Friday, August 16, 2013

Republica semi-bananiera sufar cumplit de complexul regalitatii

Subiect pentru studentii la Politologie, anul III

Fie tara X, situata in estul Europei....Clima temperat continentala...Regim politic democratic (mai bine spus cleptocratic, partitocratic, plutocratic, oligocratic), Parlament bicameral (absolut inutil pentru un stat "national"), presedinte ales prin vot direct (deci, in principiu, vorbim despre o republica semi-prezidentiala).

Asta...in forma!

Pentru ca, in continut, avem:

Regele Cioaba, imparatul Iulian (doi cretini care se revendica drept capetenii ale tiganilor)!
Ce mai avem? Pai..avem "regele asfaltului" (aici isi disputa coroana regala doi mafioti, Casuneanu si Umbrarescu), "regele fotbalului" (Hagi), "regele manelelor" (asta e un soi de transformer, care capata chipul si asemanarea tuturor tiganilor behaitori de manele), "regele imobiliarelor" (recent facut piftie de un tren pe care, tembeloidul credea ca-l va invinge de grandoman ce era...)...si...o intreaga suita de regi si regine....
Mai mici in rang...avem "baronii locali", adica toti mafiotii (fie primari fie consilieri judeteni) care controleaza feuda numita judet ..Feuda pe care planteaza palmieri (complexul paradisului ratat, refulat si apoi defulat) care se usuca in cateva zile....

Se cere: sa se puna diagnosticul politologic asupra acestei anomalii cu pretentii de tara si sa se decanteze ce fel de forma de guvernamant exista in prezent?




Thursday, April 25, 2013

Super-eroii, fantasmele salvarii si mitologia saracilor

Poate mai apasat decat oricunde...societatea nord-americana (Canada si SUA - in special - , mai putin Mexic unde predomina imaginea caricaturizata a lui "Speedy Gonzales"0) isi traieste puternic, repetitiv si patetic fantastma salvarii prin "super-eroi":

Cred ca niciunde in lume acest simbol mitologizant nu si-a gasit mai bine locul decat in America de Nord. Fie ca e vorba de Superman, de Batman sau de Spiderman, toti cei 3 "super-eroi" antropomorfizatii au, in principiu, cam aceleasi sarcini: sa rezolve gravele probleme de injustitie, de nedreptate si de coruptie prezente atat de evident in societate, si, in principiu, sa lupte cu raul, fie el natural sau uman.

Mitul "super-eroilor" americani isi are originea in baza societatii americane. Aceasta baza, de cel putin 50 % fiind formata din oameni saraci, deznadajduiti, exploatati si marginalizati...oameni care se simt puternic nedreptattiti. Deznadejdea acestei paturi sociale numeroase si nedreptatite nu mai apeleaza la autoritatile mai mult sau mai putin legimite ale momentului, ci la o super-autoritate in persoana super-eroului.

Fie ca este de natura extraterestra (Superman) si ca a ajuns pe Pamant printr-un accident...fie ca e "de natura terestra" si , tot in urma unui accident, a capatat puteri supranaturale (Spiderman), sarcinile super-eroilor americani sunt, in principiu, cam aceleasi: restabilirea dreptatii, pedepsirea coruptilor si a celor rai, lupta cu fortele raului, fie ele naturale (Superman) fie ele umane (Spiderman si Batman).

Dualitatea ontica a super-eroilor americani ii face mult mai simpatici in randurile acelei paturi sociale care-si traieste fantasmele salvarii si ale infapturii dreptatii prin ei si doar prin ei, prin super-eroi. De regula oameni simpli in viata de zi cu zi, fara nici un soi de extravagante...insa necrutatori cu raul (natural sau uman) atunci cand imbraca haina/costumul dreptatii .

Modestia zilnica si chiar cea "post-factum" in actiunle lor eroice...ii apropie de omul simplu, fara prea mari pretentii...insa cu o sete teribila de dreptate. Super-eroii americani nu cer nimic ini schimbul luptei lor cu raul...si, mai intotdeauna, li se intampla lucruri cat se poate de umane: se indragostesc lulea de o fata pe care, intamplator, au "salvat-o" dintr-o situatie extrem de critica.

Reinventarea super-eropilor nu este altceva decat perpetuarea fantasmei. O fantasma traita de multi nord-americani  oameni pentru care rezolvarea unor probleme cat se poate de reale legate de coruptie, saracie si injustitie...nu pot fi rezolvate decat de personaje imaginare. Perpetuarea mitologiei super-eroilor este dovada perpetuarii unei stari de fapt, in care dezamagirea, deznadejdea si sentimentul puternic de marginalizare sociala ii cuprinde pe foarte multi nord-americani.

Tuesday, December 18, 2012

Cat de puternic este "cel mai puternic om al planetei"?

Recenta drama a linistitului si bogatului orasel din Connecticut nici macar nu mai starneste mirare ci pune intrebari fara raspuns.
Cand un psihopat autist, (provenind dintr-o familie dezbinata in care o mama paranoica adula armele si astepta, cu gura tremurand de furie si cu degetul muiat in "powder cocaine" pe tragaciul armei..:."sfarsitul lumii")...da buzna intr-o scoala privata....si trage la intamplare ucigand 20 de copii si 6 adulti...te intrebi pe ce lume traieste inclusiv "cel mai puternic om al planetei".

Sintagma, o fraza penibila chiar si pentru sefii de campanie ai lui OBAMA, te pune in reala dificultate logica atata timp cat persoana care are acces la valiza cu "butonul nuclear" nu e in stare sa puna ordine intr-un "status-quo" al violentei arbitrare. Pentru ca intr-o tara in care numarul armelor de foc depaseste considerabil populatia....este clar ca
1) paradigma americana asupra acestui topic isi are radacinile nu neaparat in nebunia "parintilor fondatori", ci in primitivismul hormonilor care definesc animalitatea din om
2) problema in sine are in spate grupuri de lobby extrem de puternice (producatorii si vanzatorii de armament).

Or, in atari conditii, cand o mana de smecheri invart zeci, poate chiar sute de miliarde de dolari anual din afaceri cu armament....in detrimentul tuturor celorlalti fraieri a caror viata chiar nu conteaza...te intrebi ce poate face o marioneta jalnica gen Barack OBAMA...(la randul lui un om al lobby-ului plutocratiei americane) in speta cu pricina? Mai nimic....

In afara de conferinte atavice, care reincalzesc o ciorba sleita si fara prea multe ingrediente, in afara de strangeri din buze si condoleante familiilor, mai nimic! In afara de niste comenzi telefonice date mancatorilor de cacat (pe bani multi!) din presa....care plang fals (in articole cu parfum de cacat propagandistic) durerea celor care si-au pierdut copiii de 6-7 ani intr-un carnagiu sinistru....nimic! In afara de dezbateri sterile urmate de propuneri aberante (ex: chiar auzeam astazi o propunere de-a dreptul deliranta din partea unor locuitori din Newtown...anume "de a inarma profesorii")....nimic!

Nici o solutie rezonabila nu va fi implementata si nici o decizie rationala nu va fi luata in aceasta speta. Pentru ca , dincolo de ipocrizia sinistra a majoritatii americanilor (de la locuitorii Newtown-ului pana la presedinte) ...totul trece prin filtrul deciziilor controlate, evident, de plutocratia americana. Din care, fara doar si poate, fac parte si varfurile industriei de profil.

Ce frumoasa pare a fi viata unui astfel de plutocrat....care da indicatii de pe un yacht din Belize...spunand subalternilor sa faca orice pentru a creste vanzarile de arme....si cat de dramatica este viata pentru cei din Newtown....nevoiti sa inmormanteze 20 de copii nevinovati, victime ale lacomiei si iresponsabilitatii unor ....IRESPONSABILI!

Deh...asta este lumea in care traim! Smecherii isi ascund conturile de miliarde (provenite din afaceri cu armament) in paradisuri fiscale....si fraierii isi inmormanteaza copiii ucisi cu salbaticie de un psihopat!

How sad, how true!

Saturday, November 17, 2012

Frica, prostia si minciuna = "primadonnele" marketingului

"Frica vinde" spune un proverb a carui provenienta imi scapa dar care contine un adevar greu de contestat. Mobilurile din spatele deciziei de a cumpara ceva sunt diverse si s-au metamorfozat teribil de-a lungul istoriei trecand de la nevoia primara de consum la comportamentul compusilv de cumparare - boala capitalismului.

In goana dementa dupa profit - singura preocupare a mercantilismului neo-liberal pe cale sa se instaleze la scara mondiala...profetii mincinosi ai unui marketing tot mai agresiv, mai perfid si mai penibil incep sa joace cartea fricii.
Exploatand la modul cel mai meschin cu putinta fobiile (reale sau imaginare) ale oamenilor, deontologii pietei inventeaza pericole iminente pentru ca mai apoi sa-i vanda prostului (indolent, speriat de moarte si gata sa scoata oricat din buzunar pentru a se salva!) basina ursului din padure pe post de elixir al tineretii!

Nimic mai penibil...daca nu ar fi si trist in acelasi timp...

Cateva exemple:

1) Sperie-l pe fraier ca-i ia foc casa sau ca din moment in moment il vor fura hotii....si vinde-i o asigurare (cat mai scumpa, evident!). Si fraierul musca momeala...caci ce nu face omul pentru a se pune la adapost de pericole??? Bun! Fraierul a semnat, compania a incasat, fie numele marketingului mincinos laudat! Insa....sa te tii frate...atunci cand chiar se intampla daravela...si ceri companiei despagubiri in baza asigurarii pe care ai platit-o!!! Vor face o ancheta...de innebuneste si FBI-ul de groaza...si vor descoperi ca tu ai pus focul....nu-i asa....ca sa incasezi prima grasa promisa de compania de asigurari! Te vor aduce in pragul disperarii...pana cand vei renunta la tot...si te vei resemna...caci e greu, daca nu mult prea epuizant sa lupti de unul singur cu o organizatie...

2) Sperie-l pe fraier ca apa de la robinet nu e buna...si ca exista riscuri de imbolnavire daca o consuma. Dupa care...vinde-i fraierului aceeasi apa, imbuteliata si cu o eticheta "fancy"!

3) Sperie-l pe fraier cu iminenta unei apocalipse climatice (celebra, neobosita si mincinoasa campanie isterica a "incalzirii globale" rebotezata  - de ce oare??? - in "schimbari climatice")...si baga-i mana in buzunar pentru tot felul de taxe ("carbon tax", "emission tax", accize pe combustibili and so on). Ba mai mult, tunde-l la buzunar cand isi face cumparaturile...pentru ca, nu-i asa, pungile de plastic altadata gratuite...acum pun in primejdie "mother Earth" (inainte nu o faceau???) si, pe cale de consecinta, trebuie sa le platesti, fraiere! Pentru ca numai asa, platindu-le, vei deveni "eco-responsabil"! Te apuca toti dracii...si altceva nu!

4) Sperie-l pe fraieri ca mancarea "obisnuita" nu e buna, ba chiar sta la baza tuturor bolilor incurabile - cancerul fiind pe primul loc - si, pentru ca te gandesti la sanatatea lui (majoritatea oamenilor sunt ipohondri, paranoici si thanatofobi) inventeaza "alimentele BIO", evident mai scumpe! Fraierul, speriat, va scoate banul...caci e deja speriat de moarte daca aude, zilnic, aceeasi minciuna repetata la infinit. Cata dreptate avea Stalin, nu? "Spune o minciuna la infinit...si ea va deveni adevar".

Lista e deschisa si cred ca este cat se poate de clar, pentru oricine e de bun simt si cat de cat rational, ca frica vinde...poate chiar mai bine decat sexul. Iar in combinatie cu minciuna si indolenta cvasi-generalizata, face ravagii!


Wednesday, October 10, 2012

Malthusianismul, antropofobia si Clubul de la Roma

Marilor criminali ai secolului XX li se face o mare nedreptate. Sunt demonizati disproportionat in raport cu alte minti criminale, care insa au ajuns la incredibilul privilegiu de a fi studiate in universitati ca mari constiinte intr-ale economiei si demografiei.

Este, printre altele, cazul lui Thomas MALTHUS , antropofob de profesie si apostol al apocalipselor economice determinate de cresterea, nu-i asa, periculoasa a populatiei. De minti apocaliptice nu duce lipsa umanitatea dovada ca scenariile se diversifica de la o epoca la alta, in ciuda faptului ca viitorul de incapataneaza sa le dribleze cu maiestrie si sa fie, vai, complet diferit. Insa de minti criminale care, culmea, sa capete si statut de celebritati studiate pe bancile universitatilor...chiar nu credeam sa mai avem parte.

Malthusianismul acestui "Thomas - cap de fier"  este, dincolo de o sinistra ipocrizie (MALTHUS a avut 3 copii) si o dovada crunta de antropofobie. Teoria "demografului" englez nu este altceva decat proiectia propriilor lui spaime antropofobe, altoite pe o personalitate de un egocentrism exacerbat evident, trecut cu mult de granitele extrem de labile dintre normalitate si patologie psihica. Nu trebuie sa fii un umanist obtuz ca sa realizezi ca orice proiect de reducere/control/limitare a populatiei este, dincolo de orice pretext pesudo-umanist, un act criminal in toata regula. Daca inspaimantatul MALTHUS ar fi crezut cu tarie in aceasta monstruozitate propusa in lucrarea  An Essay on the Principle of Population cu siguranta nu ar fi fost atat de activ in ale procreatiei. Ca sa nu mai spun ca propunerile lui la "abstinenta sexuala" a cuplurilor...pana la momentul in care, nu-i asa, vor fi capabile dpdv economic sa creasca un copil (sau mai multi) sunt nu numai comice dar si grotesti pana la ultimul spermatoxoid.

Ce nu a inteles MALTHUS (nici nu cred ca avea cum, avand in vedere precaritatea cunostintelor privind demografia la acel moment) este ca populatia poate fi reprezentata ca un sistem, cu "intrari" (adica nasteri), cu "iesiri" (adica decese) si cu o infinitate de variabile care le determina pe acestea 2 (infertilitate, mortalitate infantila, morbiditate ridicata, catastrofe naturale ce provoaca sute de mii de morti intr-un timp scurt, epidemii, razboaie, accidente, homosexualitate, fenomenul de imbatranire a populatiei - o adevarata plaga sociala astazi -,, etc...). Trebuie sa fii mai paranoic decat toate serviciile secrete luate laolalta si mai grandoman decat toti oltenii astfel incat, aidoma lui MALTHUS, sa-ti imaginezi ca poti controla toate variabilele care determina, pe un teritoriu dat si pe o perioada de timp data, evolutiile demografice in sensul cresterii populatiei. 

Dar iata ca istoria ma contrazice si ca, cel putin in 2 situatii "post-malthusiene", ideile trogloditului englez sunt perpetuate in contemporanietate. Este vorba de Clubul de la Roma si de guvernul Chinei. Aparent fara vreo legatura una cu cealalta, cele 2 entitati si-au propus (sub sinistrul pretext al dezastrului provocat de o eventuala crestere a populatiei ce ar determina, vai, o criza fara precedent a resurselor naturale) sa propovaduiasca (unii la scara mondiala - Clubul - cilalalti la scara locala - guvernul Chinei - ) limitarea cresterii populatiei. 

Si unii...si altii ...au dat-o in bara urat de tot. Primii, Clubul de la Roma, a propovaduit, inca de acum vreo 40 de ani, o apocalipsa energetica datorata, (cum altfel???) cresterii populatiei, si, implicit, cresterii consumului de resurse (in special petrol, gaze naturale, carbune). "Opriti cresterea economica" - behaiau cornutele cu patalama din incinta Clubului, caci de nu, vom ramane fara pentrol, gaxe naturale, carbune, produse agricole,, etc...Uite ca au trecut vreo 40 de ani de la versetele lor apocaliptice...si NIMIC, DAR ABSOLUT NIMIC nu pare sa semene cu spaimele lor obscurantiste.

De cealalta parte, tovarasii comunistoizi chinezi, prin monstruoasa politica a "copilului unic" si, mai mult, printr-o paradigma ancestrala care valoriza baiatul in detrimentul fetei....se trezesc acum, in 2012, ca au vreo 30 de milioane de barbati "in plus" fata de femei (cel putin pe esantionul de varsta 0-35 de ani!), barbati care ori vor emigra in cautare de consoarta...ori isi vor face laba toata viata!!! Pentru ca alta varianta....nu vad! Ah, ar mai fi una, dar nu stiu cat de agreata va fi de tovarasii de la Beijing: sa si-o traga in cur. 

Ceea ce eu, unul, le-o doresc atat celor din Clubul de la Roma cat si deontologilor de la Beijing impreuna cu toate capetele elicoidale gen Thomas MALTHUS care INCA mai cred si propovaduiesc aceste idei criminale.

Thursday, July 26, 2012

Futurologii

O specie aparte in peisajul cotidian o reprezinta ghicitorii in ale viitorului, grupati doct in categoria "futurologilor".
O specie, intr-adevar, foarte raspandita. Pentru ca futurologi sunt nu doar practicantii ci si adeptii unei astfel de practici, pe cat de ridicole pe atat de inutile. Ce s-ar face futurologii....fara oamenii preocupati  (sa spun ingrijorati?) de viitor?

Specia futurologilor se imparte, oarecum maniheistic, intre ghicitoarele (escroacele de profesie) agramate (de regula tiganci), care nu au nici cea mai mica problema sa-ti "ghiceasca" viitorul insa au grave probleme cu gramatica limbii romane si categoria "docta" de analisti din care se desprinde cu usurilnta si Alvin TOFFLER.

Sigur, ghicitorii viitorului nu ar exista daca nu ar exista si preocuparea maladiva a oamenilor privind acest viitor. E destul de bizara aceasta preocupare in conditiile in care multi oameni ignora prezentul iar trecutul il privesc fie melancolic, fie ignorandu-l, fie complet mitologizat. Curiozitatea maladiva privind viitorul poate fi pusa, eventual, si pe seama dorintei oamenilor de a elimina necunoscutele din viata lor. E legitim!
Insa cred ca e la fel de legitim, pentru o minte limpede, sa accepte ca NIMENI, DAR ABSOLUT NIMENI nu are capacitatea de a creiona viitorul asa cum el va fi intr-adevar. Sa ne aducem aminte doar, in treacat, de sarabanda de scenarii apocaliptice (privind viitorul, nu-i asa?) din nesfarsitele scenarii privind "sfarsitul lumii".

Oh, cu siguranta ca imaginarul vizionarilor si futurologilor este extrem de bogat si in el se inghesuie tot felul de ipoteze, de la unele chiar pertinente pana la cele mai absurde. Insa....e vorba DOAR DE IMAGINAR.

Iata de ce apreciez pozitia istoricului roman Lucian BOIA in acest interviu in care spune, printre altele, ca "totul pare sa fie o utopie cu privire la viitor....noi nu stim cu va fi viitorul".
Si ca, de fapt, toate scenariile de pana acum privind viitorul s-au dovedit prostii!

Imi aduc aminte cum, prin 1984-1985, profesoarea de desen ne-a stimulat si noua, elevilor (13-14 ani), capacitatea/imaginatia de futurologi, dandu-ne ca tema "Anul 2000". Nu va povestesc puzderia de rachete si extraterestri, de nave cosmice ("farfurii zburatoare") si de culori apocaliptice care se inghesuiau in desenele noastre...
Mda, adevarati futurologi ce eram....noi nu aveam cum sa ghicim ca, 12 ani mai tarziu, adica in 2012, in Romania multi vor circula in carute trase de cai si ca o buna parte din populatie va fi privata de canalizare si apa curenta.

Dar noi eram niste copii....Sa-i dam cuvantul futurologului Alvin TOFFLER care, speculand anumite evenimente din trecut si brodand pe anumite evenimente din prezent, isi permite sa bata campii cu aerul doct al celui care a mai facut-o dealtfel, pe bani buni!
Iata cateva dintre ineptiile (recente si  docte) cu parfum de futurologie, facand predictii pentru ceea ce omenirea va experimenta, chiar si partial, peste vreo 40 de ani;

"Bisexualitatea va fi la fel de raspindita ca si heterosexualitatea.
Pentru următoarele patru decenii, Alvin Toffler afirmă că un număr tot mai mare de oameni îşi vor
cultiva propriile legume
şi îşi vor produce singuri alimentele, pentru a depinde tot mai puţin de marii producători şi distribuitori din industria alimentară."



Abisal, nu?

Wednesday, June 20, 2012

Ritualul

Are bot de capra, fata de lemurian si caracter de molusca. Tace ca porcu' in cucuruz la orice discutie pentru ca habar nu are ce sa spuna. Debordeaza de inteligenta mutului si a surdului deopotriva, ramasi cu un retard puternic din cauza hipoacuziei si, implicit, a dificultatilor de a asocia sonoritatea cuvintelor cu obiectul pe care acestea il desemneaza. Ca orice biped fara caracter dar cu un hedonism ce-i macina sufletul in crestere exponentiala, adora ritualurile si tot ceea ce i-ar putea aduce confort.

Animalul hedonist este extrem de pretentios. Amoral prin definitie, ca orice animal dealtfel aflat in imposibilitatea biologica de a intelege, asimila si implementa in viata de zi cu zi normele si valorile morale, bipedul cu bot de capra, fata de lemurian si caracter de molusca este intr-o cautare isterica a propriei bunastari.

Linge unde scuipa si scuipa unde a lins fara nici o remuscare. Practica ritualul nasterii, al depunerii oualor si al clocirii lor. E in stare sa parcurga 8.000 km pentru asta intr-un loc pe care, de ochii lumii, il detesta insa pe care il adora atunci cand instinctul unicelular i-o cere. Caci, vai, momentele esentiale ale existentei, cele care marcheaza debutul si finalul acesteia trebuiesc sacralizate, ritualizate, fetisizate. Daca fetisul este chintesenta animalului crestin, ritualul este esenta bipedului instinctual, in cautarea dramatica a propriei crevase ce desparte normalitatea de patologie.

Instinctul trebuie rasplatit cu ritualuri pe masura. Nu orice exponent al pulimii "muritoare de rand" isi permite un astfel de lux. Doar privilegiatii! Astfel incat instinctul isi cere tributul doar in randul acestor privilegiati. Totul costa, totul are un pret. Nasterea, moartea si viata dintre cele 2 isi cer facturile platite. Astfel incat nu orice loc este facil si propriu acestui ritual, ci doar un loc anume ales, destinat, eviden, alesilor.

Providenta stie, dincolo de toate, ca alesii isi merita locul ales...si ii rasplateste pe masura....
Numai sa nu greseasca alesii...si, din prea multa intelepciune, in timpul ritualului, sa arunce fatul si sa pastreze placenta...
Ar fi, dincolo de toate, o victorie a constiintei universale care se razbuna pe primitivismul instinctual.
Ceea ce, sincer sa fiu, n-ar fi chiar rau sa se intample!
Ba dimpotriva....