Machiavelli de Strehaia

Sunt tot mai convins ca numarul oamenilor care au intuitia valorii este foarte mic. Cel putin la fel de mic in comparatie cu numarul celor care, in acelasi timp, au si intuitia valorii si capacitatea de a interioriza si capacita valoarea prin comportamentul lor.

In fond, acest intuitionism bergsonian este o forma de cunoastere la care, vai, putin au acces.

Tristetea vine atunci cand, absolut accidental, constati ca aceasta absenta intuitiva in (re)cunoasterea valorilor lipseste, inclusiv, la oameni care au trecut prin scoala...ca despre cei fara (prea multa) scoala...mi-e mila sa mai vorbesc. Este nu numai dezamagitor, dar si hilar sa constati un soi de idolatrie a falsului succes, obtinut prin orice mijloace. Genul acesta de oameni lipsiti de intuitia valorii au insa un instinct al grotescului. Ei valorizeaza antivalorile. In sistemul lor de valori, absolut defect, in locul valorilor (onestitatea) stau antivalorile (frauda).

Pentru ei, este infinit mai respectabil un individ care, (urmand celebra maxima a lui Machiavelli "scopul scuza mijloacele"), a "reusit" in viata dom'le...adicatelea "s-a descurcat". Descurcareala acestui "Machiavelli de Strehaia" este rezultatul sublim pentru care a recurs la toate ilegalitatile imaginabile (permise, vai, de o societate debusolata complet) in scopul nobil, nu-i asa, de "a reusi in viata." Mai putin conteaza onestitatea altora care, printr-un concurs de imprejurari, s-ar putea sa nu "fi reusit in viata". Infinit mai mult conteaza descurcareala infractorului care, vai, a urmat "à la lettre" imboldul lui Machiavelli. 

Aplaudacii acestei tipologii foarte "respectate" sufera de tampenie cu premeditare, pe langa faptul, evident dealtfel, ca a idolatriza reusita (de ordin social sau economic) a unui infractor...inseamna, implicit, o autoregasire in astfel de comportamente si, pe cale de consecinta, o sansa mare de a le urma.


Pentru astfel de trogloditi, orice monstruozitate este scuzabila daca ea duce la "reusita" personala a cuiva...Cu conditia, sper ca sunteti de acord, ca monstruozitatea sa nu-i afecteze direct pe adulatori.


Ma intreb insa daca acesti "Machiavelli de Strehaia" (folosesc aceeasi sintagma si pentru adulatori si pentru adulati) ar sustine cu aceeasi fervoare aceste tipuri comportamentale daca ei ar fi victimele directe ale mijloacelor meschine de reusita ale altora. Eh, aici cred ca s-ar schimba putin foaia...Pentru ca e usor sa accepti, in virtutea unui egocentrism exacerbat dus pana la dementa...ca nu e nimic grav in dezastrul provocat altora...atata timp cat el duce la succesul personal al tartorelui. Lucrurile se schimba radical daca simti pe propria-ti piele o monstruozitate...care nu e altceva decat mijlocul parsiv prin care adulatul tau isi atinge scopul. 


Cu siguranta ca, in tampenia lui nelimitata, adulatorul n-ar mai adula un astfel de tartor, pentru ca nu vad pe nimeni atat de masochist....

Sau... mai stii?