Teribilismul adultilor si rationamentele lor viciate

Am spus in repetate randuri si cu diferite ocazii...ca am avut sansa sa intru in contact direct cu foarta multa lume. Si asta, prin natura joburilor pe care le-am avut de-a lungul timpului.
4 ani de experienta cu clientii in cadrul Romtelecom, 4 ani de experienta directa cu publicul in cadrul cercetarilor de piata pentru IMAS, IRSOP, Gallup Bucuresti, 1 an ca HR Consultant in cadrul unei multinationale austriece unde m-am ocupat de training, recrutare, management de personal.

Aceste 3 experiente m-au adus in contact direct cu, dupa aprecierea mea, cel putin 5000 de oameni (la majoritatea am intrat in casa!), de toate varstele, ocupatiile si nivelurile de instructie. De la analfabeti la profesori universitari respectabili, de la tarani semianalfabeti dar mici fermieri pana la absolventi de invatamant superior si aproape muritori de foame.
O lume pestrita, extrem de diversa prin gandire, preocupari, optiuni, probleme. O lume care avea insa ceva in comun: un teribilism adult, pe care nici acum nu mi-l explic indeajuns.

Pot sa inteleg un copil teribilist care, prin gesturi, afirmatii, orice alt tip de manifestare incearca sa atraga atentia asurpa sa, ca si cum tot Universul ii este indatorat si trebuie sa se concentreze asupra lui.
Mai greu inteleg insa teribilismul adultilor. Ah, in anumite situatii....particulare....acest teribilism este justificat (ex: rolul pe care il joaca un actor intr-un film/piesa de teatru). Nu inteleeg teribilismul cotidian, manifestat in special prin exagerari (fie negative, fie pozitive)! Dar exagerari!!! Exagerari, hiperbolizari, generalizari ale unor evenimente extreme, fie naturale sau sociale! Toate, in numele unui teribilism adult!

Nu e cazul ca persoana sa se evidentieze in vreun fel...e vorba de o discutie in aparenta "neutra"....care nu afecteaza absolut pe nimeni...dar cineva simte nevoia sa intervina la modul absolut teribilist, ca si cum atentia trebuie mutata exclusiv asupra propriei persoane. Si asta....cu orice pret!!!

Nu conteaza ca exagerarile lui X sau Y n-au nici cea mai vaga legatura cu realitatea imediata, nu conteaza ca ele sunt la limita dintre minciuna si delir, nu conteaza ca ceilalti (in masura, evident, in care raman rationali!) se uita lung la ei, nu conteaza explicatiile ulterioare de genul..."mai, nu e chiar asa, cred ca exagerezi, mai gandeste-te..."...Absolut nimic nu mai conteaza, decat teribilismul de moment, secundele de ridicol, de grotesc pe care X sau Y le creeaza, spre dezgustul si mirarea celorlalti.

Adultii sunt teribilisti in legatura cu orice! Si, de multe ori, aria de manifestare a teribilismului lor o surclaseaza pe cea a copiilor (care, in majoritatea cazurilor, au circumstante atenuante!). De la realizari personale la evenimente socio-politice, de la mici barfe la fenomene naturale, totul, aproape totul poate fi subiect de exagerare si de teribilism pentru un adult! TOTUL! Cu ce scop? Recuperarea infantila a unui deficit de atentie din copilarie? Exacerbarea unui EGO ranit, terfelit? Surclasarea celuilalt/celorlalti cu care, vai, esti in competitie acerba? Toate la un loc??? Nu stiu ,dar fenomenul are loc si pot sa spun ca l-am observat in nenumarate ipostaze.

Un exemplu imi vine acum in minte. Intr-o vacanta pe care am petrecut-o exact acum 2 ani, in Florida, la un prieten, intr-o frumoasa dupa-amiaza insorita si calduroasa (chiar daca era Decembrie 2008!), invitati fiind la matusa prietenului meu....Din vorba in vorba, o ruda a prietenului, de varsta apropiata cu a mea, auzind ca locuiesc la Montreal, face remarca (remarca aproape stereotip mental si verbal pentru multa lume dealtfel!)...cum ca vaiiiiii....ce groaznic trebuie sa fie...sa traiesti intr-un oras....unde iarna sunt -40C!!!!
Sigur, exemplu clasic de teribilism al unui adult si exagerare absolut irationala!

Am obosit explicandu-i ca, in cele 4 ierni pe care deja le petrecusem la Montreal, s-a intamplat o singura data ca un val de frig sa aduca astfel de temperaturi, si asta pentru doar 3 zile....dupa care situatia a revenit la temperaturi suportabile....Am obosit explicandu-i ca astea sunt super exceptii....Nu, privirea ei tampa sustinea ca asa este, in ciuda faptului ca persoana cu pricina nu a calcat niciodata prin Montreal, fie vara fie iarna!!!
Chiar "adulta fiind", nu si-a pus problema...oare in al 2-lea oras al Canadei, cum pot trai, munci 3.5 milioane de oameni (rezidenti + navetisti) in asemena conditii??? Nu si-a pus nici macar o secunda intrebarea, legitima dealtfel, despre cum ar putea sa arate viata intr-un astfel de oras in atari conditii??? Nu, ea era convinsa pana in ultima celula ca asa este!

Eu tocmai am intrat in a 7-ea iarna pe care o petrec la Montreal, iar celebra temperatura de -40C a ramas istorie. Sper ca ea sa nu se repete in aceasta iarna. Si chiar daca se va repeta, cu siguranta nu va fi pentru multe zile...

Teribilismul adultilor arata cat de viciate le sunt rationamentele, cat de putin inteleg ei despre lumea ce-i inconjoara, cat de necredibili si de infantili sunt, chiar la varste la care ar trebui sa intelaga mult mai multe.
Teribilismul adultilor este sursa de manipulare (fie si involuntara), are la baza un viciu de rationament si, cu siguranta, un deficit teribil privind atat intelegerea lumii in care traiesc cat si intelegerea proportiilor in care ei pot/e de dorit sa se manifeste.

Daca teribilismul copiilor poate fi de inteles (si acela in anumite limite)....teribilismul adultilor este o reminiscenta a unui proces neterminat, aproape o patologie a unei fiinte "necoapte", care insa pretinde sa fie ascultata....tocmai pentru ca, nu-i asa, singura ei problema este sa fie in centrul atentiei! Si asta...cu orice pret!


PS Terinilismul adult, acompaniat de exagerari si hiperbolizari (institutionalizate!) de-a dreptul delirante, cu parfum de apocalipsa, sta la baza nebunie care a cuprins lumea si despre care am mai scris aici
Si, din pacate, acest teribilism costa enorm!