Cei care inca sustin, in totala necunostinta de cauza, superioritatea invatamantului din perioada comunista...ar fi bine sa gandeasca putin inainte de a debita enormitati docte ce-si trag legitimitatea dintr-o eventuala pozitie sociala de deontolog national. Cunosc multi agramati (unii chiar posesori de diplome universitare) care si-au finalizat studiile inainte de 1989 dupa cum cunosc agramati (iarasi, posesori de diplome universitare post 1989) pentru care pronumele personal si cratima sunt INCA mari necunoscute!
Imi este imposibil a decela criteriile de performanta pe care, luat "la gramada", invatamantul romanesc ante 1989 le-a pus in practica. Si asta pentru ca, luati "tot la gramata", elevii (cel putin cei cu care am intrat eu in contact si din randurile carora faceam parte) erau foarte diferiti ca pregatire si dotare intelectuala. Am avut colegi geniali...dupa cum am avut colegi pe care ii suspectez de o usoara oligofrenie. Culmea absurdului, si unii si altii erau absolventi, si unii si altii se bucurau de aceeasi diploma, de regula, partial, sau, si mai dramatic, complet inutila.
Performanta, dupa parerea mea, avea cu totul alti vectori decat cei insinuati de armata de iresponsabili care fac si acum, dupa 22 de ani, apologia unui regim ca cel comunist. Nici vorba ca meritul sa fie exclusiv al scolii romanesti (extrem de vaga referirea dealtfel...). A contat infinit mai mult familia, calitatea parintilor, munca individuala (mai ales!), calitatea elevului in sensul in care, chiar si intuitiv (sau poate mai ales intuitiv) acesta a inteles ca trebuie sa invete, sa gandeasca, sa asocieze, sa disocieze, sa analizeze, sa inteleaga, sa acumuleze cunostinte pe care, eventual, mai tarziu, le va folosi in demersurile lui profesionale si/sau sociale.
Meritul NU ARE CUM SA FIE AL SCOLII SAU AL SISTEMULUI....atata vreme cat erau promovati, fara minime distinctii legate de performantele individuale, si elevi exceptionali...si elevi la limita handicapului mental. Aceasta nivelare a condus la o debusolare completa la nivel personal, debusolare in urma careia elevii buni nu stiau cum sa se plaseze fata de cei slabi (ba de multe ori erau dezavantajati cu premeditare de profesori parsivi si partinitori).
In ceea ce ma priveste, pot sa spun ca a existat un prim moment al adevarului (din pacate un adevar partial!) - celebra "treapta I". Atunci, paradoxal si in ciuda criteriilor de performanta dubioase (amintesc doar de celebrele "pile, cunostinte si relatii") practic cea mai mare parte a fostilor colegi de scoala generala...care, intr-adevar se distingeau ca performante...au reusit sa confirme aceste performante prin rezultatele la examen! Dezamagirea (cel putin in cazul meu) a venit insa repede. Pentru ca si la nivelul liceului (de pe atunci...) criteriile "nivelatoare", absurde si partinitoare s-au perpetuat intr-o maniera inacceptabila si iresponsabila. Astfel incat nu ma mira anuntul postat mai sus, "editat" de o agramata pe care o cunosc si care, in virtutea varstei, garantez ca si-a "desavarsit" studiile in comunism. Intr-un comunism care se depasea pe sine prin schizofrenia sociala in care plonja, prin ipocrizie generalizata si debusolare completa.
Aceasta persoana, in prezent la varsta pensionarii, in loc sa fi ocupat (in cel mai fericit caz) un post de cioclu intr-unul din cimitirele orasului....sau ingrijitor de vaci pe langa o ferma agricola...ocupa ireala functie de adminsitrator de bloc! Si asta, nu de ieri de azi, ci de vreo 15 ani!!! Iata, deci, unul dintre produsele performantului invatamant comunist ocupand un post cu responsabilitati enorme. Iata cum arata, cel putin caligrafic si ortografic, (daca nu si psihologic) "omul nou" la care visa comunismul. Agramatul cu functie de raspundere, care, culmea monstruozitatii, perpetueaza non-valoarea absoluta SUB TOATE ASPECTELE EI IMAGINABILE (profesional, moral, general uman...) si la 22 de ani de la spargerea vechiului regim.
Este, poate, dovada irefutabila ca societatea romaneasca nu reuseste sa-si vindece ranile adanci ale comunismului ci, in mod inexplicabil si inacceptabil, si le linge si se hraneste cu secretiile purulente ale acestora
Imi este imposibil a decela criteriile de performanta pe care, luat "la gramada", invatamantul romanesc ante 1989 le-a pus in practica. Si asta pentru ca, luati "tot la gramata", elevii (cel putin cei cu care am intrat eu in contact si din randurile carora faceam parte) erau foarte diferiti ca pregatire si dotare intelectuala. Am avut colegi geniali...dupa cum am avut colegi pe care ii suspectez de o usoara oligofrenie. Culmea absurdului, si unii si altii erau absolventi, si unii si altii se bucurau de aceeasi diploma, de regula, partial, sau, si mai dramatic, complet inutila.
Performanta, dupa parerea mea, avea cu totul alti vectori decat cei insinuati de armata de iresponsabili care fac si acum, dupa 22 de ani, apologia unui regim ca cel comunist. Nici vorba ca meritul sa fie exclusiv al scolii romanesti (extrem de vaga referirea dealtfel...). A contat infinit mai mult familia, calitatea parintilor, munca individuala (mai ales!), calitatea elevului in sensul in care, chiar si intuitiv (sau poate mai ales intuitiv) acesta a inteles ca trebuie sa invete, sa gandeasca, sa asocieze, sa disocieze, sa analizeze, sa inteleaga, sa acumuleze cunostinte pe care, eventual, mai tarziu, le va folosi in demersurile lui profesionale si/sau sociale.
Meritul NU ARE CUM SA FIE AL SCOLII SAU AL SISTEMULUI....atata vreme cat erau promovati, fara minime distinctii legate de performantele individuale, si elevi exceptionali...si elevi la limita handicapului mental. Aceasta nivelare a condus la o debusolare completa la nivel personal, debusolare in urma careia elevii buni nu stiau cum sa se plaseze fata de cei slabi (ba de multe ori erau dezavantajati cu premeditare de profesori parsivi si partinitori).
In ceea ce ma priveste, pot sa spun ca a existat un prim moment al adevarului (din pacate un adevar partial!) - celebra "treapta I". Atunci, paradoxal si in ciuda criteriilor de performanta dubioase (amintesc doar de celebrele "pile, cunostinte si relatii") practic cea mai mare parte a fostilor colegi de scoala generala...care, intr-adevar se distingeau ca performante...au reusit sa confirme aceste performante prin rezultatele la examen! Dezamagirea (cel putin in cazul meu) a venit insa repede. Pentru ca si la nivelul liceului (de pe atunci...) criteriile "nivelatoare", absurde si partinitoare s-au perpetuat intr-o maniera inacceptabila si iresponsabila. Astfel incat nu ma mira anuntul postat mai sus, "editat" de o agramata pe care o cunosc si care, in virtutea varstei, garantez ca si-a "desavarsit" studiile in comunism. Intr-un comunism care se depasea pe sine prin schizofrenia sociala in care plonja, prin ipocrizie generalizata si debusolare completa.
Aceasta persoana, in prezent la varsta pensionarii, in loc sa fi ocupat (in cel mai fericit caz) un post de cioclu intr-unul din cimitirele orasului....sau ingrijitor de vaci pe langa o ferma agricola...ocupa ireala functie de adminsitrator de bloc! Si asta, nu de ieri de azi, ci de vreo 15 ani!!! Iata, deci, unul dintre produsele performantului invatamant comunist ocupand un post cu responsabilitati enorme. Iata cum arata, cel putin caligrafic si ortografic, (daca nu si psihologic) "omul nou" la care visa comunismul. Agramatul cu functie de raspundere, care, culmea monstruozitatii, perpetueaza non-valoarea absoluta SUB TOATE ASPECTELE EI IMAGINABILE (profesional, moral, general uman...) si la 22 de ani de la spargerea vechiului regim.
Este, poate, dovada irefutabila ca societatea romaneasca nu reuseste sa-si vindece ranile adanci ale comunismului ci, in mod inexplicabil si inacceptabil, si le linge si se hraneste cu secretiile purulente ale acestora
No comments:
Post a Comment