerica - (ohoooo, putini stiu sa lucreze pe un CNC!!!) si nu e rusinos sa fii un PROST profesor de Istorie???
Pe cat de dezastruoasa e situatia in invatamantul universitar...pe atat de dezastruoasa e in invatamantul vocational.
De ce?
Poate ne raspunde un "cunoscator" in ale invatamantului, "maestrul" (de ceremonii???) Andrei MARGA, cel care, in ministeriatul pe care l-a avut la Invatamant (asa se numea atunci actualul Minister al Educatiei) a introdus aberatia privind admiterea la facultate pe baza notelor de la bacalaureat!
NO COMMENT!
PS E adevarat, filosofii sunt creatorii teoriei generale a democratiei, dar o societate nu poate functiona NUMAI cu acestia!!!
Gresesc? Toti apreciem un discurs frumos, inteligent, coerent, chiar fascinant, dar poate in egala masura apreciem SI o mobila de calitate (traiasca tamplarii, nu?) sau o mancare buna (eheeee, nu-i rau sa fii bucatar)!!! Ma insel?
Si atunci...de ce nu pastram "dreapta masura" si de ce nu valorizam (in interesul nostru, al tuturor!!!) OMUL POTRIVIT LA LOCUL POTRIVIT???
Recent am experimentat o atitudine...sa-i spunem..."soc". Intr-o scurta conversatie, purtata in metrou cu o romanca, ma "laudam" cu ultimele lecturi, cu unele teorii pe care le consider pertinente, etc...
Speriata putin de modul meu de prezentare, de limbaj si de cunostintele pe care "le afisam"...tipa ma intreaba (uitandu-se admirativ/conspirativ la mine): "...tu ce ai studiat in tara"?
Intr-un moment de buna dispozitie si de umor spontan (pe care l-am exersat ani de-a randul) i-am raspuns:"...nu am studiat nimic, am fost tamplar".
Nici bine nu am terminat de raspuns...ca ochii i-au crescut in circumferinta, pupilele i s-au dilatat...si a zambit conspirativ:"...ei nah, cum sa fii tamplar"???
Intrebare la care eu "escaladez angajamentul" si ii raspund:"...da, faceam cruci de lemn"!
Va rog sa ma credeti ca tipa s-a blocat. Fata i-a impietrit si avea evident un aer de fiinta debusolata total!!!
Pe mine m-a pufnit rasul...Am zambit, apoi am ras descarcandu-mi energia...si spunandu-i ca am glumit. I-am spus apoi ce am studiat! Dupa despartire...coborand amandoi la aceeasi statie de metrou, am ras cu lacrimi. Nu mai spun ca acasa m-a pufnit din nou rasul si minute in sir nu m-am putut stapani!
Dincolo de momentul (evident) amuzant cu "tamplarul care confectiona cruci"...am descoperit o imensa fatarnicie! Uriasa ipocrizie! Ea este prezenta la foarte multi oameni!!! Inca incerc sa mi-o explic....
Oamenii, in general (posibil ca romanii in particular...) valorizeaza din ce in ce mai mult functiile, denumirile, distinctiile, aparentele. Fara sa-si puna problema daca in spatele lor se afla ceva concret.
Din "informatiile" biblice rezulta ca inclusiv Isus ar fi fost tamplar. Ah, ca el se credea fiul lui Dumnezeu, ca a "propovaduit" invataturi pentru prostimea vremii, ca a calatorit in Asia (lucru mai putin cunoscut de catre multi credinciosi)..., ca el a fost personajul central si mitul fondator al crestinismului...e o poveste. Dar ca a fost tamplar pare ca nu deranjeaza pe nimeni astazi, cand multi credinciosi il venereaza. Admiratia si teama, cele doua sentimente duale si contradictorii ale "complexului lui Oedip" se pare ca au eliminat din mentalul colectiv al credinciosilor faptul ca Isus ar fi fost tamplar. E greu, sa admiri un tamplar,..nu-i asa???
In mentalul colectiv Isus a ramas ca "fiu al lui Dumnezeu". In aceasta ipostaza el si-a castigat admiratia si teama, nicidecum in ipostaza de tamplar. Probabil ca, (intr-o varianta moderna), daca ar trai in zilele noastre, Isus ar trebui sa fie Managing Partner la El Al Airlines pentru a-si pastra charisma/credibilitatea/admiratia si frica credinciosilor.
Cata ipocrizie, iata, in spatele acestui tip de comportament...Cat fals si cata indolenta...Ce usor sunt dusi de nas oamenii de aparente....si ce greu realizeaza esenta!!! Apropo de proverbe/cugetari: aparentele inseala! Cat adevar, nu?
Revenind la exemplul meu...si, prin el, masurand un comportament bizar ce ascunde complexe teribile ale oamenilor...as spune ca nu inteleg de ce societatea devalorizeaza si demonetizeaza meserii (onorabile dealtfel) in detrimentul unor masti/denumiri/titluri pompoase (aparente) in spatele carora nu se afla nici un continut (esente)?
Nu mi-e clar de ce, astazi, in 2011 invatamantul vocational, din Romania sau de aiurea... (scoli profesionale/de meserii) este "Cenusareasa"? De unde vin aceste complexe teribile ale romanilor (in special) privind invatamanul vocational si, implicit, meseriile? De ce oare, pentru romani, sa fii tamplar e cumplit si dezonorant si pentru germani nu?
Germania pune mare accent pe invatamantul vocational, strans legat/sponsorizat/asistat tehnologic de marile companii. Succesul economic al Germaniei tine, printre altele, SI de perfectionarea continua a invatamantului vocational care, intr-adevar, asigura "meseriasi" pentru industria germana.
De ce un mecanic auto BUN (btw, cati mecanici auto REALMENTE BUNI exista azi in Romania???) este "mai putin valoros pentru societate" decat un economist PROST (scos "pe banda" de la facultati fantomatice) ???
De ce e rusinos sa fii un BUN strungar pe un CNC - strung cu comanda numerica - (ohoooo, putini stiu sa lucreze pe un CNC!!!) si nu e rusinos sa fii un PROST profesor de Istorie???
Pe cat de dezastruoasa e situatia in invatamantul universitar...pe atat de dezastruoasa e in invatamantul vocational.
De ce?
Poate ne raspunde un "cunoscator" in ale invatamantului, "maestrul" (de ceremonii???) Andrei MARGA, cel care, in ministeriatul pe care l-a avut la Invatamant (asa se numea atunci actualul Minister al Educatiei) a introdus aberatia privind admiterea la facultate pe baza notelor de la bacalaureat!
NO COMMENT!
PS E adevarat, filosofii sunt creatorii teoriei generale a democratiei, dar o societate nu poate functiona NUMAI cu acestia!!!
Gresesc? Toti apreciem un discurs frumos, inteligent, coerent, chiar fascinant, dar poate in egala masura apreciem SI o mobila de calitate (traiasca tamplarii, nu?) sau o mancare buna (eheeee, nu-i rau sa fii bucatar)!!! Ma insel?
Si atunci...de ce nu pastram "dreapta masura" si de ce nu valorizam (in interesul nostru, al tuturor!!!) OMUL POTRIVIT LA LOCUL POTRIVIT???
Friday, February 25, 2011
United Nations - de la legitimitate la frauda, de la ordine la dezastru
United Nations (ONU) a prins radacini la sfarsitul primului razboi mondial, mai bine spus in urma Tratatului de la Versailles, in Iunie 1919. Omenirea simtea nevoia infiintarii unei organizatii mondiale care sa tina sub control, pe cat posibil, tendintele unor conflagratii de dimensiunile primului razboi mondial soldat cu peste 14 mil. de morti si pagube inestimabile (economice, umane, psihologice. etc).
Pe cat de legitim/necesar a fost demersul, pe atat de dezamagitoare au fost rezultatele aceste "organizatii". La 20 de de la infiintarea sa izbucnea al 2-lea razboi mondial, precedat (nu intamplator) de o criza economica fara precedent in istoria moderna.
Sfarsitul celui de-al 2-lea razboi mondial avea sa desfiinteze impotenta "Liga a Natiunilor" si sa infiinteze, sub un alt nume, Organizatia Natiunilor Unite (ONU)
Omenirea s-a "mobilizat" doar dupa 2 razboaie sinistre care, timp de 10 ani, au dus la moartea a aproape 90 de milioane de oameni si distrugeri ce vor ramane ca plagi adanci in istorie.
Dupa o astfel de tragedie, era de asteptat ca autoritatea unei astfel de organizatii, din care fac parte mai toate statele lumii (192) sa se impuna la nivel international, sa marcheze inceputul unei epoci de ordine, rationalitate si progres si de dezavuare a oricaror conflicte armate.
N-a fost sa fie...Idealurile sunt una, scopurile sunt alta iar realitatea se distanteaza puternic de ambele.
Enumerarea razboaielor (chiar daca zonale) ce au avut loc dupa 1945 este, cred, eu, inutila pentru a demonstra un fiasco institutional la nivel mondial.
Doar 2 exemple relativ recente privind acest fiasco:
1) razboiul (practic razboaiele) din fosta RSF Yugoslavia care au dus la dezmembrarea acesteia si la peste 100.000 de morti in 6 ani
2) genocidul din Rwanda , un razboi tribal care "a macinat" aproape 1 milion de oameni in mai putin de 1 an!!!
Daca in cel de-al 2-lea caz, ONU a facut doar act de prezenta la modul cel mai penibil...trimitand trupe total neinstruite, cu un mandat la fel de clar ca si procedurile la care aveau dreptul...in fosta Yugoslavie a fost nevoie de interventia NATO pentru ca, iarasi, actiunile militare concrete ale UN n-au avut nici cel mai firav rezultat dorit.
De-a dreptul descurajant este faptul ca, dincolo de ineficienta cronica in (doar) 2 exemple de conflicte extrem de sangeroase, ONU isi afiseaza incompetenta si optiunile extrem de bizare si in alte spete.
De data aceasta, doar 1 exemplu: IPCC, organism din cadrul ONU care se ocupa cu "global warming", minciuna botezata mai nou "climate change". Zeci de mii de functionari platiti regeste au tocat, in vreo 35 de ani de cand exista aceasta isterie mincinoasa, mii de miliarde de dolari pentru o idee de-a dreptul lunatica.
Aceasta isterie evident "politically incorect" aduce cu sine o alta idee, extrem de bizara, cu radacini neo-naziste: controlul populatiei. Scopul "declarat" al acestei monstruozitati: prevenirea unor dezastre naturale datorate, nu-i asa, cauzelor antropogenice ale (vai!!!) acestei apocalipse climatice!
NO COMMENT!
PS. Singura remarca pe care mai pot sa o fac legat de aceasta forma fara fond care este United Nations:
acum inteleg de ce Freud nu avea incredere in oameni si a pus, prin Psihanaliza, sub un mare semn de intrebare rationalitatea umana de care se face atat caz, readucand in discutie fundamentele instinctuale ale psihicului uman.
PPS Liga Natiunilor=primul pas spre un guvern mondial? N-ar fi exclus!
Pe cat de legitim/necesar a fost demersul, pe atat de dezamagitoare au fost rezultatele aceste "organizatii". La 20 de de la infiintarea sa izbucnea al 2-lea razboi mondial, precedat (nu intamplator) de o criza economica fara precedent in istoria moderna.
Sfarsitul celui de-al 2-lea razboi mondial avea sa desfiinteze impotenta "Liga a Natiunilor" si sa infiinteze, sub un alt nume, Organizatia Natiunilor Unite (ONU)
Omenirea s-a "mobilizat" doar dupa 2 razboaie sinistre care, timp de 10 ani, au dus la moartea a aproape 90 de milioane de oameni si distrugeri ce vor ramane ca plagi adanci in istorie.
Dupa o astfel de tragedie, era de asteptat ca autoritatea unei astfel de organizatii, din care fac parte mai toate statele lumii (192) sa se impuna la nivel international, sa marcheze inceputul unei epoci de ordine, rationalitate si progres si de dezavuare a oricaror conflicte armate.
N-a fost sa fie...Idealurile sunt una, scopurile sunt alta iar realitatea se distanteaza puternic de ambele.
Enumerarea razboaielor (chiar daca zonale) ce au avut loc dupa 1945 este, cred, eu, inutila pentru a demonstra un fiasco institutional la nivel mondial.
Doar 2 exemple relativ recente privind acest fiasco:
1) razboiul (practic razboaiele) din fosta RSF Yugoslavia care au dus la dezmembrarea acesteia si la peste 100.000 de morti in 6 ani
2) genocidul din Rwanda , un razboi tribal care "a macinat" aproape 1 milion de oameni in mai putin de 1 an!!!
Daca in cel de-al 2-lea caz, ONU a facut doar act de prezenta la modul cel mai penibil...trimitand trupe total neinstruite, cu un mandat la fel de clar ca si procedurile la care aveau dreptul...in fosta Yugoslavie a fost nevoie de interventia NATO pentru ca, iarasi, actiunile militare concrete ale UN n-au avut nici cel mai firav rezultat dorit.
De-a dreptul descurajant este faptul ca, dincolo de ineficienta cronica in (doar) 2 exemple de conflicte extrem de sangeroase, ONU isi afiseaza incompetenta si optiunile extrem de bizare si in alte spete.
De data aceasta, doar 1 exemplu: IPCC, organism din cadrul ONU care se ocupa cu "global warming", minciuna botezata mai nou "climate change". Zeci de mii de functionari platiti regeste au tocat, in vreo 35 de ani de cand exista aceasta isterie mincinoasa, mii de miliarde de dolari pentru o idee de-a dreptul lunatica.
Aceasta isterie evident "politically incorect" aduce cu sine o alta idee, extrem de bizara, cu radacini neo-naziste: controlul populatiei. Scopul "declarat" al acestei monstruozitati: prevenirea unor dezastre naturale datorate, nu-i asa, cauzelor antropogenice ale (vai!!!) acestei apocalipse climatice!
NO COMMENT!
PS. Singura remarca pe care mai pot sa o fac legat de aceasta forma fara fond care este United Nations:
acum inteleg de ce Freud nu avea incredere in oameni si a pus, prin Psihanaliza, sub un mare semn de intrebare rationalitatea umana de care se face atat caz, readucand in discutie fundamentele instinctuale ale psihicului uman.
PPS Liga Natiunilor=primul pas spre un guvern mondial? N-ar fi exclus!
Wednesday, February 16, 2011
Saracii mananca circ, bogatii mananca paine!
Azi am avut o revelatie. Ea a fost posibila datorita unei intrebari sincere, curioase, pe care un proaspat emigrant in Canada (marocan de origine) mi-a pus-o in timpul unei scurte discutii. Marocanul (emigrat de 4 luni in Montreal) ma intreaba daca ziarul pe care el il distrubuia la gura de metro este un ziar politic!
Nu isi explica un lucru: ce resurse are acest ziar (gratuit), distribuit in statiile de metro din Montreal?
I-am raspuns ca este un ziar comercial si ca TOATE VENITURILE ZIARULUI PROVIN EXCUSIV DIN PUBLICITATE! I-am dat de inteles, in explicatia mea, ca in Canada, ziarele sunt un suport de publicitate!!!
Ah, dincolo de subiecte politice tratate aproape in fiecare ziar, subiecte care insa au un substrat social si economic evident (ex: refacerea unui "interchange" din Montreal), practic nici un ziar nu e interesat de circul (inevitabil) aferent politicii. Spre deosebire de tari ca Maroc sau Romania, tari cu grave probleme de saracie in randul populatiei, unde presa este instrument de santaj , o arma de rafuiala intre triburile (nu pot sa le spun "partide") politice si un loc de reglare de conturi intre mafioti!
Ei bine, aceasta discutie, scurta, mi-a relevat ceva incredibil, chiar paradoxal. Anume faptul ca saracii mananca circ iar bogatii mananca paine! Ori acest lucru este cat se poate de evident in ceea ce se intampla (cel putin la nivelul presei), comparativ, in tari sarace si in tari bogate.
Acolo unde saracia atinge o buna parte din populatie, discutiile publice se rezuma la circul politic interminabil. El, circul, pare sa fie hrana saracilor. In tarile in care mancarea chiar nu e o problema (Canada) si in care saracia se defineste cu totul altfel, hrana saracilor, prezenta chiar in discutiile publice dintre oameni se reduce la subiecte gen "la ce restaurant mai mergem" sau subiecte legate de sex, ba chiar subiecte de genul "unde plecam in vacanta urmatoare".
Aceasta stare de fapt avea sa fie remarcata de convorbitorul meu marocan chiar in timpul scurtei noastre discutii. Spne el: "...aici , in CANADA, lumea nu discuta politica...observ ca oamenii discuta despre restaurante, sex, mancare...."
NO COMMENT!
Paradoxal, societatile atinse de saracie (vorbesc de mase largi din populatie care traiesc in saracie) ar trebui sa aiba o abordare mult mai pragmatica. Adica...preocuparea fiecaruia (incepand cu Guvernul...terminand cu ultimul sarac) ar trebui sa fie painea, nicidecum circul. Bizar insa mi se pare faptul ca lucrurile stau altfel, adica total invers si ca in aceste tari hrana de baza este scandalul, circul (de regula politic), incrancenarile pe tot felul de teme, una mai absurda si mai redundanta decat cealalta!!!
Ii spun apoi marocanului...sa se uite pe ultima pagina a ziarului Metro si sa-mi spuna ce vede. Toata pagina era ocupata de o publicitate la masini Ford
I-am spus:"...vezi, din asta traieste ziarul...din publicitate....pe nimeni nu intereseaza, aici in Canada, circul si mizeria politica....toti sunt interesati de bani...ca atare, ziarul pe care tu il livrezi castiga bani din publicitate....bani cu care te plateste pe tine si pe toti ceilalti angajati".
A zambit...si a spus:"...ai dreptate!"
:)
Mass-media din tarile sarace vinde (si traieste din) circ! Mass-media din tarile bogate vinde (si traieste din) publicitate (adica paine)!
Nu credeam vreodata ca maxima ce pare sa apartina lui Decimus Iunius Iuvenalis imi va lumina vreodata perceptia asupra preocuparilor din cele doua lumi, lumea saraca si lumea bogata.
Absenta painii insa nu poate fi suplinita la infinit de circ. Iar ceea ce se intampla in tarile arabe de vreo 3 luni incoace imi confirma acest lucru.
Culmea ironiei, acest razboi impotriva circului a avut (printre altele), ca baza de pornire, painea: adica Internetul. Un bun UNIVERSAL creat in lumea in care painea conteaza INFINIT mai mult decat circul.
Nu isi explica un lucru: ce resurse are acest ziar (gratuit), distribuit in statiile de metro din Montreal?
I-am raspuns ca este un ziar comercial si ca TOATE VENITURILE ZIARULUI PROVIN EXCUSIV DIN PUBLICITATE! I-am dat de inteles, in explicatia mea, ca in Canada, ziarele sunt un suport de publicitate!!!
Ah, dincolo de subiecte politice tratate aproape in fiecare ziar, subiecte care insa au un substrat social si economic evident (ex: refacerea unui "interchange" din Montreal), practic nici un ziar nu e interesat de circul (inevitabil) aferent politicii. Spre deosebire de tari ca Maroc sau Romania, tari cu grave probleme de saracie in randul populatiei, unde presa este instrument de santaj , o arma de rafuiala intre triburile (nu pot sa le spun "partide") politice si un loc de reglare de conturi intre mafioti!
Ei bine, aceasta discutie, scurta, mi-a relevat ceva incredibil, chiar paradoxal. Anume faptul ca saracii mananca circ iar bogatii mananca paine! Ori acest lucru este cat se poate de evident in ceea ce se intampla (cel putin la nivelul presei), comparativ, in tari sarace si in tari bogate.
Acolo unde saracia atinge o buna parte din populatie, discutiile publice se rezuma la circul politic interminabil. El, circul, pare sa fie hrana saracilor. In tarile in care mancarea chiar nu e o problema (Canada) si in care saracia se defineste cu totul altfel, hrana saracilor, prezenta chiar in discutiile publice dintre oameni se reduce la subiecte gen "la ce restaurant mai mergem" sau subiecte legate de sex, ba chiar subiecte de genul "unde plecam in vacanta urmatoare".
Aceasta stare de fapt avea sa fie remarcata de convorbitorul meu marocan chiar in timpul scurtei noastre discutii. Spne el: "...aici , in CANADA, lumea nu discuta politica...observ ca oamenii discuta despre restaurante, sex, mancare...."
NO COMMENT!
Paradoxal, societatile atinse de saracie (vorbesc de mase largi din populatie care traiesc in saracie) ar trebui sa aiba o abordare mult mai pragmatica. Adica...preocuparea fiecaruia (incepand cu Guvernul...terminand cu ultimul sarac) ar trebui sa fie painea, nicidecum circul. Bizar insa mi se pare faptul ca lucrurile stau altfel, adica total invers si ca in aceste tari hrana de baza este scandalul, circul (de regula politic), incrancenarile pe tot felul de teme, una mai absurda si mai redundanta decat cealalta!!!
Ii spun apoi marocanului...sa se uite pe ultima pagina a ziarului Metro si sa-mi spuna ce vede. Toata pagina era ocupata de o publicitate la masini Ford
I-am spus:"...vezi, din asta traieste ziarul...din publicitate....pe nimeni nu intereseaza, aici in Canada, circul si mizeria politica....toti sunt interesati de bani...ca atare, ziarul pe care tu il livrezi castiga bani din publicitate....bani cu care te plateste pe tine si pe toti ceilalti angajati".
A zambit...si a spus:"...ai dreptate!"
:)
Mass-media din tarile sarace vinde (si traieste din) circ! Mass-media din tarile bogate vinde (si traieste din) publicitate (adica paine)!
Nu credeam vreodata ca maxima ce pare sa apartina lui Decimus Iunius Iuvenalis imi va lumina vreodata perceptia asupra preocuparilor din cele doua lumi, lumea saraca si lumea bogata.
Absenta painii insa nu poate fi suplinita la infinit de circ. Iar ceea ce se intampla in tarile arabe de vreo 3 luni incoace imi confirma acest lucru.
Culmea ironiei, acest razboi impotriva circului a avut (printre altele), ca baza de pornire, painea: adica Internetul. Un bun UNIVERSAL creat in lumea in care painea conteaza INFINIT mai mult decat circul.
Monday, February 7, 2011
Baba Floare din Uihei si doctrinele politice
Multa vreme m-am intrebat: "...pe ce lume traiesc cei care conduc / au condus Romania in ultimii 21 de ani"?
Mi-e greu sa dau un raspuns...Cu siguranta, nu traiesc pe lumea reala reprezentata de teritoriul Romaniei, de populatia decrepita in scadere dramatica, de multiplele realitati romanesti fara nici cea mai vaga legatura una cu cealalta.
PRIMUM VIVERE, DEINDE PHILOSOPHARI spune un proverb latin pe care romanii, "popor latin", deh, nu l-au auzit, nu il inteleg si nici nu le pasa de semnificatia lui!
Lor, "elitelor" romanesti, intelectuali de vaza, le pasa de doctrine si de toata cohorta de dezbateri logoreice penibile si fara nici o finalitate.
Debusolarea si-a gasit culcusul in Romania si ea pare mai acuta ca oricand.
Se pare ca rumanii sunt mai aplecati spre trancaneala doctrinara decat spre eficienta guvernarii!
Dealtfel, la cum arata Romania, e evident acest lucru! Mai putin conteaza o coagulare a partidelor, mai putin conteaza eficienta guvernarii (atat in administratia centrala cat si in cea locala), mai putin conteaza dezvoltarea tarii, infrastructura, eficientizarea serviciilor publice, etc…
Ceea ce conteaza, evident, E TRANCANEALA DOCTRINARA. Baba Floare din Uihei (jud TIMIS) exact asta si vrea, doctrine!
Te doare capul si nimic mai mult…
Orice dezbatere “doctrinara” in Romania ultimilor 21 de ani e puerila si lipsita de orice finalitate. Revenim ciclic, ca intr-o psihoza maniaco-depresiva, la aceleasi tare ale societatii romanesti: FORMELE FARA FOND.
Partidele ultimilor 21 de ani AU COMPROMIS PE TERMEN FOARTE LUNG ideea de doctrina. Singura “doctrina” valabila in Romania este “ciolanismul” si acoperirea finantatorilor (lobby-stilor) din partide cu contracte grase (de regula contracte foarte grase cu statul roman, adica pe banii fraierilor de contribuabili).
In rest, NIMIC NU CONTEAZA!
Impartasesc punctul de vedere al istoricului Lucian BOIA exprimat in “Mitul democratiei”. Concluzia istoricului roman este ca DEMOCRATIA E UN MIT si ca ceea ce traim in prezent este o PLUTOCRATIE LIBERALA CU ANUMITE TENTE SOCIALE.
Romania nu face exceptie. Regimul politic in Romania este un simulacru de democratie (alegeri organizate catastrofal, alegatori cumparati cu 1 kg de zahar), este o combinatie bizara de oligarhie si plutocratie ambele cladite pe un sistem mafiot/clientelar.
Restul…e logoree!
Mi-e greu sa dau un raspuns...Cu siguranta, nu traiesc pe lumea reala reprezentata de teritoriul Romaniei, de populatia decrepita in scadere dramatica, de multiplele realitati romanesti fara nici cea mai vaga legatura una cu cealalta.
PRIMUM VIVERE, DEINDE PHILOSOPHARI spune un proverb latin pe care romanii, "popor latin", deh, nu l-au auzit, nu il inteleg si nici nu le pasa de semnificatia lui!
Lor, "elitelor" romanesti, intelectuali de vaza, le pasa de doctrine si de toata cohorta de dezbateri logoreice penibile si fara nici o finalitate.
Debusolarea si-a gasit culcusul in Romania si ea pare mai acuta ca oricand.
Se pare ca rumanii sunt mai aplecati spre trancaneala doctrinara decat spre eficienta guvernarii!
Dealtfel, la cum arata Romania, e evident acest lucru! Mai putin conteaza o coagulare a partidelor, mai putin conteaza eficienta guvernarii (atat in administratia centrala cat si in cea locala), mai putin conteaza dezvoltarea tarii, infrastructura, eficientizarea serviciilor publice, etc…
Ceea ce conteaza, evident, E TRANCANEALA DOCTRINARA. Baba Floare din Uihei (jud TIMIS) exact asta si vrea, doctrine!
Te doare capul si nimic mai mult…
Orice dezbatere “doctrinara” in Romania ultimilor 21 de ani e puerila si lipsita de orice finalitate. Revenim ciclic, ca intr-o psihoza maniaco-depresiva, la aceleasi tare ale societatii romanesti: FORMELE FARA FOND.
Partidele ultimilor 21 de ani AU COMPROMIS PE TERMEN FOARTE LUNG ideea de doctrina. Singura “doctrina” valabila in Romania este “ciolanismul” si acoperirea finantatorilor (lobby-stilor) din partide cu contracte grase (de regula contracte foarte grase cu statul roman, adica pe banii fraierilor de contribuabili).
In rest, NIMIC NU CONTEAZA!
Impartasesc punctul de vedere al istoricului Lucian BOIA exprimat in “Mitul democratiei”. Concluzia istoricului roman este ca DEMOCRATIA E UN MIT si ca ceea ce traim in prezent este o PLUTOCRATIE LIBERALA CU ANUMITE TENTE SOCIALE.
Romania nu face exceptie. Regimul politic in Romania este un simulacru de democratie (alegeri organizate catastrofal, alegatori cumparati cu 1 kg de zahar), este o combinatie bizara de oligarhie si plutocratie ambele cladite pe un sistem mafiot/clientelar.
Restul…e logoree!
Friday, February 4, 2011
Dumnezeul MISA este urinofil
Dumnezeul MISA este urinofil. Altfel cum s-ar explica apetenta celor din MISA pentru urina?
Intr-o hermeneutica bizara, care ascunde insa complexe sexuale teribile (cata dreptate avea Freud, nu?), refulate de-a lungul anilor, MISA este o supapa extrem de eficienta pentru multi frustrati. Hermeneutica lui “Grieg”, adoptata usor de toti cei din MISA da de inteles “neinitiatilor” ca, nu-i asa, scopul scuza mijloacele (traiasca “Principele” lui Machiavelli) si ca nimic nu e atat de oribil in drumul spre Dumnezeu.
Conceptele vagi (gen: exaltare, fericire, implinire) cu care opereaza adeptii MISA dau masura judecatilor lor defectuoase. De rationamentele lor ce sa mai zic?
Invariabil, drumul unui adept MISA spre Dumnezeu trece prin sex sau bautul urinei. Dumnezeul MISA este si el bautor de urina?
Interesanta implicarea bisericii (atat cea ortodoxa cat si cea catolica) in filmul acela ("The Secrets of Seduction"). O “actrita” MISA intra in biserica si, vai…ce pacat.., vantul, curentul…ii ridica rochia si ii descopera pubisul in fata altarului!
Emotionant, nu? Ce vroia sa spuna regizorul? Ca dama cu pricina “ii face apropouri” pornografice lui Dumnezeu?
Acelasi Dumnezeu MISA care incita la bautul urinei? Dumnezeul MISA este avid de sex si mare consumator/bautor de urina?
Haideti sa fim seriosi…
Presa are pacatele ei insa asa cum arata MISA…nu este altceva decat spune Emil BERDELI: O SECTA PORNO sub acoperirea parsiva a unei denumiri pompoase (in forma) si extrem de vagi (in continut): Miscarea pentru Integrare Spirituala in Absolut - MISA.
Intr-o hermeneutica bizara, care ascunde insa complexe sexuale teribile (cata dreptate avea Freud, nu?), refulate de-a lungul anilor, MISA este o supapa extrem de eficienta pentru multi frustrati. Hermeneutica lui “Grieg”, adoptata usor de toti cei din MISA da de inteles “neinitiatilor” ca, nu-i asa, scopul scuza mijloacele (traiasca “Principele” lui Machiavelli) si ca nimic nu e atat de oribil in drumul spre Dumnezeu.
Conceptele vagi (gen: exaltare, fericire, implinire) cu care opereaza adeptii MISA dau masura judecatilor lor defectuoase. De rationamentele lor ce sa mai zic?
Invariabil, drumul unui adept MISA spre Dumnezeu trece prin sex sau bautul urinei. Dumnezeul MISA este si el bautor de urina?
Interesanta implicarea bisericii (atat cea ortodoxa cat si cea catolica) in filmul acela ("The Secrets of Seduction"). O “actrita” MISA intra in biserica si, vai…ce pacat.., vantul, curentul…ii ridica rochia si ii descopera pubisul in fata altarului!
Emotionant, nu? Ce vroia sa spuna regizorul? Ca dama cu pricina “ii face apropouri” pornografice lui Dumnezeu?
Acelasi Dumnezeu MISA care incita la bautul urinei? Dumnezeul MISA este avid de sex si mare consumator/bautor de urina?
Haideti sa fim seriosi…
Presa are pacatele ei insa asa cum arata MISA…nu este altceva decat spune Emil BERDELI: O SECTA PORNO sub acoperirea parsiva a unei denumiri pompoase (in forma) si extrem de vagi (in continut): Miscarea pentru Integrare Spirituala in Absolut - MISA.
Subscribe to:
Posts (Atom)
