Multa vreme am fost partizanul acestei formule de coabitare dintre barbat si femeie. Exclud, din capul locului, orice referire la aberatiile (deja legitimate si legalizate) privind casatoriile homosexuale sau poligamiile de orice tip din lumea musulmana. Vorbesc de familia monogama si de forma ei de institutionalizare - casatoria - in lumea occidentala.
Spuneam ca am fost un aparator inversunat al acestei forme de convietuire pentru simplul motiv, pertinent as spune eu, ca ea, casatoria asociata cu familia monogama, reprezinta un salt calitativ de la viata tribala. Un salt calitativ pentru o societate care se straduieste sa "evolueze", sa-si cristalizeze noi valori, sa isi construiasca norme care sa -i permita o functionare cat mai buna.
Ei bine...teoria ca teoria, dar practica ne omoara...In realitatea fiecarei zile....lucrurile nu stau deloc asa. Relatia dintre un barbat si o femeie este supusa unei avalanse de probleme, neintelegeri, constrangeri...care, iata, pun serios sub semnul intrebarii institutia casatoriei si legitimitatea ei ca formula dezirabila de convietuire.
De-a lungul anilor am fost martor la nenumarate cazuri de neintelegere care au dus la divort. Ceea ce incepea solemn, frumos, ceremonios intr-o biserica (partea religioasa) si mai apoi la primarie (partea civila)...se incheia oribil la tribunal, intr-un cor de urlete isterice si de reprosuri penibile. Personal....am fost scutit de cosmarul procesului de divort. Nu am fost scutit insa de tigania aferenta lui, chiar daca ruperea casatoriei mele s-a facut "amiabil". Pe hartie doar...in realitate....violenta si animalitatea au fost la ele acasa. Nu mai vorbesc de multitudinea de conflicte, absolut oribile, care mi-au trecut prin fata ochilor, de-a lungul anilor. Conflicte de un grotesc total, de o violenta salbatica, cu implicarea vinovata, de ambele parti, a parintilor/socrilor, cu implicarea vinovata a prietenilor, rudelor, vecinilor...intr-o sarabanda sinistra de reprosuri penibile, depresii crunte si definitive, regrete tardive.
Exemplele se pot multiplica la infinit. Ele nu sunt altceva decat elementele constitutive ale unui fiasco institutional care, dupa parerea mea, trebuie regandit din temelii. Este, poate, si motivul pentru care, in tari (totusi!) avansate - gen Canada - dpdv al legislatiei familiei, se accepta institutia "conjoint de fait" ("casatorit de fapt"). De ce? Pentru ca precedentele create de-a lungul timpului prin ruperea casatoriilor au dus la concluzia ca formulele alternative, mai putin coercitive, ar putea da castig de cauza atat partilor (barbat, femeie plus eventualii copii) cat si instantelor de judecata/guvernului.
Pentru mine....mitul casatoriei s-a prabusit definitiv. Ceea ce vad, in ultimul timp, in jurul meu (ruperi spectaculoase, violente si absolut neasteptate ale casatoriilor) ma face sa cred ca ceea ce am scris mai sus nu este deloc deplasat, ba dimpotriva! Iar statisticile rezultate in urma recensamantului canadian din 2006, care releva, cel putin la nivel de Montreal, o "rata a singuratatii" (locuinte in care traieste o singura persoana, fie femeie, fie barbat) de 46 la %...imi dau fiori!
O constructie sociala - casatoria - este pe cale sa se prabuseasca! Ce anume o va inlocui?
Nu stiu...Constat doar faptele!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment