Idiotul superficial

"Nimic nu e ceea ce pare" spun hip-hopper-ii de la Parazitii! Si mare dreptate au...

Cu siguranta sintagma lor nu se aplica numai la Romania care "e o tara in care nimic nu e ceea ce pare".
Ori, ca sa realizezi, efectiv, ca lucrurile asa stau...trebuie sa ai rabdarea si determinarea de a sonda parerile oamenilor in chestiuni 1) de regula controversate si be) de regula de profunzime, care necesita o analiza sistematica, nuantata si extrem de serioasa.

Pentru ca, in ceea ce ma priveste, descopar, aproape de la o zi la alta, cohorte de idioti superficiali in blana unor cunoscatori avizati, gata sa-ti dea peste nas in orice moment in legatura cu orice subiect.

Fauna aceasta de impertinenti orgoliosi, agresivi si extremi de superficiali formeaza majoritatea bizonilor pareristi de dimineata pana seara. Vorbesc cu aerul demiurgilor, sunt unici si irepetabili, ei sunt alfa si omega, inceputul si sfarsitul tuturor vazutelor si nevazutelor, ei sunt finitul si infinitul, exhaustivul in materie de cunoastere, absolutul in materie de fiintare.

In fapt, nu trebuie decat sa le pui intrebari concrete, sa ai rabdarea sa sondezi putin parerile lor de o naivitate tampa, de o imbecilitate cronica si explicatie puerila ca sa constati ca in fata ta se afla idiotul superficial in persoana.
Ca orice prost care nu are indoieli decat in legatura cu ceilalti, tupeul lor este maxim si isi sustin punctele de vedere cu o agresivitate de grota. Sunt fascinati de aparente iar superficialitatea lor este atat de evidenta...incat la 3-4 intrebari care ii incurca teribil si ii descurajeaza in debitul lor logoreico-patologic constati ca habar nu au pe ce lume traiesc.
De fapt, prostia lor este imanenta, este proprie fiintei lor de pareristi tarati, decurge launtric din natura lor de indolenti prin definitie si papagali fara jena.

Impostura este statusul social perfect al idiotului superficial, mereu in cautare de a-si atinge propriile limite ale prostiei si incompetentei  Deh, lumea nu este o agregare de inteligente subtile, autoironice si mereu in proces de autodefinire si autopozitionare fata de logos. Lumea este amalgamul de hazard si predeterminare in care idiotul superficial se simte cum nu se poate mai bine pentru ca are sansa sa-si verse logoreic oceanul de imbecilitati docte si de enormitati sublime ce-i caracterizseaza, pe deplin, nivelul intelectual.

Si vai, daca traim in epoca apocalipselor (amanate) de tot felul, in care se clameaza disparitia a te miri ce...ma intreb cu naivitate...
Dar prostia cand dispare?
Totusi...nu ar fi cazul sa dispara?

Oare nu s-ar putea inventa o apocalipsa pentru asa ceva?