Sunday, March 27, 2011

Suntem putini, dar lasi!

Recent, am facut un recurs la memorie. M-am intors in timp cu vreo 31 de ani, la copilaria mea chinuita. Mi-am adus aminte de un moment crunt. O seara de toamna in care taica-miu, mort de beat, m-a batut si scos afara in pielea goala. Deh, alcoolul...Si acum imi amintesc foarte clar momentele cu pricina, cum urlam, cu ma opuneam unui dement iresponsabil...

Acum, dupa atatia ani...nu asta ma mai socheaza. Nu drama, nu chinul meu, nu trauma...Ci cu totul altceva!
Azi, dupa 31 de ani, am realizat (oare mai era nevoie???) una din tarele psihice, istorice, ale romanilor: lasitatea!!! Atunci, in acea seara de pomina, NICI UN VECIN NU A IESIT LA USA SA DEA CU TAICA-MIU DE TOTI PERETII, SA-L IA LA INTREBARI, SA-L STAPANEASCA! NICI UNUL NU A CHEMAT MILITIA (asa se numea pe atunci actuala Politie). Singura persoana care a intervenit a fost batrana LAY Iuliana care locuia la etajul superior. Restul vecinilor, un cuplu de sarbi de cacat si restul romani...au stat in casa ca niste sobolani lasi. Lipsiti de demnitate, lipsiti de responsabilitate, de cea mai vaga umbra de civilitate.
LAY Iuliana, etnic german, (condamnata la munca silnica 2 ani intr-un lagar din Siberia, dupa al II-lea Razboi Mondial), casatorita cu un ungur (caruia i-a purtat numele - LAY-) a fost SINGURA PERSOANA DEMNA, DE CARACTER, CARE A COBORAT SI A INCERCAT SA STAPANEASCA UN ALCOOLIC IRESPONSABIL DIN EXERCITIUL UNUI SUPLICIU PE CARE TOCMAI I-L APLICA PROPRIULUI COPIL.

Demnitatea are nume german, nicidecum romanesc sau sarbesc. Iar istoria mai indepartata sau mai recenta a demonstrat cu varf si indesat asta! Uitati-va azi la Germania si veti intelege! Uitati-va azi la Serbia si veti intelege si mai bine!

Lasitatea are nume romanesc. Uitati-va azi la Romania si veti intelege de ce!

LAY Iuliana a reusit sa emigreze in 1986 la propria-i fiica, in Germania. A murit in 2003! RIP tanti LAY! Ma gandesc la dumneata tot mai mult...si chiar imi vine sa plang...

Eu am reusit sa emigrez din lagarul acela de iresponsabili in 2004. Cam tarziu...Dar mai bine mai tarziu decat niciodata! Si acum, dupa 7 ani, simt ca realmente MI-AM SALVAT VIATA!

Apartin, printr-un accident biologic, unui spatiu si unei culturi careia, de fapt, nu-i datorez nimic. Eu nu sunt roman decat printr-un accident biologic. Caracterial, intelectual si, deci, SPIRITUAL, apartin unei cu totul alte lumi! Nu e o meritocratie, e plutocratie. Dar macar se straduieste sa nu-ti calce in picioare demnitatea!
Ceea ce nu s-a intamplat si nu se intampla cu lumea in care, din nefericire, m-am nascut!

QED

5 comments:

  1. Romanul nu este neaparat las ci, mai degraba, dezinteresat. Vede ce se intampla in jurul lui, dar face pe incapabilul si pe indiferentul. La aceasta atitudine se mai adauga renumita strategie de "sa moara si capra vecinului". Aceasta gandire se bazeaza pe hrana sufleteasca malefica din suferita altuia. De ce multor persoane le plac dramele? Pentru ca ii detaseaza de viata lor mizera si le mangaie orgoliul sa stie ca altii o duc si mai rau.
    Asa a fost, dupa parerea mea, si cu vecinii tai indiferenti. Exemple similare as putea da si eu. Chiar acum imi aduc aminte ca eram clasa a 6a si asteptam sa vina tramvaiul, care sa ma duca la scoala. Era aglomeratie la urcarea in tramvai si, din senin simt cum mi se misca ghiozdanul. M-am trezit prea devreme in timpul tentativei de furt si hotul s-a oprit, deoarece eu am urcat brusc in tramvai. Pe parcursul intregii curse mi-a batut inima ca o nebuna. Mi se putea citi disperarea si frica pe fata pentru ca hotul era in banda cu alti 3 si toti ma inconjurasera si imi faceau semne diabolice cu "traiectorea gatlejului". Nu stiam ce sa fac si speram sa gasesc sprijin in vreun om din tramvai. Evident ca am sperat degeaba. Am coborat din tramvai, iar pana la scoala "am rupt papucii" si nici nu m-am uitat in urma mea.
    Ma opresc inainte sa scriu romane...

    ReplyDelete
  2. @Bibi

    Draga Bibi,

    Stiu ce spui, comentariul tau vine oarecum in completarea celor scrise de mine. Insa indiferenta de care vorbesti contine, te asigur, si o doza mare de lasitate. Cele 2 (indiferenta si lasitatea), combinate cu "hrana sufleteasca malefica din suferinta altuia", cum magistral ai punctat, dau conturul aproape perfect al existentei romanesti. O existenta aproape solipsista, la limita schizofreniei, marcata profund (cu mult inainte de 1989, te asigur!) de un fenomen crunt de atomizare a societatii.

    Paradozal, starea sociala a romanului este "singuratatea printre altii". Romanul se simte teribil de bine in aceasta singuratate (glazurata cu superba indiferenta) printre altii.

    Mima lui cum ca "e prietenos, sociabil si primitor" e doar o incercare parsiva de a obtine ceva din "socialul" in care traieste, insa caruia nu-i dispus sa-i ofere NIMIC!

    Rezultatele acestei patologii nationale se vad si, mai ales, se traiesc!

    Iti doresc tot binele!
    Pe curand!
    Doru BARBU - Montréal/CANADA

    ReplyDelete
  3. Tehnologia aceasta este uneori inamicul nostru cel dintai - azi noapte am vazut intamplator raspunsul la commentul meu si ti-am replicat. Din nefericire pentru mine, blogspot a dat un soi de eroare si tot raspunsul meu s-a pierdut. Sunt sigura ca acum nu voi mai scrie la de inspirat precum eram azi-noapte, dar eu totusi incerc.

    Incepusem sa iti laud stilul tau plastic. Pentru cateva momente am avut tentative de a-ti gasi comparatie in literatura noastra, dar mi-am dat seama ca ar fi rusinos sa iti umbresc felul artistic, deoarece este unic.
    Iar acum despre lasitate: ce inseamna ea, sau de unde provine? Din frica, desigur. Frica ce aduce dupa ea? Suspiciune, neincredere, paranoia cateodata. Toate aceste elemente sunt interconectate si stau intr-o continua relatie de influenta reciproca. Dar acum haide sa analizam situatia Romaniei. Dupa cum bine aflam din zicala ca pestele se impute la cap, asa trebuie sa ne gandim ca la carma tarii noastre avem un pirat, care de cand este presedinte se chinuie cu analfabetismul, avem ministri care se schimba mai des ca ciorapii murdari, avem acuzatii de coruptie peste tot unde ne uitam si chiar si unde nu ne gandim. Avem un guvern caruia nu-i pasa de popor ci doar de propriile buzunare, care au ajuns deja saci fara fund, avem niste banci cu cele mai mari impozite din Europa. Asadar bancile ne mananca zilele, iar guvernul noptile. Romanul este lasat la vatra, dat afara de la locul de munca dar si din casa, este infometat, imbolnavit si omorat. Cum sa nu fie las intr-o astfel de lume? Unde ai impresia ca esti prea mic si neinsemnat pentru a putea avea o contributie la schimbarea radicala a lucrurilor? Sincer, cine mai are putere sa se gandeasca macar la o posibila schimbare?

    ReplyDelete
  4. Ultima parte (blogspot nu m-a lasat sa postez un singur comment, deoarece era prea lung)

    Astfel ce concluzii putem trage? In Romania avem diavoli, demoni, veneratori satanici, ritualuri obscure, gimnaste bune evadate in America, dragoni,vampiri, varcolaci etc. D-na Udrea habar nu avea ce puncte turistice sa valorifice.
    Desigur ca aceste ipostaze peliculare sunt ridicole si unii ar rade de ele. Cand ne gandim ca mai aproape de hotarele noastre suntem cunoscuti drept tigani mancatori de lebede, parca ne piere zambetul.

    Si acum...ce ar trebui sa faca un roman, care trebuie sa infrunte aceste etichete groaznice si sa arate intregii lumi ca EL nu este ca ceilalti, care apar zilnic in roluri negative la toate televiziunile?

    ReplyDelete
  5. @bibigonti


    Draga mea,

    Am explicat aceasta dilema a "victimei nevinovate", personificata in expresia generica "poporul roman" sau "romanul de rand" in acest articol:

    http://dorubarbu.blogspot.com/2010/12/popor-de-ingeri-terorizat-de.html

    Nu contest urgia care s-a abatut peste romani, nu contest vremurile teribile dpdv economic (desi te asigur ca au existat altele mult mai grele!!!), social si/sau politic. Te asigur insa ca lasitatea de care vorbesc este prezenta de prea multi ani in comportamentul romanilor pentru a o considera o plaga de moment datorata situatiei dezastruose din tara. Mi-e foarte greu sa cred asta. Ba mai mult, lasi sunt si FOARTE MULTI ROMANI CARE O DUC TERIBIL DE BINE!!!
    Gandeste-te si la acest aspect...Exemplele sunt la indemana, nu insist asupra lor!

    Cat despre etichete...cunosc foarte bine forta lor distructiva si/sau constructiva. Nu sunt genul de om care sa eticheteze cu usurinta. Cu toate ca, de-a lungul timpului, am fost etichetat CU PREA MULTA USURINTA!

    Iti doresc tot binele!
    Doru

    ReplyDelete