Tuesday, March 22, 2011

Masochismul credinciosului crestin, imboldurile caintei, imposibilitatea compasiunii

Mecanismele gandirii si actiunii umane se deslusesc cu greu. Sigur, exista teorii pertinente pe aceasta tema. De la teoriile antice ale lui Aristotel si celebra "zoon politikon" pana la rationalismul cartezian, la dualitatea fiintei ("trestie ganditoare dar si imbecil vierme de pamant") pe care o sublinia Pascal si, mai apoi, la instinctualismul manat de ID (mediat de EU si SUPRAEU) si propus ca definitie a omului  de catre  "dusmanul nr 1 al rationalismului" si parintele Psihanalizei, Sigismund Schlomo FREUD. M-am intrebat insa in ce masura pot fi decriptate mecanismele care il conduc pe om spre credinta crestina, masochismul ce insoteste aceste credinte si, in final, imposibilitatea compasiunii.


Intr-un monolog genial transpus sub forma unui documentar despre mitul fondator al crestinismului, anume mitul lui Isus, profesorul de teologie de origine irlandeza Miceal LEDWITH puncteaza magistral discrepantele dintre perceptia simbolului religios (cu toate semnificatiile lui) si comportamentul credinciosului. Cu toate ca prima reprezentare a unui zeu crucificat a fost cea a lui Orfeu, cu 3 secole inainte de Isus, cel de-al doilea ramane simbolul credintei crestine pana in prezent. Ce spune LEDWITH? Pentru o mare parte a credinciosilor din ziua de astazi, simbolul credintei este imaginea unui om strapuns de agonie. Aceasta imagine este venerata si mai mult, justificarile agoniei ("Isus a murit pentru mantuirea noastra si spalarea pacatelor") sunt de un grotesc absolut. Mai mult, "oroarea ororilor", cum avea sa remarce LEDWITH, deriva din concluzia, absolut halucinanta, ca aceasta suferinta ar putea face pe plac lui Dumnezeu!  "...O cruce goala simbolizeaza coborarea spiritului in carne si sarbatoreste evolutia acelei forme catre locul de unde a provenit...Prin contrast, crucifixul nu face altceva decat sa idealizeze suferinta si moartea", spune LEDWITH. Iata cum omul deformeaza, prin interpretari absolut defectuoase, un simbol al vietii (crucea) si il transforma / inlocuieste cu unul al suferintei si al mortii (crucifixul).
"Nimic nu reprezinta mai neadevarat invataturile lui Isus decat crucifixul", spune LEDWITH.
  "Daca asta este perceptia actuala pentru credinciosul de rand...venerarea unui om crucificat, cum este posibila atunci compasiunea", se intreaba LEDWITH? Pentru ca ceea ce rezulta, de fapt, din aceasta perceptie, este ca suferinta este buna, chiar dezirabila, daca nu inevitabila. Ori aceasta perceptie, bine inradacinata in mintea si sufletul credinciosului, il face pe acesta din urma un indiferent la suferintele celorlalti  Agonia lui Isus este gestul suprem pentru spalarea pacatelor. In aceste conditii...se mai mira cineva de razboaiele sangeroase petrecute de-a lungul istoriei....in numele credintei? Atata timp cat credinta accepta suferinta ca inevitabila, chiar dezirabila? Masochismul unui astfel de rationament viciat il duce pe credincios spre practici de autoflagelare si autopunitie, care nu au nici cea mai mica legatura cu invatamintele lui Isus, cu compasiunea.
De ce credinciosul merge la biserica, in incercarea (ratata spun eu...) de a se cai pentru nemerniciile sale zilnice si gratuite? De frica!!! Este, dupa parerea mea, singurul imbold al actiunilor lor ipocrite si lipsite de orice substanta. In sinea sa (rar insa in public) el accepta porcariile pe care le face/le-a facut de-a lungul vietii. Nu credinta il mana spre biserica, ci frica de a fi pedepsit. Daca ar fi un ADEVARAT credincios, nu ar face ceea ce face in timpul vietii. Dar fiind un fariseu jalnic, el mimeaza credinta si, mai apoi, constient ca nu e in stare sa puna in practica invataturile lui Isus (tocmai cel pe care il venereaza in timpul agoniei sale!!!), se taraste spre biserica DE FRICA....si cerseste sa nu fie pedepsit (ba mai mult, sa fie iertat!) pentru nemerniciile lui.
Pomanagiu si fariseu, asta e caracterizarea pe care o dau credinciosului actual. Credincios ce traieste si se manifesta in "Universul hamburger" al propriei lui nebunii!

3 comments:

  1. Ai si nu prea dreptate, parerea mea e ca te referi numai la anumiti "credinciosi" (catolici si ortodocsi) si privesti numai din prisma faptelor lor (de-a liungul timpului...), ceea ce pt mine e irelevant, am incercat sa-ti scriu niste pareri da nu eram logat la blogul asta si am pierdut comentariile...

    Anyway discutia asta in locul asta s-ar lungi la nesfarsit... Povestim noi cand ne intalnim lol

    ReplyDelete
  2. @ioanR

    Nelule, ai devenit credincios si nu stiu eu?
    :)
    Ma faci sa rad...
    :)))

    ReplyDelete
  3. @ioanR

    Nelu, uite aici http://www.hotnews.ro/stiri-international-8500233-regizorul-israelian-origine-romana-simcha-jacobovici-sustine-descoperit-doua-dintre-cuiele-folosite-crucificarea-lui-iisus.htm o mostra de manipulare penibila, tembelism si frauda de 2 bani a unui evreu roman.

    Ei bine, si povestea cu Isus este tot o frauda pe care, de mai bine de 2000 de ani, miliarde de oameni o inghit!

    Destul de trist...

    ReplyDelete