Obsesia imaginii, negarea realitatii!

Galeria patologiilor sociale ale Romaniei post 1989 contine una care cel putin pe mine ma preocupa in ultimul timp: obsesia imaginii, in contra-partida cu negarea realitatii! Este o boala grea pe care romanii chiar o iubesc, intr-un soi de masochism dus la extrem. Am auzit de n! ori expresii de genul "...imaginea Romaniei/romanilor a avut de suferit..."! Obsedati de-a dreptul de imagine, romanii uita de realitate! O imagine buna se construieste greu, costa foarte mult si tine putin (ca un machiaj bun aplicat unei urate) iar atunci cand se prabuseste aceasta imagine...ramane realitatea! Ma incapatanez sa cred ca o realitate buna dureaza considerabil mai mult decat o imagine buna! Si, oricum, e de preferat celei de-a doua! Pentru ca o realitate buna presupune, in timp, si o imagine pe masura. Pe cand reciproca nu prea e valabila, ba dimpotriva!
Oricat s-ar iubi romanii pe sine, intr-un narcisism tembel care nu le face decat rau, nu pot dribla ceea ce pare sa ii deranjeze, agaseze, deprime: propria realitate! O tara fara infrastructura, fara institutii care functioneaza, fara o economie puternica, etc...nu are ce "vinde" pana la urma...decat iluzii, imagini, dezamagiri...O tara puternica insa, cu o realitate buna si-a creat deja si o imagine pe masura! Oricat de multi carcotasi si detractori s-ar stradui sa-i nege acest lucru...ei vor fi contrazisi de "cruda" realitate, adica de o infrastructura puternica, institutii functionale si o economie puternica!

Oricat de "patriot" ai fi, oricat de ipocrit sau de naiv...nu cred ca poti sa compari (ba chiar sa crezi in comparatia asta) o realitate ca Slobozia cu o alta realitate ca Innsbruck! Oricat de indoctrinat, prost informat sau "vadimist" esti...nici tu nu crezi, pana la urma ca Dacia Logan e mai buna decat un Cadillac CTS, ca Universitatea din Bucuresti bate Harvard-ul la nivelul de pregatire al absolventilor sau ca Bucurestiul ar putea eclipsa Montreal-ul! Si atunci...? De ce nu ne concentram mai degraba pe realitati si batem campii (uitandu-ne in oglinda) ca suntem frumosi, ca suntem bogati (uitandu-ne la masinile de fabricatie straina care circula prin hartoapele tarii) si inteligenti (clamand rezultatele exceptionale ale unor indivizi de exceptie)...cand de fapt suntem cam urati, saraci si nu stim care e proportia CO2-ului in atmosfera...
Cel mai bun Sales Manager sa fii si nu poti sa vinzi prajitura cu nuca si sa pretinzi ca e "Gâteau forêt noire"! Nu merge!

M-as bucura sa traiesc ziua in care Bucurestiul sa arate cel putin ca Manhattan-ul, in care autostrazile sa geama de numarul de tir-uri care exporta produse romanesti, in care Oltenia sa eclipseze Elvetia iar pretul graului in Europa sa se stabileasca la bursa de marfuri de la Braila! Atunci, probabil, romanii vor rade de infantilismul, prostia si lipsa de viziune ce le-a intunecat mintile dupa noaptea comunista!