Monday, May 23, 2011

Apocalipsa amanata, prostia infinita si nebunia fara leac

In ce ma priveste, am petrecut ultima apocalipsa odihnindu-ma. La odihna am adaugat mici activitati casnice si cumparaturi marunte. Nu, nu am disperat si nici nu m-am amuzat. Am sfidat apocalipsa amanata fiind convins, de fapt, ca ea se va consuma doar in imaginarul individual si/sau colectiv, ca si toate celelalte apocalipse de pana acum.

Consumarea apocalipselor in imaginar a fost trecuta in revista ca printr-un pieptene al istoriei de catre Lucian BOIA in "Sfarsitul lumii - o poveste fara sfarsit". De la distinsul istoric, (care cu ironie, finete si tact ridiculizeaza scenarita apocalipselor partiale si imaginare), am aflat ca acest mod aproape patologic in care omenirea se autoflageleaza este formula prostiei infinite de care vorbea Einstein si, de ce nu, a nebuniei fara leac.

Ciclicitatea scenariilor apocaliptice ma duce cu gandul la ciclicitatea psihozei maniaco-depresive de care vorbea psihiatrul german Jurgen KRECHMER in propria-i tipologie privind structura somatica si predispozitia la anumite maladii psihice. Dualitatea imaginata de apostolii apocalipsei (divinitatea care pedepseste dar si recompenseaza) este intruchiparea nevrozei obsesionale de care vorbea Freud si pe care o asocia fenomenului religios.

De unde vine acest apetit autodistructiv , acest sadism autoflagelant prin care oamenii cer "judecata de apoi", acest masochism prin care omenirea isi creeaza fantasma autodistrugerii pentru ca, nu-i asa, mai apoi, sa construiasca o lume mai buna, mai dreapta, mai prospera....nu stiu!

Ceea ce stiu este ca, odata cu cealalta "apocalipsa" (evident la fel de imaginara!), prevazuta pentru 2012, eu am programat o intalnire cu fostii colegi de scoala generala . Ceea ce sper sa se si intample!

Aferim!

Friday, May 6, 2011

Despre manipulare cu Noam Chomsky

Mai toate "strategile" astea sunt cunoscute, asa-i...
Strategia 1 - folosita cu succes (pana la actualele alegeri care au fost o catastrofa pentru Blocul QC si Liberals) de papagalii astia de quebecosi - adica adevarata "problema" e independenta QC fata de Canada, nicidecum starea dezastruoasa a infrastructurii, marginalizarea sociala a emigrantilor sau serviciile administrative.
Strategiile 7 si  8 - aplicata cu un succes nebun in ROMANIA
Strategia 9 (i-as da o interpretare putin diferita) - folosita cu succes in toate minciunile cu efect "auto-punitiv", vezi minciuna "global warming", rebotezata recent "climate change"
In rest, sanatosi sa fim! Manipularea e ca saracia, homosexualitatea si prostitutia! Omenirea nu va scapa ever de ele!
So...Enjoy them!
:)
 

Nu vi se par cunoscute  aceste tehnici???
Cititi-le cu atentie si vedeti cum ni se aplica ceas de ceas.
Macar sa constientizam ca suntem manipulati si tot este ceva.




Dezvăluiri: cele 10 strategii de manipulare a maselor

 A cunoaste adversarul, a-i cunoaste tehnicile de manipulare, este indispensabil pentru a ne elibera de robie!!!

Lingvistul nord-american Noam Chomsky a stabilit lista celor ’’Zece strategii de Manipulare” prin mediile de informare în masa. Evreu si de sensibilitate anarhista, semnase o petitie pentru a apara libertatea de exprimare a lui Robert Faurisson. Pentru Chomsky, ’’libertatea de exprimare este mai importanta decât orice versiune a faptelor sustinuta de ordinea stabilita, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl întretine cu adevarul faptelor în sine.” Chomsky evoca diferitele tehnici de manipulare si, în primul rând, strategia diversiunii.


Strategia diversiunii consista în deturnarea atentiei publicului de la problemele importante si de la schimbarile hotarâte de elitele politice si economice, printr’un potop continuu de distractii si de informatii neînsemnate. Chomsky analizeaza diferitele tehnici de spalare a creierului, pe care o îndura poporul nostru.
Zece strategii de manipulare a poporului nostru

1. ’’A distrage în permanenta atentia publicului, departe de adevaratele probleme sociale, captivata de subiecte fara importanta adevarata. A tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fara nici "un timp pentru gândire" scrie Chomsky.

2. A cauza probleme si apoi, a oferi solutii.

Aceasta metoda se mai numeste si ’’ problema – reactie – solutie”. La început, se creeaza problema, sau „situatia”, prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul sa ceara legi represive, în detrimentrul libertatii.

3. Strategia „în degradeu”.

Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata în mod progresiv, în ’’degradeu”, pe o durata de zece ani. În acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice absolut noi din 1980 pâna în 1990. Somaj masiv, imigratie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent, iata schimbarile care ar fi provocat o revolutie daca ar fi fost aplicate în mod brutal.

4. Strategia actiunii cu date diferite.

    O alta maniera de a obliga publicul sa accepte o hotarâre nepopulara este de a o prezenta ca “dureroasa, dar necesara’’, obtinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai usoara acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru ca efortul nu trebuie facut imediat, apoi, pentru ca publicul are mereu tendinta de a nadajdui ’’totul va merge mai bine mâine” si ca sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, aceasta maniera lasa publicului timp pentru a se obisnui cu ideea schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit. Exemplu recent: trecerea la Euro si pierderea suveranitatii monetare si economice, acceptate de tarile europene între 1992 – 1995 si aplicate în 2002.

5. A se adresa publicului ca unor copii mici.

Cea mai mare parte a publicitatilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje si un ton absolut copilaresti, aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare ? ’’de 12 ani.”Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atât de lipsita de simt critic ca al unui copil de 12 ani” analizeaza Chomsky.

6. A face apel mai mult la partea emotionala decât la gândire.

Este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci, simtul critic al oamenilor. Ïn plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente.

7. Mentinerea poporului în nestiinta si prostie.

A face în asa fel ca poporul sa nu înteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea si robirea lui. Calitatea educatiei data claselor inferioare trebuie sa fie cât mai slaba, încât prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramâna de neînteles de cele dintâi.

8. A încuraja publicul sa se complaca în mediocritate.

A încuraja publicul sa creada ca e ”bine” de a fi prost, vulgar si incult. A-l îndopa cu seriale americane si emisiuni de tele-realitate, niste dobitocenii monstruoase.

9. A înlocui revolta cu învinovatirea.

A face omul sa creada ca numai el singur este vinovat de propria’i nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente, sau a capacitatilor si eforturilor necorespunzatoare. Astfel, în loc sa se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimeaza si se învinovateste, ceea ce creaza o stare depresiva, având ca efect abtinerea de la actiune. Si, fara actiune, nu exista revolutie !

10. Si, ultimul punct, a cunoaste oamenii mai bine decât se cunosc ei însisi.

Ïn ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale stiintei au sapat o prapastie crescânda între cunostintele publicului si acelea detinute si folosite de elitele conducatoare. Multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoasterea avansata a fapturii omenesti, fizic si psihic. Sistemul cunoaste individul mediu mai bine decât el însusi. Aceasta înseamna ca, în majoritea cazurilor, sistemul detine un control mai mare si o putere mai importanta asupra oamenilor decât ei însisi.