Nesperatele privilegii ale imbecilului de cursa lunga

Existenta, debordand de inteligenta ei feminina (cel putin in limba romana asa se prezinta....ca substantiv feminin), ii confera SI bravului imbecil privilegii de nebanuit.
Nu numai ca il fereste pe sarman de a fi taxat cum se cuvine de catre societate,  evident, in limitele de exigenta pe care aceasta din urma si le (auto)impune, dar tanti existenta ii face cadou aproape zilnic imbecilului privilegiul de a se exprima! De a avea si el, saracul, dreptul la ridicol, la penibil, la jenant. De a-si prezenta, vai, fara echivoc, grandoarea rationamentelor lui infailibile relativ la tot ceea ce ne inconjoara.

Deunazi, am fost intampinat "intelectualiceste" cu unul dintre aforismele acestui imbecil etern, de cursa lunga. Cu aerul de encicloped imposibil de contracarat, imi spune:"....eh, nu ti-am spus eu in 1990 cum e cu democratia asta...tu ce-ai spus?....ca nu, ca o fi ca o pati....vezi ca am avut dreptate"?
Am ramas mut de admiratie in fata evidentei, in fata validitatii acestui aforism de-a dreptul axiomatic!
Mda, existenta, in toata splendoarea ei, ii face cadou, (aleator, imprevizibil si complet nesperat, acestui imbecil de cursa lunga) dreptul lui de a avea dreptate (ce formulare docta, nu?) in legatura cu o realitate cel putin la fel de aleatorie (aproape halucinanta!), imprevizibila (practic impredictibila), incomprehensibila si docta precum mintea celui care o exprima.

Dar, ce sa-i faci, cu astfel de intelectuali ce-si construiesc propria agora pe banca, in fata blocului, pritre alti gnostici de prestigiu, efectiv nu poti sa te pui! Te vor inivinge repede prin agresivitatea, marlania, siretenia lor, de-a dreptul geniale! Te vor ataca, marsav,"la persoana", si te vor decredibiliza aruncand, fara nici o retinere, cu toate fecalele pe care le au la indemana, aidoma unor vanatori de hermeline. Paralizat de un astfel de joc pesrsuasiv, nu ai decat sa te retragi, lasand loc, trist, acestor manifestari debusolante.

Mai trist este, insa, pentru imbecilul de cursa lunga, faptul ca, inainte de a-si savura imbecilitatile prin care si-ar dori sa anuleze peste 2000 de ani de eforturi intelectuale in domeniul stiintelor politice (de la Platon si Aristotel, trecand prin Machiavelli, Montesquieu, Tocqueville, contractualisti ca  Hobbes sau Rousseau, si terminand cu elitele contemporane) el nu e in stare sa asimileze minime elemente de civilizatie: sa se spele pe maini inainte de a se pune la masa, sa nu se cace cu usa deschisa la baie...si sa nu-si lase betisoarele igienice cu care tocmai s-a scobit in urechi...pe masa, in sufragerie...pe mandretea de fata de masa din macrame.

Ei bine, nu! Aceste elemente de minima civilizatie nu fac parte din behaviorismul acestui biped vorbitor, total imun la contactul lui cu "noile cuceriri ale stiintei si tehnicii", cum ar fi sapunul, apa calda, cosul de gunoi sau incuietoarea. Infinit mai importante sunt lectiile de Sociologie Politica, pregatite minutios in agora proprie: pe banca in fata blocului sau in garajul din spatele blocului, alaturi de nelipsita sticla de alcool.